ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



În aceste zile, folosindu-se de mâinile unor persoane dubioase pe post de agenți de influență, anumite forțe din spatele cortinei duc o adevărată bătălie pentru a forța ruperea sau măcar, fisurarea, Bisericii Ortodoxe Române din interior.

Așa cum ActiveNews scria anterior, anumite persoane contestă autoritatea canonică a Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, ÎPS Teofan, dar și pe cea a Patriarhului Daniel. Pretextul este documentul adoptat de Sinodul din Creta, mai precis punctul 6 al acestui act. Ca o paranteză, este simptomatic că ziarul Adevărul a preluat aceste acuzații, deși ele sunt făcute prin gura unor persoane necunoscute, inclusiv a unor călugări pe care nu-i primește nicio mănăstire sau care ocupă ilegal chilii abandonate. Pozițiile favorabile BOR după Sinodul din Creta, covârșitoare ca număr și ca surse, au fost ignorate de fostul organ al PCR.

În acest sens, redăm, grație blogului Bucovina Profundă, un fragment dintr-o scrisoare mai veche, dar pe o temă asemănătoare: atunci, Patriarhul Constantinopolului, Athenagoras, a anulat excomunicarea pe care Biserica Ortodoxă a aplicat-o Papei de la Roma, într-o încercare de anulare a schismei din 1054. Mișcarea a fost primită foarte rău de poporul și clericii ortodocși. Atunci, ca și acum, au existat preoți care au dorit să întrerupă comuniunea cu Patriarhul Athenagoras, precum unii vor să nu-i mai pomenească la Sf.Liturghie pe unii dintre ierarhii BOR.

Revenind, în 1969, Arhim. Epifanie Theodoropulos îi scria părintelui Nicodim, zelotist athonit pe tema schismei și a ruperii Bisericii.

Iată textul:

 

Iubite părinte Nicodime, trăim într-o vreme de înfricoșătoare zăpăceală. Atenție să nu fim atrași de mulțimea curenților. Suntem chemați să mergem pe sârmă. Atenție să nu cădem nici la dreapta, nici la stânga. Aproape toate schismele în Biserică au fost pricinuite de încrederea în sine și de graba nesoco­tită. Mâine patriarhul va pleca din lumea aceasta și – cine știe? – poate va urma după el un om înțelept. Atunci… se va termina cu isteria unionistă și aiurelile filopapale… Dacă, însă, am creat schismă, cum vom cicatriza rănile Bisericii? Pe cât de ușor se creează schisma, pe atât de greu se repară. Citește istoria Bi­sericii și te vei cutremura. Crezi că este ușor să ținem piept curentului până la sfârșit? Este bine să nu des­chidem stăvilarul, căci odată deschis, curentul va scăpa de sub controlul nostru și va inunda totul nestăpânit. Atunci când aprindem fanatismul mulțimii – este de ajuns o singură scânteie pentru crearea și menținerea schismelor – după aceea este cu nepu­tință să mai punem rânduială. De multe ori în istorie necuviințele au ajuns până la profanări, până la încă­ierări, până la ucideri. Dacă va îndrăzni cineva din începătorii schismelor să recomande cumpătare și împăcare, va fi considerat trădător și va fi renegat pentru totdeauna mai mult de către incitatorii la dez­binare. De aici se pricinuiesc schisme înlăuntrul schis­melor, dezbinări, împărțiri, fragmentări, nemiloase războaie lăuntrice. Privește la iubiții stiliști! Uniți au fost numai atunci când s-au despărțit de Biserică, dar foarte curând s-au împărțit. Astăzi în câte grupări nu sunt împărțiți? Poate în mai mult de șapte-opt. Și deși toți cugetă aceleași, fiecare grupare îi vede pe ceilalți ca pe niște trădători ai „Luptei”. Au ieșit din Biserica Greciei și au fondat „Biserica Adevăraților Creștini Ortodocși”, deoarece „schimbarea calendarului a ve­nit în contradicție cu Sfintele Canoane”.

Se aștepta de la ei respectarea cu multă evlavie a Sfintelor Ca­noane. Dar ei, pentru a-și menține „Biserica”, au încăl­cat o mulțime de Sfinte Canoane. (Adu-ți aminte câte am scris că au fost încălcate numai prin hirotonia lui Acachie). Să se observe numai acest paradox: deși stiliștii și-au fondat „biserica” numai din dorința de a respecta Sfintele Canoane, totuși atunci când apăra­rea ei (a „bisericii”) a cerut încălcarea Sfintelor Ca­noane, n-au ezitat deloc să le încalce. Așadar, cu toa­te că această „biserică” a fost fondată ca un mijloc (mijloc de păzire cu acrivie a Sfintelor Canoane) a sfârșit prin a ajunge un scop. Să se păstreze „Biserica Adevăraților Creștini Ortodocși” fie chiar și prin jertfi­rea scumpătății Sfintelor Canoane! Dar toate acestea cum le justifică iubiții stiliști? Foarte simplu: prin ne­norocita „iconomie”. Dar ei au plecat din Biserica Greciei sub stindardul „scumpătății”. Dacă ar fi fost dispuși să primească „iconomia”, mai ales într-o ast­fel de măsură în care o fac ei acum, nu ar fi existat motiv să plece din Biserica Greciei, ci ar fi putut rămâne în ea folosind mult mai puțină „iconomie”… Cu toate acestea, au plecat ca să nu jertfească puțin și au fost nevoiți după aceea să jertfească mult. O, fratele meu, înfricoșează-te și te cutremură de salturi­le care te scot în afara Bisericii…

Însă trebuie să isprăvesc cuvântul, care deja s-a lungit foarte mult. Închei revenind la câteva din pozițiile mele din început, deoarece este foarte nece­sar. Nu asculta clevetirile unora care spun că Biserica Greciei este de acord cu patriarhul Atenagora. Dacă patriarhul va merge înainte, dacă va purcede la „uniri”, atunci vei vedea ce poziție vor avea episcopii Bisericii Greciei, care astăzi tac și suportă nu din frică, pre­cum susțin unii „viteji apărători ai Credinței”, nici din pricina unei conștiințe ortodoxe tocite, ci numai pentru că se îngrijesc de pacea Bisericii și se gândesc cu frică la evoluțiile și consecințele schismelor. Episcopii Bisericii Greciei, în afară de foarte puțini, nu sunt filocatolici, nu sunt unioniști, nu sunt de același cuget cu patriarhul Atenagora. NU! Nu uita că Sfântul Chiril al Alexandriei, marele apărător al credinței ortodoxe „iconomisea a nu se rupe de cei din Răsărit, care il aveau în diptice pe Teodor al Mopsuestiei, eretic fiind acesta”. Adică se împărtășea, din iconomie, cu cei care aveau în diptice un episcop eretic.
[…]
Fratele meu, aceasta este eclesiologia ortodoxă. Celelalte, adică a se ridica persoane (clerici sau laici) și a afurisi episcopi pe care-i primește Biserica Orto­doxă Universală, sunt curate protestantisme.

Aceasta desigur sub condițiile – repet din nou – că credem în existența Bisericii Ortodoxe Sobornicești în lume. Iar dacă credem că toți sau aproape toți epis­copii Bisericii au devenit trădători ticăloși, atunci cele de mai sus se răstoarnă cu desăvârșire. Atunci Biseri­ca vom fi noi și tot ceea ce facem este autoritar și valabil. ,,Oricâte vom lega pe pământ vor fi legate și în cer; și oricâte vom dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer”. – În tot cazul, departe este de mine gândul luciferic că Biserica a rămas numai în mine…

sursa:  Cele doua extreme. Ecumenismul și stilismul, arhim. Epifanie Theodoropulos, Editura Evanghelismos, București, 2006, pp. 82-119.

 

Patriarhia Ierusalimului a proclamat canonizarea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț. Imagini rare cu chipul sfântului român