ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Una dintre întrebările care-i frământă pe credincioși și necredincioși deopotrivă este „De ce există suferință?”.

Părintele Constantin Necula a încercat să răspundă la această întrebare, oferind câteva exemple, dintre care unul al unui coleg de spital al sfinției sale. Iată despre ce este vorba:

„Eu cunosc oameni cu credință, care sunt foarte fericiți și n-au nicio suferință. Nu i-a durut măseaua în viața lor! M-am dus odată la un moș în Maramureș. Stătea în fața porții, așa, foarte melancolic, și am zis: Uite, măi, săracul, ce suferă! „Moșule, ce faci aici?” „Ia, și eu cu munții.” Ceea ce părea suferință era pace.

Să vă dau un alt exemplu. Când m-am operat. Când am fost operat, că nu m-am operat singur, că n-am ajuns la astfel de calități, dar popii mai avem puțin și va trebui să ne operăm și singuri, pentru că ni s-a spus că n-avem dreptul la asistență medicală. Am văzut un comentariu la un articol de-al meu, care spunea: „Popi împuțiți! Nici dreptul la asistență medicală gratuită nu l-ați avea în lume!” Bine, domne, n-avem, ne operăm singuri! Ce, e prima dată? Și când am fost operat, a fost adus un bătrân. Eu eram întins în pat. Nu prea mișcasem deloc în ultimele zece zile. Dar urechea era antenă. Omul fusese lovit de mașină și zgâriat foarte tare pe mână. Și asistenta îi zice: „Domnu, vreți să vă dau telefonul să o sunați pe soție?” „Dacă se poate, da. Da’ cum să-i spunem să nu se spărie?” „Păi, îi spun eu în prima fază: Bună ziua, doamnă. Sunt de la spitalul județean, asistenta cutare. Vreau să vă spun că îl avem în vizită aici pe soțul dumneavoastră, care a suferit un mic accident. Nu este foarte tare lovit. Vi-l dau să vă explice’. Nu pot să fac ca el, decât dacă-mi închipui, și dacă-mi închipui, mă apuc de plâns! Zice omul: „Tu, Mărioară! Nu-i grav, tu! Numa atât: mă doare inima că-n sara asta nu mă-ntorc acasă!” Măi, asta-i declarație de dragoste, măi, fraților.

„Tu, Mârioară, da’ nu plânje, că-i numa o țâră!” El avea, săracul, ruptă mâna, belită toată. Domnule, de-o discreție, de-o fragilitate! Am zis: Hristos a înviat! Acesta-i sensul! Vin siliconatele astea la televizor, mai scârțâie cu silicoanele pe ecran.,. dramă națională! A intrat asistenta, o bățoasă de asta, plângea-n rezervă, ruptă! A venit medicul, care nu-i copil mic, Era cu nodu-n gât! Mă uitam la ei. Suferința unui om de valoare convertește lumea”.

Extras din Crestin de ocazie, Ed. Agnos, Sibiu, 2016, via Gânduri din Ierusalim.