Cunoscutul scriitor francez Pascal Bruckner a venit în România pentru a-și lansa ultima carte intitulată „Un rasism imaginar - islamofobie și culpabilitate”. Cu acest prilej autorul a acordat un interviu RFI România în care a vorbit despre religie și corectitudine politică.

Pascal Bruckner explică primul capitol al cărții sale numit ”Dispariția rasei, proliferarea rasiștilor”

„Dispariția rasei este o expresie care a fost votată în Parlamentul francez  la începutul mandatului de 5 ani al lui Francois Hollande, în 2012 sau 2013, nu mai știu exact Atunci s-a propus să nu se mai utilizeze cuvântul ”rasă”, dar, în mod curios, toată lumea continua să vorbească de rasism. Deci nu mai erau rase, dar exista rasism , iată un lucru paradoxal.Antirasismul a căpătat un fel de contradicție fundamentală , adică pentru a denunța ceea ce denunță el, trebuie mereu să rasializăm diferite categorii de populație, deci mereu ar trebui create ”rase” . Deci Parlamentul a votat această lege prin care cuvântul ”rasă” a fost abolit, dar despre rasism și antirasism se vorbește din ce în ce mai mult. Paradoxul este că legea creează de fapt problema pe care pretinde că o elimină. Există o țară care poate fi dată ca exemplu bun în acest sens, și anume Statele Unite, care nu mai contenește să combată rasismul, creând noi și noi segregări”, explică Pascal Bruckner.

De asemenea, autorul francez explică termenul de islamofobie.

„Cuvântul fobie vine din grecește și înseamnă frică, iar frica e un sentiment firesc. Avem dreptul la frică, de exemplu avem dreptul să ne temem de Islam, mai ales văzând cum evoluează, cum a evoluat în ultimii 20-30 de ani, iar asta nu înseamnă rasism. Îmi pare foarte rău dar frica nu înseamnă rasism”, afirmă Bruckner.

În același interviu, Bruckner vorbește despre corectitudinea politică și despre pericolele ce vin odată cu acest concept.

„Acest concept este foarte puternic în campusurile nord americane. Eu cred că este un regres al spiritului. Este echivalentul intelectual al kmerilor roșii pentru Cambodgia. Este un fel de banchiză a spiritului care împiedică reflecția asupra lumii contemporane. Ea devine cu adevărat periculoasă din momentul în care ne interzice să reflectăm în mod obiectiv asupra lumii de azi, așa cum e ea. Din nefericire această corectitudine politică nu aduce nimic bun pentru categoriile pe care susține că le protejează, ci se mulțumește pur și simplu să pună un fel de uniforme lingvistice anumitor categorii – asta poți să spui, asta nu – iar asta nu schimbă cu nimic viața reală a acelor oameni”, conchide Pascal Bruckner