Prădătorii sexuali aflați în libertate la ora asta pot răsufla ușurați: cele 60 de milioane de utilizatori din toată lumea, care au cont pe cele trei mari site-uri de dating din lume (Tinder, OkCupid și PlentyofFish) au dat „ok”, când și-au făcut conturile, fără să mai citească și disclaimer-ul: „PlentyofFish nu conduce investigații criminale, nu face verificări ale identității utilizatorilor săi și nu cercetează în niciun fel background-ul acestora”. 

Plus că, tot atunci când și-au făcut contul, toți utilizatorii s-au jurat cu mâna pe mouse că ei nu sunt prădători sexuali, că sunt oameni buni și vor doar să-și găsească jumătatea, să se căsătorească: „Nu am comis niciun delict sau vreo ofensă condamnabilă  (sau crimă de o severitate asemănătoare), o crimă sexuală sau vreo altă crimă care să implice violența” și nu li se cere să se înregistreze ca „infractori sexuali în niciun registru sau stat”. 

Pe cuvânt de degețel!

Susan Deveau i-a văzut profilul lui Mark Papamechail spre sfârșitul lui 2016. Bărbat, 56 de ani, în curs de chelire, îmbrăcat cu un tricou. Papamechail locuia aproape de ea, într-o suburbie a Boston-ului și era și el divorțat. Întocmai ca Deveau. La profilul său, Papamechail scrisese că își dorea „să găsească pe cineva cu care să se căsătorească”. 

Deveau mai folosise site-uri de dating înainte și-i povestise fiicei ei că bărbații pe care-i cunoscuse erau „proști”. Glumea pe seama faptului că ar putea întâlni pe cineva care nu arăta ca în poza de la profil. Cu toate astea, Deveau nu renunțase la ideea de a-și găsi pe cineva alături de care să îmbătrânească. 

În jargonul platformei de dating, cei doi erau „o pereche potrivită” (a match). 

Dacă Papamechail ar fi fost sincer, n-ar fi dat „ok” la căsuța care te punea să te juri că nu ești prădător sexual sau că nu ai avut în viața ta nicio infracțiune sexuală. Dar Papamechail a mințit. Nici nu trebuia să cauți prea mult ca să vezi că Papamechail fusese condamnat în trecut de trei ori pentru infracțiuni sexuale, iar statul Massachusetts l-a desemnat un infractor sexual periculos. Cu toate astea, nu a avut nicio dificultate în a-și face cont pe PlentyofFish, pentru că PlentyofFish a transferat responsabilitatea pe umerii utilizatorilor săi și s-a spălat pe mâini.  

La început, Papamechail nu a speriat-o pe Deveau. Vorbiseră mult online, s-au întâlnit o dată și încă o dată. Dar, la câteva luni după, Deveau se înființa la sediul Poliției ca să depună plângere c-a fost violată de bărbatul pe care-l întâlnise pe o platformă de dating. 

Paranteză: Deținătorul Match Group, o corporație cu sediul în Dallas care mai are alte 44 de platforme de dating online, are o cifră de afaceri de 1.7 miliarde de dolari anual și e lider absolut pe nișă. Aplicația sa cea mai bună, Tinder, are 5,2 milioane de subscriberi, cifră care o depășește cu mult pe cea a competitorului Bumble. Match Group s-a dezvoltat din Match, care, inițial, promisese o atenție crescută pentru siguranța utilizatorilor săi. Odată cu achiziționarea, una câte una, a firmelor competitorilor săi, Match Group nu și-a mai extins bunele practici asupra produselor nou-cumpărate – printre ele, și PlentyofFish, a doua cea mai populară platformă de dating din grup, lăsând loc de acțiune prădătorilor sexuali. Sunt rezultatele unei investigații de 16 luni ale Columbia Journalism Investigations. Paranteză închisă. 

Acuma. La o cifră de afaceri de 1.7 miliarde de dolari pe an, cine stă în drum de o victimă sau de un prădător sexual?

Carole Markin s-a fript și ea cu site-urile de dating. PlentyofFish o potrivise cu un infractor cu șase condamnări la activ, toate pentru viol. Ea le-a povestit polițiștilor că a fost violată la a doua întâlnire. Markin a dat compania în judecată și cerea ca aceasta să-și pună la punct un sistem eficient de evaluare a utilizatorilor. În câteva luni, avocații companiei Match au declarat în fața instanței că „a fost inițiat un proces de screening”. După proces, dădea asigurări că „toți utilizatorii sunt controlați în registrul de infractori sexuali în fiecare stat”. 

Anul următor, dădea asigurări similare: un document din 2012 pe tema bunelor practici din industria dating-ului online, statua, printre altele, că Match era de acord să „identifice prădătorii sexuali” și „să studieze atent registrele cu nume de infractori”, ba chiar aducea „o unealtă de siguranță în plus: „un sistem rapid de raportare”.

Astăzi, Match Group face asta numai pentru utilizatorii plătitori, nu și pentru cei care folosesc platformele gratuite Tinder, OkCupid și PlentyofFish. Motivul? Compania nu poate implementa un protocol de screening uniform pentru că nu adună suficiente informații de la utilizatorii săi neplătitori și chiar și de la unii utilizatori plătitori, chiar dacă aceștia plătesc pentru serviciile Premium. Purtătorul de cuvânt al companiei a declarat fără ezitare: „Cu siguranță există prădători sexuali care folosesc platformele noastre gratuite”. 

Cele mai multe dintre victime sunt femei care și-au găsit atacatorii pe Tinder, OkCupid, PlentyofFish și Match. Toate aceste site-uri aparțin Match Group. 

Potrivit investigației conduse de Columbia Journalism Investigation, în 10% dintre incidente, platformele de dating au potrivit profilurile unor femei cu ale unor foști condamnați pentru acte de violență sexuală cel puțin o dată și doar o fracțiune  dintre aceste incidente și-au potrivit utilizatorii cu cineva care figura în registrele oficiale cu nume de infractori sexuali. 

În ciuda acestor cifre, Match Group spune că politica de screening implementată a ajutat la prevenirea incidentelor, pentru că toate aceste incidente porneau de pe platformele gratuite, în vreme ce de pe platformele cu plată (Match) nu a fost raportat niciun incident. 

În 2017, Tinder l-a cuplat pe Michael Durgin cu o femeie care, mai tâziu, avea să depună o plângere la Poliție, spunând că a fost violată la prima întâlnire. Ulterior, femeia și-a retras plângerea și astfel Durgin a scăpat basma curată. 

OkCupid l-a lăsat pe Michael Miller, un alt infractor sexual care figura în baza de date a statului Colorado, să-și facă un cont nou, după ce, în 2015, fusese condamnat pentru violul unei femei pe care o întâlnise pe site. 

Miller a stat mult și bine pe site, în ciuda faptului că era în tabelul cu oameni răi. 

Chiar și Seth Mull, ale cărui condamnări, însumate, făceau 17 ani (o luase de mic, din adolescență) reușise să-și facă cont pe PlentyofFish și să mai violeze încă o dată înaine să fie condamnat, de data asta pe viață, la pușcărie.  

Rugată să comenteze tristele statistici ale platformelor, purtătoarea de cuvânt a Match Group a spus că cele 157 de cazuri „trebuie să fie puse în oglindă cu zecile de milioane de oameni din întreaga lume care au folosit produsele grupului fără niciun incident”.  

Foști angajați ai companiei (responsabili de relații cu clienții, manageri de securitate și alți executivi seniori)  au povestit că, per ansamblu, au fost mulțumiți de munca lor acolo, dar că, dacă e să-i reproșeze ceva companiei, este lipsa de preocupare pentru securitatea utilizatorilor ei. Alții au povestit că, chiar dacă nu au primit un training de specialitate, au primit, totuși, instrucțiuni clare pentru cum să gestioneze plângerile clientelor pentru viol. Alții au spus că a trebuit să-și facă propriile proceduri pentru a face față plângerilor. 

Chiar și screeningurile făcute la poliție de către site-ul cu plată, Match, sunt limitate. Purtătoarea de cuvânt a companiei a spus că e conștientă că site-ul nu controlează toți subscriberii. Site-ul a argumentat timp de ani de zile că nu are obligația legală să facă asemenea cercetări. 

Markin, utilizatoarea care s-a bătut cu gigantul Match, acuza compania că nu e în stare atâta lucru să facă: să compare datele din baza ei de date cu datele din baza poliției. „Am încercat să ajut alte femei”, a spus Markin, care și ea a fost violată „e dezamăgitor să văd că Match nu a făcut la fel”. 

La noi, site-ul de dating sentimente.ro, care e cel mai proeminent de pe piață, are pe home-page câteva instrucțiuni (sau sfaturi, spuneți-le cum vreți) pentru cum să faci ca să scapi de tot felul de nebuni, peste care e posibil să dai. Că să nu te duci acasă la om de la prima întâlnire, că nici tu să nu-l aduci acasă la tine, că să fii circumspectă dacă-ți răspunde la o întrebare cu o altă întrebare, chestii de bun-simț, nici nu trebuie să ți le spună cineva. 

Pe site-ul Poliției Române, nu există niciun nimic (o listă, ceva) cu foști agresori sexuali aflați în libertate, eventual recidiviști. 

De la 1 ianuarie 2020, intră în vigoare Registrul Național în care vor fi trecuți toți infractorii sexuali cu condamnări definitive și care va ajuta la identificarea rapidă a acestora. 

Ia să vedem dacă va fi și operațional acest catastif cu infractori sau l-au făcut doar ca să ne-nchidă nouă gura!