Zilele trecute, a făcut vâlvă în spațiul public un studiu realizat de Fundația „Friedrich Ebert” printre profesorii din România, intitulat „Educație pentru democrație în școlile din România” în urma căruia s-a concluzionat că jumătate din dascălii români ar fi „rasiști, homofobi și intoleranți”. Oare chiar să fie?

În ceea ce privește „atitudinile civice ale profesorilor și educația pentru democrație”, autorii studiului au subliniat că ”45% dintre profesori acordă aceleași calificative pozitive (foarte bine sau bine) scenariului în care România ar fi guvernată de un lider puternic, care minimizează rolul Parlamentului și al alegerilor”, considerând prin aceasta că „Proporția profesorilor care au un atașament scăzut față de prezența unui regim democratic în țară este îngrijorătoare”.

Cu toate acestea, autorii studiului ignoră faptul că peste 61% dintre profesori se declară în favoarea unui „guvern de specialiști care conduc țara după cum cred ei că este mai bine”. Este vorba, bineînțeles, de un regim al așa-zișilor „tehnocrați”, o soluție la fel de nedemocratică precum liderul autoritar. Pentru autorii studiului, tehnocrații ne-aleși de nimeni și care „conduc după cum cred ei că este mai bine” și care, deci, nu răspund în fața nimănui, reprezintă o soluție democratică, ceea este evident fals. Dar arată ceva: autorii nu critică lipsa reprezentativității dată de vot din perspectivă democratică, ci doar din perspectiva persoanei/grupului care beneficiază de ea.
 

Toate celelalte răspunsuri arată că majoritatea profesorilor preferă soluția democrației: Peste 73% consideră o idee proastă și foarte proastă un regim militar, peste 70% au aceeași părere despre un regim teocratic.

Mai clar, peste 87% dintre profesori doresc un sistem politic democratic, iar peste 70% dintre ei nu vor ca România să iasă din Uniunea Europeană.

Cei mai „nedemocratici” dintre profesori se dovedesc a fi cei sub 35 de ani. Peste 50% dintre aceștia doresc un lider puternic autoritar, peste 22% vor un regim democratic, etc. 
 

Dascălii au o altă „problemă”, în opinia realizatorilor studiului. Instituțiile în care aceștia au mult încredere sunt Armata (79%), Biserica (62%) și Poliția (59%).

Profesorii români nu au încredere în ONG-uri (peste 51%), în Guvern, în Partide Politice, Parlament sau autorități locale. Dascălii manifestă nădejde în Uniunea Europeană și NATO, în timp ce încrederea și neîncrederea în Președinție și Tribunale au cote aproximativ egale.
 

În același timp, profesorii se dovedesc conservatori social, arătând că au cea mai mare încredere în familie (peste 98%) și oamenii pe care îi cunosc personal (74%). Aceștia nu manifestă o încredere deosebită în persoanele necunoscute, fie că sunt din cartier sau de altă etnie/religie.
 

În ceea ce privește persoanele cu care profesorii români nu ar vrea să locuiască, cei mai indezirabili sunt dependenții de droguri, alcoolicii, țiganii și homosexualii. 
 

Despre imigranții din afara UE, profesorii au părere mai degrabă negativă (57%), în timp ce despre cei din UE au percepție pozitivă (53%).

Majoritatea absolută a profesorilor că violența în cuplu nu este niciodată justificată (85%), ca părinții să-și bată copiii (68%), ca un om să se sinucidă sau să fie aplicareă pedepsei cu moartea. 

Homosexualitatea nu este acceptată, sub nicio formă, de peste 37.6% dintre respondenți, mai ales de către profesorii tineri. 

Aproape toți profesorii cred că școala poate transmite copilului, pe lângă cunoștințe, valori precum „bunele maniere”, „lucrul în echipă și cooperarea cu semenii”, „sentimentul de responsabilitate”, „toleranța și respectul pentru alte persoane”, „perseverența”, „hărnicia”, etc.

În ceea ce privește „rasismul” profesorilor români, acesta nu se susține: peste 78,6% consideră că elevii țigani ar trebui să învețe în aceeași clasă cu restul copiilor și doar 13% sunt de altă părere. Dar realizatorii nu sunt nemulțumiți, considerându-se că „patru din cinci profesori” nu este suficient.
 
 

O altă acuzație adusă profesorilor români a fost aceea că au părere prea bună despre Mareșalul Antonescu.

„Proporția profesorilor care afirmă că mareșalul Ion Antonescu a avut un rol pozitiv în istorie este mai mare decât a celor care afirmă că rolul a fost negativ”, scriu realizatorii studiului.

În context, însă, majoritatea profesorilor români, peste 63% au răspuns că nu au o părere formată asupra Mareșalului sau nu doresc să răspundă. Doar 22% au răspuns că au o părere bună sau destul de bună despre Ion Antonescu, în timp ce 13% cred exact opusul.

Ca o paranteză: autorii studiului fac o trecere în revistă a lui Ion Antonescu, adoptând poziția sovietică asupra evenimentelor din al doilea război mondial. Astfel conform realizatorilor studiului, România „a invadat” Uniunea Sovietică în 1941, nu a răspuns ocupării teritoriului național din 1940. Ca argumente sunt prezentate opiniile regizorului Radu Jude, prezentat ca realizator al unui film care prezintă „crimele regimului Antonescu, antisemitismul din acea perioadă și despre masacrarea evreilor de către români”. Am încheiat paranteza.




 
Totodată, se constată că 50% consideră că se vorbește prea puțin despre valorile pozitive promovate de către liderii legionari în perioada interbelică”, în timp ce 53% spun că nu se vorbește prea puțin despre „persecutarea evreilor de către statul Român în timpul celui de-al doilea război mondial”. Autorii studiului consideră că răspunsurile la ambele întrebări surprind în primul rând gradul de susținere pentru intensificarea dezbaterilor
p u b l i c e  d e s p re  t re c u t , m a i  m u l t  d e c â t  poziționarea în raport cu actorii principali din al doilea război mondial. Aceeași poziție o avem și noi: profesorii români doresc dezbateri cât mai ample, mai puțin corect politice, asupra trecutului recent.

Nici jumătate dintre profesori nu consideră că sistemul de învățământ românesc nu este bun sau foarte bun, majoritatea fiind pe o poziție neutră. 18% dintre cadrele didactice consideră că este prost sau foarte prost., iar 61% dintre respondenți consideră că sistemul de educație de dinainte de 1989 avea o calitate superioară celui actual.

O majoritate firavă, 50,1%, consideră că „Învățământul românesc este mai bun decât învățământul din Occident”. Cei care au cea mai bună părere despre învățământul românesc sunt oltenii (60,8%), în timp ce din regiunea centru au cea mai puțină încredere.

Peste 72,8% dintre profesori consideră că școlile din România oferă șanse egale tuturor copiilor. În privința problemelor percepute de profesori, pe primul loc se găsește „numărul ridicat de elevi din familii foarte sărace”. Urmează apoi „rezultatele slabe la învățătură ale elevilor”, „lipsa fondurilor”, „dotarea precară a laboratoarelor”. Deși este o temă care preocupă foarte mult Ministerul Educației, CNCD-ul și alte organizații, eventuala „discriminare” a persoanelor LGBT nu există.

Având în vedere aceste date, concluziile conform cărora „aproape jumătate dintre profesorii români își doresc dictatură” (EVZ) sau „Jumătate dintre profesoriii români cred în dictatură, rasism, homofobie și pedeapsa cu moartea” (pornit de la Mediafax și preluat de multe alte media) sunt profund false și manipulatorii.

În realitate, așa cum arată cifrele, profesorii români își doresc în proporție covârșitoare, un regim democratic, prezența în Uniunea Europeană și NATO. De asemenea, modul în care a fost pusă întrebarea despre „liderul puternic care nu se preocupă cu alegerile și Parlamentul” pare să țină să asocieze pe o parte dintre profesori cu Liviu Dragnea și dictatura, în timp ce „specialiștii” care conduc țara „după cum cred ei că e mai bine”, fără să fie aleși și deci răspunzători în fața cuiva,  constitutie democrație curată în opinia realizatorilor.
 
Se mai constată că profesorii români sunt conservatori din punct de vedere social, au încredere foarte mare în instituțiile tradiționale, că au o încredere moderată în propriile forțe și că, ce oroare!, încă nu se consideră total inferiori Occidentului.

De altfel, având în vedere orientarea de stânga a realizatorilor studiului, avem toate motivele să credem că aceștia au îngroșat și exagerat percepțiile unor minorități dintre cadrele didactice, pentru a se justifica apoi recomandări prin care pregătirea profesorilor să includă „aspecte legate de educația în medii caracterizate de diversitate etnică și socio-economică”.

Realizatorii studiului sunt nemulțumiți că profesorii români încă aderă, în bună parte, la maniera clasică de a face educație, în care autoritatea dascălului rămâne neștirbită. De asemenea, aceștia sunt dezamăgiți că școala românească produce încă prea puțini „activiști civici” și prea puțină încredere în ONG-uri și străini. Studiul a fost realizat de ONG-iști și finanțat de un ONG. Din Germania care tocmai l-a decorat pe Lucian Boia.