Prof.dr. Nicolae Constantinescu este solidar cu Oana Stănciulescu, arătând că scrisoarea și semnatarii apelului împotriva acesteia dovedesc că nu am ieșit din comunism.
 
Eminentul chirurg și intelectual pune în discuție problema criteriilor duble cu care se confruntă societatea românească: "Nu poți în România să ai un comportament față de Vintilă Horia și Radu Gyr și alt comportament față de Alexandru Sahia și Theodor Neculuță".
 
Acum ceva timp, profesorul Constantinescu a trimis un memoriu la Ministerul Culturii, indignat de faptul că în Parcul Carol din București statuile lui Alexandru Sahia și a lui Theodor Neculuță nu sunt deranjate de nimeni. Pentru că "amândoi au promovat ura de clasă, statuile lor trebuiesc dărâmate", a solicitat Prof.dr. Nicolae Constantinescu.
 
Răspunsul pe care l-a primit de la Ministerul Culturii este consternant. Vă lăsam să citiți integral textul semnat de profesorul Constantinescu:
 
"Acțiunea pornită împotriva Oanei Stănciulescu cu atâta vehemență mă obligă să pun în discuție problema „dublelor criterii” sau a „dublelor etaloane” cu care ne confruntăm de ceva vreme, fără ca cineva să le sesizeze și să le sancționeze cu fermitate. Fiindcă aceasta a permis – printre altele – și eliminarea comunismului din grupa activităților și manifestărilor neomenoase, contrare firii, blamabile de către și prin orice act educațional.
 
Slabă reacție la partizanatul legii 217/2015 care a incriminat doar fascismul, nazismul, antisemitismul și mișcarea legionară, ca generatoare de acțiuni antiumane, dar a lăsat nesancționat cu aceeași severitate și comunismul a permis fapte și acte post-respectiva lege, care ne arată adevăratele resorturi ce au dus la formularea ei.

Ca să fiu clar: nu poți în România să ai un comportament față de Vintilă Horia și Radu Gyr și alt comportament față de Alexandru Sahia și Theodor Neculuță. La un recent talk-show la Realitatea TV un domn și-a susținut punctul de vedere exprimat împotriva lui Vintilă Horia pe motivul că acesta nu ar reprezenta un reper moral!? 

Deci nu putem susține valoarea – în cazul acesta literară a unei persoane- decât dacă ea reprezintă un reper moral pentru tânăra generație și prin extensie pentru majoritatea cetățenilor acestei țări. Absolut de acord cu această afirmație de principiu. Deci ca urmare a faptului că respectiva persoană îl considera pe Vintilă Horia lipsit de valoare morală, el ar trebui să nu mai beneficieze de recunoașterea meritelor lui artistice.

Îmi permit să prezint un alt caz care anulează această logică. În urmă cu câteva luni, intrigat de prezența în Parcul Carol din București a statuilor lui Alexandru Sahia (scriitor la comandă) și a lui Theodor Neculuță (poet proletcultist) am făcut o sesizare la Ministerul Culturii arătând că amândoi au promovat ura de clasă, adică ura împotriva unor categorii sociale și că pe cale de consecință statuile lor trebuiesc dărâmate.

Răspunsul M. Culturii a fost pentru mine aiuritor: o comisie a departamentului juridic și de patrimoniu cultural a respins în totalitate propunerea mea, întrucât în viziunea respectivei comisii ambii au merite artistice de necontestat și nici unul prin operele lor nu contravine legii 217/2015.

Iată de ce legea în cauză nu a condamnat comunismul: pentru ca nici noi să nu putem să curățăm viața noastră de zi cu zi de reminiscențele comuniste, ba mai mult pentru ca într-o zi să ne trezim iarăși cu o dictatură roșie pe cap. Deci pentru unii mumă, pentru alții ciumă.

Semnatarii apelului împotriva Oanei Stănciulescu dovedesc un singur lucru : că nu au înțeles nimic din teribila traumă pe care a suferit-o poporul român în anii de comunism și în bună parte în anii de postcomunism. Am scris un articol în revista Memoria în care mă întrebam dacă am ieșit sau nu din comunism?

Acțiunea împotriva Oanei Stănciulescu îmi arata din nou că nu am ieșit – și că mai avem mult de luptat și de acționat cu oameni, care, întrucât se pretind formatori de opinie, își permit să atace valorile românești."