1. Medicul Beuran nu mi-a produs nicio impresie plăcută atunci când a fost ministru. Ba, chiar jalnică în povestea cu plagiatul. E adevărat, nici nu a fost mult timp ministru. Nu am nicio simpatie pt el. Dar asta e problema mea.

2. Am consultat niște prieteni și cunoștințe din domeniu: la orice intervenție sunt niște proceduri medicale foarte clare, repetate de zeci de ori pe zi, care cu greu ar putea fi încălcate de personalul obișnuit cu ele. Doar dacă cineva...

3. Procedurile operaționale pentru a pune o sală în funcțiune nu aparțin echipei operatorii.

4. Echipa de conducere vine din timpurile PSDului. Ar trebui înlocuită, nu-i așa?

5. Iar mediul Beuran este și președinte al senatului UMF, unde se întâlnesc alte interesante interese, inclusiv financiare.

Și acum, o fabulă:

Avem un spital care ar putea trezi niște interese haitei flămânde venite la putere și păpușarilor lor din afară. Ce interese: păi unele de zeci și sute de milioane de euro constând în dotări, medicamente, dezinfectante, consumabile de tot soiul...

Interesele respective nu sunt chiar de amploarea schimbării unui guvern, așa că nici nu sunt puse la cale „accidente” de o amploare asemănătoare.

Avem un bolnav, o femeie aflată într-o stare gravă de cancer, fără speranțe de salvare, în mod real pe ultimii metri, care ar putea fi sacrificată fără mari probleme de conștiință. Căci nu e e același lucru cu niște tineri executați în incendiul dintr-un club.

Avem un scenariu pregătit în grabă după o schemă deja cunoscută. Un ars este întotdeauna un simbol mult mai puternic pentru zguduirea opiniei publice, decât un mort în timpul operației.

Avem tot aparatul de ofensivă: media, „lideri de opinie”, public indignat, brusc alte incidente/altercații cu medici de la Floreasca filmate de pacienți, presa internațională indignată, românul Iancu Moscu Peter condamnându-l deja pe Beuran în DW etc.

Scenariul unui incident era pregătit, așteptându-se doar un moment prielnic. Căruia să-i fie dat un bobârnac. Ca la profesorul ASTĂRĂSTOAIE, la profesorul IRINEL POPESCU; ca la COLECTIV; ca la asaltul coordonat din 10 august împotriva jandarmilor, ca la atâtea alte false dosare, false flag-uri (înscenări) din România și din lumea întreagă...

Cineva, un acoperit al serviciilor, un colaborator al serviciilor, un oportunist de serviciu, un membru de partid (USR, cel mai probabil, că tot au ridicat ei steagul primii) greșește intenționat: fie că umple sala cu dezinfectant, fie că pune la îndemână bisturiul electric, care nu avea ce căuta împreună cu soluția, fie... fie... Contează doar rezultatul. Și faptul că orice anchetă se va axa pe cei cu funcție; mai ales o anchetă „bine pregătită”.

Palmaresul spitalului nu mai contează în fața unui incident care se repetă cam de 600 de ori pe an în lumea întreagă; ca și multe mii, zeci de mii de alte accidente spitalicești. Sau precum cazurile de execuție oficială a unor bolnavi – copii, de exemplu – considerați incurabili. În contra dorinței și deciziei părinților lor. Despre care presa românească „de servicii” și de serviciu în slujba mafiei nu spune nimic. Ca să nu mai vorbim de cazurile de malpraxis - să vă povestec unul pe care îl știu personal, cu o româncă din Italia a cărei viață, recent, după a banală operație de hernie hiatală, ce se face în România pe bandă, a fost timp de săptămâni pe muchie de cuțit, caz de malpraxis evident. Nimic nu contează dacă doctorul Beuran, probabil conducerea spitalului, șefii de clinici și de secții trebuie executați, căci avem și noi clienții noștri.

MORALA 1: Am citit prea multe documente despre înscenările internaționale - soldate cu zeci și sute milioane de morți - și despre cele naționale; cunosc destul de bine mecanismul înscenării-diversiunii folosit sute de ani; când aud de un ars care schimbă realitatea în România mă gândesc imediat la „guvernul meu”; când văd cum instantaneu pornește campania de presă care trebuie să agite gloata și să pună „presiune” pe politicul, deja pregătit să fie presat, devin deja sigur că ceva nu e în regulă, că avem de-a face cu o înscenare criminală.

MORALA 2: Poate că cele de mai sus sunt doar o fabula(ție), dar în fața ticăloșiei afișate de atât timp cu atâta dezinvoltură și chiar ostentație nu pot să nu iau în seamă MORALA 1.