Am pe facebook o pagină pentru copiii dispăruți, unde postez anunțuri recente, dar și cazuri mai vechi, rămase fără de speranță.

Dar cea mai distribuită fotografie din pagină nu e a vreunui copil. E poza unui pedofil. Unul pe care Poliția Română îl caută în zadar de vreo trei zile.

ImunoMedica


Mulți dintre copiii dispăruți și nemaigăsiți au fost, la rându-le, victimele unor pedofili. Răpirile având ca motivație agresiunea sexuală sunt cele mai îngrijorătoare tipuri de dispariții. Însă pozele acestor copii au doar câteva zeci de share-uri. Știu, nu-i copilul tău, nu plângi tu după el... Nu te atinge.

Dar poza pedofilului căutat de poliție a fost distribuită de peste 13.000 de ori. Pentru că da, te gândești că, dacă e liber, nenorocitul ar putea să-i facă rău și copilului tău. Te atinge. Te apasă!

În plus, te obligă să-ți expui nu compasiunea, ci URA. Aia sinceră, venită din rărunchi. O ură pe care toți simțim nevoia să o manifestăm, ca și cum ea ne-ar umaniza și ne-ar distanța categoric de specimenul în discuție. Sunt 90 de comentarii sub acea fotografie. În cele mai multe, oamenii descriu ce i-ar face pedofilului, dacă s-ar întâlni cu el. Sau ce ar trebui să-i facă alții. Și nu, nu este vorba de arest preventiv sau de aplicarea legii.

E un torent de ură. Iar cei care spun că ar ucide, ar spinteca și ar da cu sare nici măcar nu știu că individul pe care l-au eviscerat deja în gând este, după modul de manifestare, tipul „blând” al speciei din care face parte. Și că cei care i-au răpit și ucis pe copiii dispăruți – copii ce azi mai apar doar în poze de ne-share-uit - sunt cu mult, mult mai periculoși.

Ionuț Dragomirescu avea 11 ani când a fost răpit, violat și ucis. „Te vom găsi! Ești prioritatea noastră!” Așa a spus și atunci Poliția Română. Dar au trecut 14 ani și cel care l-a ucis pe Ionuț Dragomirescu nu a fost prins.

Așa cum nu a fost prins nici criminalul Adinei Motaș, nici cel al Andreei Simon, nici al Elvirei Ghioca, nici alții...
    
Pe bună dreptate, imaginile cu pedofilul care pipăie acei copii în lift ne revoltă. Ne consumă. Dar ne și păcălesc. Căci răul cel mai rău, cel despre care puțini știu cum arată, n-o să stea niciodată la pozat și nici n-o să devină viral pe rețele de socializare. Iar tu, neputând să-ți bagi sub vreo poză, neacoperindu-l cu ura ta, o să crezi că răul cel mai rău nici măcar nu există.
Chiar dacă victimele lui uite, și acum te privesc din fotografii. Fără să te atingă. Fără să te apese. Copiii altcuiva. De fiecare dată, alții.