ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Un document mult așteptat de lumea ortodoxă a fost făcut public zilele trecute. Este vorba despre Scrisoarea Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos, adresată  celor 20 de mănăstiri din Sfântul Munter eferitoare la observațiile Comisiei Sfintei Chinotite pentru studierea documentelor finale ale Sfântului și Marelui Sinod din Creta.

Conform agenției Basilica, Comisia a fost formată din șase stareți ai unor importante mănăstiri athonite: Ierom. Hrisostom (M-rea Cutlumuș), Arhim. Iosif (Mănăstirea Xenofont), Arhim. Elisei (M-rea Simonopetra), Arhim. Tihon (M-rea Stavronikita), Ierom. Luca (M-rea Grigoriou).

În raportul Comisiei se tratează subiectele legate de Sinodul cretan, între care și problemele apărute în unele eparhii ortodoxe, în care unii preoți sau mănăstiri au întrerupt pomenirea ierarhului locului.

În ceea ce privește această problemă extrem de delicată, îndemnul Sfintei Chinotite este de a păstra unitatea Bisericii și de a continua pomenirea ierarhilor, deoarece la Sinodul din Creta „niciun episcop ortodox nu a aderat la erezia condamnată de Biserică, nici nu a propovăduit cu capul descoperit învățăturile eretice ale eterodocșilor.”

Redăm în continuare, conținutul raportului Comisiei speciale a Sfintei Chinotite, traducerea fiind realizată de agenția Basilica: 
 

„La cea de a 203-a Sinaxă Extraordinară a Sfintelor Mănăstiri, din data de 23.09.2016, s-a considerat că „documentele finale oficiale ale Sinodului trebuie studiate cu prudență; evaluate aspectele pozitive și notate eventualele neclarități pe care le conțin și care necesită lămuriri”. Nouă ni s-a încredințat studiul și evaluarea documentelor finale ale Sfântului și Marelui Sinod din Creta (16-27 iunie 2016) în vederea întocmirii unui raport cu privire la acestea.

Simțind neputința noastră, dificultatea lucrării încredințate nouă, dar și povara responsabilității noastre înaintea tradiției aghioritice mărturisită de peste un mileniu, dar și recentă, chemăm cu dinadinsul mijlocirile Ocrotitoarei cinstitului nostru loc, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și ale Cuvioșilor Părinți Athoniți, cunoscând că fundamentul oricărei poziții teologice trebuie să izvorască din viețuirea sfântă duhovnicească a Tradiției apostolice a Bisericii, pe care au avut-o sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți și la care ne nevoim să fim părtași și noi cu harul lui Dumnezeu.

Legătura indisolubilă dintre sfințenie și expresia autentică a Tradiției Bisericii, care există doar la Sfinții Părinți, este singura garanție pentru călătoria în Duhul Sfânt a Bisericii Ortodoxe luptătoare în lume, dar și pentru mântuirea în Hristos a fiecărui membru al ei. Așadar, în prezentul raport nu am putut să nu avem în vedere cele care s-au spus și scris de Athoniți și de cei dinafara Sfântului Munte, de mai curând sau din trecut, de sfinții recunoscuți și de unele chipuri sfințite ale Bisericii Ortodoxe.

Cele opt documente finale ale Sfântului și Marelui Sinod din Creta, publicate pe pagina de internet a Sinodului, se numesc documente oficiale și sunt după cum urmează:

  1. Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe
  2. Mesajul Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe
  3. Importanța postului și respectarea lui astăzi
  4. Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine
  5. Autonomia și modul de proclamare al acesteia
  6. Diaspora Ortodoxă
  7. Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta
  8. Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană

Întrucât prezentarea minuțioasă a acestora nu reprezintă misiunea comisiei noastre și depășește posibilitățile noastre, ne vom limita la a face unele mențiuni în duhul hotărârii celei de a 202-a Sinaxă Extraordinară a Sfintelor Mănăstiri.

A. Sfântul Munte urmărește cu dragoste și rugăciune neliniștea creștinilor binecredincioși referitoare la Sfântul și Marele Sinod și la documentele sinodale. Sfânta Chinotită nu ar putea rămâne tăcută la rugămințile fraților noștri monahii athoniți și ale credincioșilor din lume. Desigur, mai întâi caută să mărturisească adevărul despre dogmă și etos și apoi să vorbească cu bună îndrăzneală, atunci când credința și poruncile evanghelice sunt periclitate. Ea vorbește sau tace cu discernământ, pentru ca Biserica să fie zidită, iar poporul lui Dumnezeu să primească sprijin.

Urmărind unitatea Bisericii, pe care o înțelege ca unitatea de credință și (n.n. unitatea) în Hristos a sfintei vieți duhovnicești, Sfânta Chinotită a transmis cu discernământ și îndrăzneală amendamentele care trebuiau aduse documentelor presinodale ale Sfântului și Marelui Sinod, prin intermediul unei scrisori adresate Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, datată 12/25 mai 2016, care a fost făcută cunoscută și Întâistătătorilor celorlalte Patriarhii și Biserici Autocefale. Prin aceasta, au fost solicitate anumite amendamente la documentele presinodale, lucru solicitat și de aproape toate Bisericile Ortodoxe.

Un cuvânt sinodal autentic „în conformitate cu teologia Sfinților purtători de Dumnezeu și cu conștiința binecinstitoare a Bisericii” este un cuvânt de mântuire. El diferențiază duhul teandricocentric (divino-uman) al Bisericii de duhul antropocentric (umanist) al oamenilor, religiilor și confesiunilor creștine din afara ei. El vindecă nevoia fundamentală a omului de cunoaștere a Dumnezeului adevărat și a scopului existenței umane. Omul contemporan, care călătorește pe marea acestei vieți și se pierde în tulburări, în griji și dificultăți, are nevoie în primul rând de „adevărul noii vieți duhovnicești în Hristos”, care există numai în Biserica Ortodoxă, după cum doar aceasta este comuniunea Sfinților și oferă comuniunea sfântă duhovnicească în Hristos cu Dumnezeul în Treime Cel Unul Sfânt.

Sfânta Chinotită a solicitat modificări la documentele presinodale pentru a se oferi lumii cuvântul sinodal al Bisericii Ortodoxe curat de elementele care nu sunt mântuitoare, ci împresoară veacul acesta. Așadar, Sfânta Chinotită s-a bazat pe o tradiție îndelungată de mărturisire a credinței ortodoxe, a conștiinței de sine (n.n. a Bisericii) și a eclesiologiei, dar și de sprijinire a încercatei Patriarhii Ecumenice în ridicarea crucii sale”.

Continuarea este AICI.