Tot mai multe voci citează statistici îngrijorătoare despre starea economiei, încetinită până la oprire de restricțiile anti-covid.

Analiștii socotesc pe degete numărul șomerilor, banii pierduți din turism sau din fotbal, clienții ratați de restaurante. Da, e grav, conștientizează ei, strigând în cor: economia trebuie pornită, altfel pierim cu toții!

Pe unii dintre ei, guvernanții îi ascultă și deschid, rând pe rând, hoteluri, frizerii, cabinete stomatologice. Nu și biserici. Poate interdicțiile din urmă rămân în vigoarea în absența unor date privind pierderile sufletești înregistrate în ultimele două luni.

Bunăoară, nu există o statistică, care să ajungă pe masa guvernanților și din care să se afle:

câte păcate nu au fost mărturisite în aceste două luni,

câți oameni nu au fost pomeniți,

câte lumânări nu au fost aprinse,

câte suflete nu și-au găsit alinare,

câte gânduri de deznădejde s-ar putea număra în tot acest timp,

câte întâlniri cu sfinții au fost amânate,

câte promisiuni de îndreptare au fost abandonate,

câte suflete s-au rătăcit în starea de urgență.

Și nici dorul nu se poate măsura și trece într-un PDF capabil să convingă autoritățile sau cel puțin să le pună pe gânduri și să decreteze că așa nu se mai poate. În absența unor date strânse într-un dosar cu șine, guvernanții consideră că redeschiderea bisericilor nu ar fi o urgență în următoarea perioadă (nedeterminată).

Până atunci, bisericile așteaptă la mila domnului. Domnului Vela, și al său „să vedem ce putem face!”.