ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Reamintim cititorilor că opiniile exprimate de către autori nu corespund în mod obligatoriu cu poziția ActiveNews.

Condiția achiziționării pe bază de buletin nu se referă doar la cartela pre-pay din telefonul tău mobil. Ci și la cartelele folosite de deținuții care sună din închisori, făcând în continuare victime după metoda „accidentul”. Condiționarea achiționării îi are în vizor și pe teroriști, dar și pe criminalii care folosesc cartele pre-pay, pentru a duce ancheta penală pe o pistă falsă. Nu sunt secvențe din filme artistice, sunt povești reale, întâmplate în România. Iată doar câteva exemple:


1. CAZUL NICOLETA GRIGORAȘCU. A dispărut la 24 aprilie 2004. Abia împlinise 18 ani. Ȋn acea zi de luni, Nicoleta Grigorașcu a plecat de acasă până la o colegă de școală. Așa i-a spus tatălui. Ȋn realitate, fata își dăduse întâlnire cu prietenul ei, de care voia să se despartă. Acesta le-a povestit părinților Nicoletei că s-a întâlnit cu ea într-un părculeț și  au stat de vorbă acolo pâna în jurul orei 15:20, după care s-au despărțit. 
La patru zile de la dispariția Nicoletei, prietena ei cea mai bună a primit un SMS de la un număr necunoscut. De pe o cartelă pre-pay, aveau să stabilească ulterior polițiștii. „Sorina, du-te la mami și spune-i să fie liniștită că sunt bine deocamdată. Nu pot vorbi la telefon, doar mesaje câteodată. Mi-e greu fără voi și abia aștept să vin acasă. Ai grijă de tine, fato”. Mesajul trebuia să sune ca și când ar fi fost trimis de Nicoleta. La numărul respectiv însă, nu răspundea nimeni. 

La 16 mai 2004, a urmat o altă serie de SMS-uri, de pe alte cartele pre-pay. „Hello, man! Ce faci? Mi-e dor de voi. Nu știu dacă ne vom vedea curând, că eu foarte repede voi părăsi țara. Este foarte greu dar numai așa poate îmi voi schimba viața în bine și-mi voi ajuta familia. Mi-e rușine de toți, dar poate cândva mă vor înțelege, Mi-e dor de mami, tati, Cristi (n.r. – fratele Nicoletei), de maie (n.r. - mamaie), de voi toți, dar și de Cătă (n.r. – fostul prieten) care mă mai deranja uneori, dar mă iubește sigur. Poate suferiți pentru mine, dar poate așa mi-a fost scris. Am suferit toată viața, sper să simt fericirea pe noua cale. Aș vrea să știu în special că mami și maie sunt bine, dar spune-le că voi încerca în viitor să vorbesc cu ele”. 

Nu s-a stabilit cine a trimis SMS-urile. Părinții nici acum nu cred că Nicoleta a fost cea care le-a scris. Spun că, deși unele expresii sunt ale ei, stilul nu îi aparține. „N-au putut fi identificate telefoanele, cui îi aparțin, erau niște cartele preplătite și s-a blocat pista”, spune polițistul de caz. 
Au trecut 12 ani de la dispariția ei, iar Nicoleta n-a mai dat niciun semn de viață. 

2. CAZUL ANDREEA SIMON. 15 decembrie 2005. La ora 18:55, Andreea Simon (9 ani) merge cu o bancnotă de un milion de lei la un supermarket din Miercurea-Ciuc, aflat la câțiva zeci de metri de blocul în care locuia. Cumpără exact ce-i ceruse mama: patru sticle cu apă minerală, o duzină de chibrituri, o cutie cu smântână și un caiet. 
La ora 19:01, camerele de supraveghere ale magazinului o surprind pe fată înăuntru. Pe bonul de casă e trecută ora 19:05. Iese din magazin și, preț de câteva minute, afară, se joacă cu doi colegi de-ai ei. Apoi se desparte de ei și o ia spre casă. Până la bloc făcea patru-cinci minute de mers pe jos. N-a mai ajuns niciodată acasă
. 
În acea seară, în jurul orei 20:00, dispariția ei a fost sesizată, telefonic, la Poliție. S-au făcut căutări în zonă, însă nu s-a găsit nimic. Nici măcar sacoșa cu cele patru sticle pline cu apă minerală.

Ȋn ziua de 23 decembrie 2005, la 112 a fost primit un apel telefonic. Un bărbat îi avertiza pe polițiștii aflați deja în căutarea Andreei: „Nu căutați fata, că va muri! Nu căutați, Simona va muri!”. În baza acestui apel, polițiștii au deschis atunci un dosar „in rem” (care vizează fapte și nu persoane) pentru lipsire de libertate. 
Autorul apelului nu a fost identificat niciodată, pentru că el a folosit o cartelă pre-pay. 

3. CAZUL ADINA MOTAȘ. Motaș Adriana Elena - Adina, cum îi spuneau apropiații - a dispărut fără urmă în după-amiaza zilei de 5 martie 2013. Avea 16 ani și era elevă în clasa a X-a la Colegiul „Al. Ioan Cuza” din Bârlad. Câteva zile mai târziu, polițiștii au aflat că ultimul care o văzuse pe Adina e un chirurg din oraș, Octavian Marcu, medic la Spitalul de Urgență Bârlad. El o cunoscuse pe fată în iulie 2012, când i-a operat un furuncul. În septembrie, a avut-o din nou pacientă, pentru o apendicită. În fața anchetatorilor, medicul a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu minora. Curând, el a devenit principalul suspect. 

Ȋnsă, deși în dosar existau mai multe probe care-i indicau vinovăția, la 25 februarie 2014 procurorul Alice Ruja a dispus „clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de omor comisă de către Autori Necunoscuți asupra minorei Motaș Adriana Elena”.  Ȋn argumentarea clasării, procurorul invoca și un SMS primit la data de 18 martie 2013, de T. Ștefan (n.r. – prietenul oficial al fetei): „Puf nu fi suparat. Am plekat sa te acoper pe tn. Sunt bn la Buc lucrez la un club. Ast e tel la colega mea. Vb. cu mama si zi ca ma intorc cand se termina tot. Adina”. 
 
Din verificări a reieșit că SMS-ul fusese trimis de pe o cartelă pre-pay, cumpărată și activată în luna decembrie 2012. Cartela fusese însă folosită o singură dată, trei luni mai târziu, pentru trimiterea acelui SMS. S-a stabilit și că telefonul în care s-a introdus cartela nu a mai fost folosit pentru alte cartele. De asemenea, în urma cercetărilor a rezultat că acea cartelă fusese cumpărată din Bârlad, iar mesajul fusese trimis tot din Bârlad. Nu a putut fi identificată persoana care a achiziționat acea cartelă pre-pay.
 
Și ar fi fost de mare ajutor. Pentru că, dacă acel SMS nu a fost trimis de adolescenta dispărută, expeditorul este chiar criminalul ei. 

Tehnica trimiterii unor mesaje/SMS-uri false, pentru liniștirea familiilor celor dispăruți și pentru derutarea anchetei, e veche. Ea a fost folosită și de criminali în serie precum Țigănilă & Barbu sau George Ionuț Nicolae.   
 
Ȋnsă identificarea posesorilor de cartele pre-pay n-ar fi utilă doar în astfel de cazuri. Ci și pentru salvarea vieților unor copii. Ȋn acest moment, polițiștii nu pot identifica rapid toate persoanele cu care au intrat în contact copiii dispăruți, verificând listingul convorbirilor telefonice, doar pentru că unele numere provin de pe cartele pre-pay. Tot din acest motiv, nu poate fi creat nici un eventual cerc de suspecți, în baza apelurilor telefonice efectuate în zona din care a dispărut copilul. 

Ȋntr-un caz de dispariție în împrejurări suspecte, în care șansele ca acel copil să mai fie găsit în viață scad cu fiecare minut ce trece, astfel de informații sunt vitale.  

La ce ne folosesc libertățile ipotetic neîngrădite, dacă, indirect, ele au împiedicat salvarea vieții unui copil? Sau descoperirea unui criminal?

Și de fapt, ce fel de drepturi încearcă să protejeze cei deranjați de condiția achiziționării cartelelor pre-pay doar cu buletinul? Dreptul de a nu fi ascultat?! Militez atunci pentru respectarea dreptului de a nu asculta. De a nu auzi, de nevoie și siliți doar de împrejurări, toate convorbirile telefonice purtate în mijloacele de transport în comun, în stațiile de metrou și la orice coadă. Să fim serioși, cei mai mulți oameni și-au pierdut de mult pudoarea, dar și dorința de a-și păstra intime viețile.    

Ce drept ne-ar încălca achiziționarea cartelelor pre-pay cu buletinul? Dreptul de a ne păstra secret Codul Numeric Personal? Păi, ne dictăm CNP-ul la telefon ori de câte ori ni-l cere funcționarul de la bancă, angajatul de la firma de cablu sau directorul de la grădinița unde vrem să ne înscriem copilul. N-avem nicio problemă să ne dăm CNP-ul sau adresa de acasă, atunci când comandăm cărți sau baclava online. De ce am avea mai multă încredere în vânzătorul de baclava decât într-o autoritate a statului?

Sunt unii care susțin că această condiționare nu ar rezolva mare lucru, iar cartele pre-pay achiziționate cu buletinul ar putea fi revândute, pierzându-se astfel urma celui care intenționează să le folosească în comiterea unor infracțiuni. De ce nu au folosit infractorii aceeași schemă cu numerele de pe abonamentele de telefonie mobilă?! Pentru că era mai simplu cu cele de pe cartele pre-pay. Să le complicăm atunci viața infractorilor, zic. Iar pentru restul planului lor, să știți că în Poliția Română există portretiști foarte buni!