*După 1989, ofițer fiind, am militat pentru clarificarea implicării unor responsabili militari, la Revoluție, în acțiuni armate împotriva manifestanților. Din aceasta cauză, simțindu-se vizat, ministrul Apărării, generalul Stănculescu, m-a trecut în rezervă (fără să-mi dea niciun "act la mână”, pur și simplu n-am mai fost primit în cazarmă). În 2007, generalul avea fie găsit vinovat pentru ce făcuse Timișoara și condamnat la 15 ani de închisoare și degradare militară. În 2015, deci după 25 de ani, MApN a binevoit să-mi dea și mie dosarul trecerii în rezervă – o bătaie de joc de la cap la coadă (timp de 25 de ani dosarul fusese clasificat ilegal...). Ce am găsit în el, între multe alte grozăvii? Un raport mincinos al Comandantului Armatei, generalul Polivanov (Dumnezeu să-l ierte și pe el!), pe marginea căruia Stănculescu mă caracterizase ca fiind "Lipsit de cuvânt și de simțul onoarei de ofițer”. Stănculescu contase evident că raportul mincinos (clasificat și el ilegal) nu va ajunge vreodată în mâinile mele. Așadar eram tratat de simțul onoarei de ofițer de cine? De un general care, din atâta onoare, cu doar un an în urmă dăduse la Timișoara ordine să se tragă în oameni. Un om care, în plus, în acte secretizate și bine încuiate în buncărele armatei mă caracteriza drept fără onoare, pentru ca în anii de după, să mă caute și să-mi înmâneze propria-i carte de vizită, cu alte gânduri despre mine: „În amintirea unei colaborări fructuoase, în formarea unei noi armate! 19.03.97, Victor Atanasie Stănculescu”. În sfârșit, sper că actuala conducere a armatei, spre deosebire de tot ce-a fost în cei 30 de ani „post-comuniști”, va înceta să mai apere în vreun fel isprăvile unui fost ministru al cărui nume va rămâne pentru totdeauna înscris în paginile negre (atâtea câte au fost ele) ale armatei din perioada totalitarismului comunist.

*Tocmai ce-și băgase picioarele în ea guvernare și se dăduse infectat, Orban a fost declarat negativ de un doctor care n-a avut altă treabă mai bună de făcut, în mama mă-sii, decât să-l testeze pe el. Cum să nu-l iubești pe omul ăsta? Cum?

*Mai înainte să îndemne femeia "să se teamă de bărbat", Domnul, prin cuvântul Apostolului Pavel, le-a poruncit bărbaților: "Iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea". Așadar acesta, și nu altul, este bărbatul de care se cuvine ca femeia "să se teamă" (cu acea temere cu care nimeni nu vrea să supere pe cel de care se știe atât de mult iubit).

*Cuprins de pacea aceea de dinaintea oricărei nenorociri, a celor fără niciun noroc în viață, tocmai publicasem pe facebook un gând despre zvonul foarte vehiculat (despre care nimeni nu știe precis de unde a plecat și unde vrea să ajungă) că virusul devenit mai celebru decât Stalin și Mao la un loc ar fi fost plasat Chinei prin acțiunea unui stat occidental. Când, în plină pace, cum zic, mă trezesc luat la rost, frontal, de d-l Ovidiu Nahoi, actualul șef al RFI Roumanie. Că să las teoriile conspirației, pentru că nici nu știu ce șansă am eu aparținând lumii occidentale. Drept care, pătimaș cum sunt, i-am zis și eu: „Vai ce profesoral și chipeș mai sunteți, domnule, de când vă luați leafa de la RFI... Dar să știți că mie îmi prisosesc de fiecare dată sfaturile necerute. Cât privește RFI, sigur ați făcut o alegere bună (sau poate că, dimpotrivă, ați fost ales pentru smerenia dvs obsecvioasă). Deci asta da alegere, nu ca atunci când – dacă nu mă înșel cumva – ați trăit ani mulți pe picior mare din banii lui Patriciu, cel care, știți dvs...” În sfârșit, ce am putut să observ de-a lungul timpului e că indivizii din această gălăgioasă specie de pro-occidentali de suprafață au în comun cel puțin un complex biografic. Ori o legătură cu Direcția externă a Securității lui Ceaușescu (pro-occidentală nevoie mare, din care cauză arhivele îi sunt și azi păzite cu cartuș pe țeavă), ca în cazul fostei mari și guralive conștiințe Gabriela Adameșteanu – în anii în care pe mine Securitatea mă strivea pentru "atitudinea dvs dușmănoasă față de conducerea de Partid și de Stat”. Ori câte de unul din ăsta, huzurind ani mulți pe banii lui Patriciu și ai altora ca el.

*Uitați-vă în jur, deja nu mai putem distinge adevărul de minciună. Și pare că e gata ca răul să se înstăpânească, pentru ultima oară, copleșitor, înainte de sfârșit.