Preotul Adrian Chirvase, protopop al Protopopiatului Vaslui, a acceptat să vorbească pentru „Adevărul" despre cazul violului de la Văleni, care a scandalizat întreaga ţară. 

Cum comentaţi ceea ce se întâmplă la Văleni?

Preot Adrian Chirvase: Eu nu vorbesc din biroul acesta şi din funcţia pe care acum o am, ci ca preot. Sunt preot de biserică de altar şi spovedesc oameni de aproape 17 ani şi vreau să vă spun că principala cauză a lucrurilor urâte care se întâmplă astăzi este următoarea: se promovează anormalul ca fiind normal. Se promovează relaţiile aceastea, în afara cununii, ceea ce este un păcat greu, şi noi nu putem schimba acum în 2015 ceea ce Dumnezeu a spus încă de când a dat Tablele Legii pe Muntele Sinai lui Moise. Porunca a şaptea spune: „Să nu fii desfrânat". Că ne place sau nu ne place este problema noastră, dar porunca lui Dumnezeu rămâne valabilă până când se va sfârşi lumea. Noi nu putem să-l controlăm pe Dumnezeu cum vrem noi, nu putem să schimbăm ceva, ci noi trebuie să încercăm să ne asumăm calitatea de fii şi de creaturi ale lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne acomodăm cu ordinea şi rânduiala lăsate de Dumnezeu în lume. Trebuie să încercăm să înţelegem că ceea ce omul ia de la viaţa aceasta împotriva rânduielii lui Dumnezeu, mai drevreme sau mai târziu, se întoarce împotriva lui. Ne place sau nu ne place, lucrurile aşa sunt.

Cine ar trebui să intervină pentru a arăta societăţii drumul cel bun?

Toţi! Atât noi, biserica, cât şi şcoala, cei care conduc ţara, care dau tonul cetăţenilor. Cei care se doresc a fi formatori de opinie nu trebuie să vorbească excluzându-se pe ei, ci ei fac parte din societatea în care transmit fie otravă, fie binecuvântare, fie lucruri plăcute, fie lucruri mai puţin plăcute. 

Revenind la Văleni..

Ceea ce s-a întâmplat la Văleni este foarte urât. Normal, nimănui nu-i place ce se aude, ce a fost acolo, însă este asemenea multor cazuri care se întâmplă în ţara noastră, din nefericire. Este cazul care arată tonul pe care îl primeşte societatea de astăzi de la cei care, repet, se vor a fi formatori de opinie. Apărând la televizor să spui ceva, nu spui doar pentru tine şi familia ta, spui pentru întreaga ţară. Trebuie să înţelegem că nu putem promova lucrurile care dăunează nici măcar ca informare.

Consideraţi, aşadar, că presa este de vină pentru nenorocirile care se întâmplă?

Nu toată presa, ci programele TV care promovează această stare de imoralitate. Manipularea prin imagine se face foarte uşor. Rolul mass-media trebuie să fie unul constructiv, şi nu distructiv. Nu orice om este pregătit să dea piept cu ceea ce numim noi uraganul răutăţilor din ziua de astăzi. De aceea trebuie să înţelegem că a fi undeva, într-un post de conducere, este o cinste, o provocare, dar şi o mare responsabilitate.

Cum comentati reacţia familiilor celor şapte tineri, aceea de denigrare a victimei?

Şi familiile sunt din aceeaşi societate, în care trăiesc copiii lor. Ei sunt familiarizaţi cu ceea ce se consumă astăzi de dimineaţa până seara la televizor.

Dar vorbim de oameni credincioşi, care merg în fiecare duminică la biserică, după cum ne-au explicat şi localnicii din Văleni..

Nu foarte credincioşi. Omul credincios este omul care înţelege că păcatul îl duce în iad şi, când ştie lucrul acesta, face tot posibilul să fugă de acea faptă urâtă. Oameni religioşi sunt foarte mulţi, dar credincioşi nu sunt foarte mulţi. Participarea la Sfânta Liturghie este partea centrală a vieţii creştine pentru un om. Nu trebuie să vedem credinţa doar ca pe o înşiruire de lucruri ce trebuie făcute. Credinţa noastră are în centrul ei sfânta taină a împărtăşaniei. Grija unui credincios este să participe duminica la sfânta liturghie, dar în acelaşi timp el trebuie să se regăsească în ceea ce înseamă liturghia.

Ce credeţi că ar trebui să facă Biserica în astfel de situaţii?

Se loveşte foarte dur în Biserică. Eu înţeleg: dacă cineva din Biserică a greşit, căutăm persoana, răspunde persoana, dar nu atacăm instituţia. Dacă cineva îşi închipuie că poate să înghenuncheze Biserica, se amăgeşte. Cei care promovează lucrurile anormale ca fiind normale vor să capete teren desfiinţând, după mintea lor, rolul şi importanţa Bisericii în societate. Biserica permanent conştientizează omul despre ceea ce înseamnă păcat, conştientizează omul că niciodată, dar niciodată, păcatul nu trebuie privit ca o soluţie. Niciodată, de la începutul lumii şi până astăzi, diavolul nu a ajutat pe niciun om şi nu trebuie să fim atât de naivi să credem că ne va ajuta. Şi lucrul acesta Biserica l-a făcut de la început şi până astăzi. Din nefericire, astăzi întâlnim, aşa cum am spus, transmiterea mai ales către cei tineri a unor îndemnuri şi sfaturi care contravin învăţăturii Bisericii.

De unde vine răul?

Biserica nu condamnă relaţia de dragoste, de prietenie, între doi tineri, însă ea trebuie să se consume în limitele moralei creştine şi în limitele bunului-simţ. Trebuie să înţelegem că, dacă Dumnezeu ne-a spus că relaţia intimă între este păcat în afara cununiei, lucrul acesta rămâne valabil până se va sfârşi lumea aceasta. Că în mintea noastră spunem altceva sau că nu ne place, problema este a noastră. Din nefericire, omul zilelor noastre se învaţă cu răul ca fiind ceva obişnuit, pentru că îl vede peste tot. Atât la televizor, cât şi în jurul lui.

Tot rău se va vindeca, trebuie voinţă

Credeţi că preotul ar trebui să facă ceva în plus?

Tot timpul noi, preoţii, avem de făcut mult mai mult decât facem, pentru că, din nefericire nu putem să suplinim ceea ce ar trebui să facă şi alţii. Permanent avem de lucru. Însă nu trebuie învinuit în problema asta doar preotul. Vina se împarte. Toţi avem o parte din vină pentru răul care se întâmplă în zilele noastre. Aşa cum ne putem bucura de un bine pentru care nu am făcut nimic, este şi un rău comun pentru care probabil nu am făcut nimic sau nu am făcut foarte mult şi avem parte şi de rău. 

Aveţi un mesaj pentru victimă?

Ne pare foarte rău pentru ce i s-a întâmplat. Această fată trebuie să meargă să se spovedească. Şi dânsa, şi familia trebuie să facă mai mult din cele ce nu le-a făcut până acum. Să acorde atenţie lucrurilor morale şi spirituale. Tot rău se va vindeca, trebuie să fie şi voinţă. Din nefericire, în ziua de astăzi sunt foarte mulţi tineri care suferă. Tânărul nu trebuie să sufere.

De ce suferă tinerii?

Din cauza faptului că nu înţeleg că viaţa are etapele ei, cu lucrurile specifice vârstei: copilăria cu ale ei, adolescenţa cu ale ei, viaţa de familie cu ale ei. Tinerii, din păcate, încearcă să ardă etapele, se ghidează foarte mult după deviza „trăieşte viaţa oricum". Nu li se spune tinerilor care sunt urmările faptelor lor.

Citeşte interviul integral pe cuvantul-ortodox.ro