Raluca Prelipceanu, cunoscută autoare și iconar, artizanul principal al salvării bisericii din Vința (Munții Apuseni) ne-a trimis la redacție un punct de vedere în legătură cu cazul de la Caracal, al fetelor răpite și posibil ucise. Raluca Prelipceanu este doctor în științe economice al Universității din Sorbona (Franța).

Iată textul:

 

Cu mulți ani în urmă Ana Pauker spunea că românii nu trebuie să privească niciodată spre cer, ci mereu către pământ. E un discurs pe care l-au avut si otomanii si austriecii dar cel mai eficient l-au implementat bolșevicii și acum trăim în roadele acestui discurs. Nu e vorba aici că au murit niște fete adolescente. E vorba în primul rând de demnitatea noastră. De un maniac pedofil, criminal care își bate joc de un stat întreg, ridiculizând sistemul și de puritatea și inocența noastră pe care o vinde militarilor de la Deveselu. Ce înseamnă aceasta?
 
Înseamnă complicitatea instituțiilor din moment ce se știa că omul este implicat într-un dosar de trafic de persoane, înseamnă complicitate din partea celor de la Deveselu din moment ce cu siguranță erau conștienți că acele fete nu le erau aduse cu voia lor. România mai este violată încă o dată în istorie. Nu au fost de ajuns fetele răpite de otomani.
 
Și acum am în amintire acea nuvelă "La Vulturi”, în care eroina preferă să se arunce de pe stâncă cu copilașul ei decât să cadă în mâinile turcilor și ea să fie violată, iar copilul transformat în ienicer. Nu au fost de ajuns violurile și chinurile indurate de românce sub ocupația bolșevică... Mai trebuie să plătim și acest tribut. Am vândut petrolul, gazele, pădurile, aurul din Apuseni, animalele din păduri și acum am ajuns să ne vindem și fetele și o dată cu ele puritatea, inocența, visele... Pentru că nu avem demnitate... Nu numai Alexandra, Luiza și Dumnezeu știe câte alte fete au fost tranșate sub ochii incompetenței sistemului, ci demnitatea României însăși a fost tranșată demult și calitatea de om. Nu ne mai pasă de cel de lângă noi ci fiecare se gândește numai la sine, la familia lui, la postul obținut cu trudă prin pile și nepotisme. Atunci când un om strigă după ajutor fie că ești vecin, polițist sau om al străzii înainte de toate ești om si datoria ta înainte de toate este să ajuți pe semenul tău cu mandat sau fără. Dar suntem la fel ca acei gadareni care au preferat porcii, sursă de venit semenului lor.

Demiterile actuale nu ne încălzesc cu nimic. Inocența a fost sacrificată, tributul plătit pe altarul zeilor pe care îi slujim, așteptând să ne arunce o bucată de pâine sau mai bine zis să susțină în continuare sistemele corupte care s-au perindat până acum la conducerea României. Alți mediocrii, fiul, vărul sau nepotul cuiva vor urma în posturile astfel eliberate. Sistemul și-a dovedit încă o dată incapacitatea de a își proteja cetățenii, a dat dovada ridiculității sale. Tinerii mai au iată un motiv în plus să se dezguste de acest sistem care nu îi poate proteja, fiind astenizat de propria mediocritate care infestează instituțiile de la cea mai importantă din țară și până la ultima instituție de stat, mediocritate alimentată de corupția și nepotismul prezent la toate nivelurile. Ca să obții un post de funcționar public fie îl cumperi, fie ești nepotul, fiul, fratele sau pila cuiva. Criterii precum competența, eficiența, calitatea umană lipsesc cu desăvârșire, este promovată în schimb mediocritatea, lașitatea, servitudinea față de sistem.
 
Acest dezgust față de sistem, care nu poate să le asigure nici măcar siguranța, de mediocritate, de nepăsarea față de cel de lângă tine are drept consecință de ani buni de zile migrația masivă a tinerilor din România. Ne plângem că ne pierdem tinerii și creierele, dar astfel de episoade precum cel al tinerelor din Caracal nu fac decât să adâncească aceste nemulțumiri și să îndreptățească acest exod.