Președintele Platformei Civice apolitice Împreună, scriitorul Mihai Gheorghiu, a postat miercuri pe contul său de social media un eseu intitulat „Oameni și sisteme”, în care, pornind de la drama din Caracal, atrage atenția că sistemele de protecție, indiferent de cât ar fi de bine finanțate și dotate, nu au în centru cetățeanul, ci puterea. Alternativa pe care o găsește Mihai Gheorghiu sunt oamenii, care au libertatea de a alege binele, dublată de responsabilitatea în fața lui Dumnezeu și a copiilor, a generației viitoare.

„De 15 ani niciun politruc pesedist, băsist sau rezist nu a făcut nimic pentru eradicarea cancerului crimei organizate care are ca țintă traficul de persoane, în special de minori, nu au creat politici publice, nu au alocat fonduri, nu au introdus această temă pe agenda publică. Mii de minori pe care nu îi mai caută nimeni, pentru care nu se alocă fonduri, pentru că nu sunt legați de sfânta siguranță națională, ideea fanion a plutonierilor din politică. Copiii nu țin de siguranța națională, copiii nu pot fi salvați de tehnica plătită scump și destinată doar afacerilor de stat. Lor li se alocă doar plutonierii incompetenți.

Sistemul nu este construit pentru Luiza sau Alexandra, ci pentru politruci și securiști. Țara este împânzită de mafii locale, județene și naționale. Sistemul se protejează și se autoreproduce. S-au folosit sute de milioane de euro pentru războiul politic intrauterin al mafiei politice, pentru puterea de a controla totul, pentru controlul absolut al vieții politice și al agendei publice, pentru politica de represiune penală, văzută ca singura soluție de control al mafiei politice, dar a fost minimalizată lupta împotriva crimei organizate care are ca victimă cetățeanul.

Un aparat uriaș de securitate, care depășește cu mult fosta securitate comunistă s-a constituit cu resurse financiare enorme. Sistemul însă se gripează la orice încercare de soluționare a unei probleme reale care privește viața concretă a unui om, a unei familii. Generali făcuți toți la apelul bocancilor sunt incapabili să apară public și să susțină cu minimă coerență un dialog public, incapabili să răspundă la orice întrebare, obișnuiți să stea doar în ceața obscură și abjectă a secretului și a licitațiilor. Pentru sistem Luiza și Alexandra pur și simplu nu există decât atunci când viața lor se stinge. Noi toți nu existăm pentru ei decât ca masă de manevră electorală.

Stă să înceapă acum carnavalul electoral al alegerilor prezidențiale, se vor strânge semnături pentru "catindați", este primul act al carnavalului. Se vor cere sute de mii de semnături pentru marii salvatori ai națiunii, pentru eroii politici rezist și antirezist doritori să ocupe scaunul de guvernator al României. Caracalul împiedică acest spectacol prin exhibarea a mia oară a unui sistem care nu este decât exploatat, niciodată destructurat și reformat. Evenimente ca cele din Caracal lasă sistemul politic mafiot al României singur în fața privirilor îngrozite a milioane de români. Observați că în astfel de momente se face loc gol la televiziuni, niciun politruc nu mai are curajul de a perora, politica se golește de vocabularul de rutină, măștile cad. Doar șefii mafiilor politice se exprimă acum, ritos, butucănos sau scâncind, mimând emoția și îngrijorarea, acuzându-se reciproc. Dar frisonul de frică trece repede, toți știu că poporul e blând și uită totul în trei zile. Cazul Sorinei, în casa căreia au intrat trei echipaje de mascați la ordinul procuroarei rezist pentru a fi „extrasă” este astăzi istorie. Uitate și secretizate sunt și rapoartele privind adopția Sorinei. PSD a rezolvat în maniera obișnuită spectacolul abjecției instituționale, prin minciună. În casa lui Dincă procurorul rezist a avut brusc mustrări de legalitate și nu s-a intrat. S-a așteptat. Ce s-a așteptat?

Sistemul însuși face un pas înapoi în astfel de circumstanțe, lăsând abil politrucii să se descurce singuri cu umbra de revoltă populară. Sau, dimpotrivă, intervin pentru manipularea revoltei populare împotriva inamicilor politici conjuncturali, care mâine vor redeveni utili ca parteneri pentru guvernare, licitații, pensii speciale, război psihologic prin mass media etc.

Dar dincolo și dincoace de sistem ne aflăm noi, oamenii sau neoamenii, curați sau deja ticăloșiți. Fiecare din noi are libertatea de a alege binele, de a alege să fie uman, chiar prinși instituțional într-un angrenaj al incompetenței și imposturii. Să nu ne prefacem că suntem doar sclavii și victimele sistemului. Nu! Suntem responsabili în fața lui Dumnezeu și a copiilor noștri.

Trebuie să amintesc aici că în chiar ziua de 26 iulie a.c. Poliția a salvat în București o tânără din Huedin, din mâinile răpitorului său care o exploata sexual, în urma apelului la 112 al acesteia. Oameni!”, a concluzionat scriitorul Mihai Gheorghiu într-un eseu postat miercuri pe contul său de social media.