La aproape jumătate de secol de la distrugerea schitului românesc de la Iordan, în timpul conflictului armat dintre Israel și Alianța statelor arabe (Egipt, Iordania și Siria), au fost demarate pregătirile pentru deminarea și deschiderea zonei, lucrări ce sunt programate să înceapă la începutul anului 2017.

În urma izbucnirii conflictului armat din anul 1967, biserica Schitului Românesc și clădirea care adăpostea chiliile viețuitorilor au fost deteriorate devenind nelocuibile, iar începând cu anul 1970 accesul persoanelor în zonă a fost interzis. Autoritățile israeliene au minat terenul (au fost plantate aproximativ 3.800 de mine) și au ridicat un gard de demarcație. În prezent, regiunea este declarată zonă militară închisă, pe o distanță de 5 km de la râul Iordan spre interiorul țării, accesul făcându-se doar sub escortă militară, scrie basilica.ro.

În anul 2015, cele opt Biserici care dețin teren în această zonă (Qaser al-Yahud), printre care și Biserica Ortodoxă Română, au format un comitet de inițiativă în vederea identificării unei soluții de deminare și deschidere a zonei. În acest sens, a fost identificată și aleasă o firmă specializată în operațiunile umanitare de înlăturare a minelor din fostele zone de război. Aceasta a întocmit un proiect de deminare a zonei, aria totală de pământ minat întinzându-se pe 55 ha. Proiectul este prevăzut a se desfășura pe o perioadă de doi ani de zile (2017-2019), costurile necesare ridicându-se la suma de  4. 000. 000 USD (patru milioane $).

De istoria Schitului Românesc de la Iordan se leagă și personalitatea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț. Cuviosul Ioan Iacob, originar din Crăiniceni, jud. Botoșani, a fost egumenul acestui așezământ monahal în perioada 1947-1952.

Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul” de la Iordan – Istoric

Istoria așezământului românesc de la Locurile Sfinte începe în anul 1931, o dată cu hotărârea Guvernului Palestinian de a împărți în parcele de câte 10 dumane (10.000 mp) terenul de pe malul drept al râului Iordan, în regiunea denumită Qaser al-Yahud aproape de vărsarea Iordanului în Marea Moartă, pentru a le oferi comunităților religioase, cu obligația ca în cel mult doi ani, să construiască în acel loc o mănăstire sau un așezământ religios.

Patriarhia Română, prin delegatul său, Ieromonahul Gherasim Luca, ajutat de Consulul României în Palestina, Dl Marcu Beza, a reușit să  întocmească formalitățile necesare, iar în data de 03 ianuarie 1933 a fost încheiat Actul de dobândire a terenului de 10 000 mp.

Teofil Anăstăsoaie, Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte și Superiorul Așezămintelor Românești de la Ierusalim, Ierihon și Iordan. Sursa foto: basilica.ro

Cu binecuvântarea Patriarhului Miron al României, ceremonia de așezare a pietrei de temelie la biserica românească de pe malul râului Iordan a avut loc în ziua de 25 aprilie 1935, slujba fiind oficiată de Episcopul Lucian Triteanul al Romanului, în prezența Consulului României în Palestina și a unei mulțimi de pelerinii români prezenți pe valea Iordanului.

Lucrările de construcție au început imediat, fiind executate de firma arhitectului Andoni Baramki după planul arhitectului Patriarhiei Române, Dumitru Ionescu-Berechet, contra sumei de 1200 lire palestiniene, potrivit devizului. La sfârșitul anului 1935 biserica a fost gata, în anul următor fiind realizată și catapeteasma de către sculptorul român Anghel Dima, iar icoanele au fost pictate de Dimitrie Belizarie. Mai rămăsese de executat pictura și de confecționat mobilierul. Abia în 1966 se încheie contractul cu pictorul Gh. Vânătoru, care începe lucrările în 1968, terminându-le în luna august a aceluiași an.

Astfel, biserica Schitului românesc de la Iordan a fost ridicată, pictată și înzestrată cu toate cele de trebuință, în jurul ei se aflându-se și câteva chilii, ridicate de-a lungul timpului de viețuitorii schitului, o grădină de legume și o livadă cu diverși pomi fructiferi.

În iunie 1967 a izbucnit conflictul armat dintre Israel și alianța formată din statele arabe Egipt, Iordania și Siria; zona de la Iordan a fost grav afectată de bombardament, biserica Schitului Românesc și clădirea ce adăpostea chiliile viețuitorilor au fost deteriorate devenind nelocuibile.

Sursa foto: basilica.ro

Ieroschimonahul Juvenalie Străinu a fost singurul călugăr care rămăsese în pustia Iordanului, dar fiind bătrân și bolnav, a solicitat ajutor din țară, și a primit pe ieromonahul Damian Stogu. În 1970, părintele Damian Stogu a fost împușcat fiind surprins la Iordan în mijlocul unui schimb de focuri între cele două tabere rivale. După acest tragic moment, accesul persoanelor în zonă a fost interzis, autoritățile israeliene au minat terenul plantând în jur de 3800 de mine, au ridicat un gard de demarcație și totul s-a pustiit.

În vremea bombardamentului a fost salvată din biserica Schitului Românesc de la Iordan Icoana Axioniță a Maicii Domnului, numită IORDĂNIȚA, care în prezent se află în biserica Reprezentanței Patriarhei Române din Ierusalim.

Situația schitului de la Iordan este neschimbată până astăzi. „Valea mănăstirilor”, cum era numită zona, a fost declarată zonă militară închisă pe o distanță de 5 km de la râu spre interiorul țării. Doar pe un culoar de acces restrâns, sub pază militară, este îngăduit accesul pelerinilor până la albia râului.