ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Cazul Ditrău: cetățenii din acea mică localitate harghiteană protestează și nu se împacă deloc cu ideea ca un patron de brutărie să angajeze muncitori din Asia la firma sa.

Oamenii se tem pentru viitorul comunității lor, gândindu-se că primii muncitori vor aduce cu sine și pe alții, iar modul lor de viață va fi afectat, din toate punctele de vedere. 

Din capul locului spun că oamenii din Ditrău au dreptate. Văd că mulți oameni cad într-o capcană foarte abil întinsă: nu realizează că li se speculează ura și sentimentele negative pe care le au față de maghiari pentru a li se vinde ideea de migrație economică.

Și spun asta pentru că proteste împotriva venirii non-europenilor (ca să zicem așa) au mai fost și la București, la Cluj sau Râmnicu Vâlcea. Dar de ce nu s-au mediatizat? Simplu: pentru că opinia publică se putea asocia mai ușor cu „români ca și noi” și devenea automat mai ostilă ideii aducerii de muncitori non-europeni.

Așa, prin asocierea cu „ungurii”, cine protestează împotriva migrației economice devine „ca ungurii ăia”, sau „xenofob-ul” și „rasistul”. Punct ochit, punct lovit.

Dar, dragă române care citești asta, cel care va plăti vei fi tot tu, fie că ești în Argeș, Dolj, Vrancea sau Bacău. Ce înseamnă venirea muncitorilor asiatici, africani, la muncă în România?

În primul rând, înseamnă continuarea exodului românilor din țară. Mai ales a celor din orașele mici, din provincie. E simplu: acești străini vor accepta orice condiții de muncă, orice salariu, care este mult peste ce primeau în țările lor. Cine-i va angaja pe tinerii români care vor să muncească pe un salariu decent, în aceste condiții?

Ca o paranteză: în provincie se practică următoarea schemă. Oamenii sunt angajați pe 4 sau 8 ore, dar muncesc 12. Salariul minim pe economie de pe hârtie rămâne pe hârtie, oamenii fiind plătiți uneori „pe ce produc” sau din comision de vânzări. Săptămâna de lucru de 7 zile din 7. Poate cineva să-l condamne pe omul care refuză să accepte asemenea condiții de muncă? Am încheiat paranteza.

Și în contextul ăsta, vin niște oameni dispuși să muncească pe oricât, oricum. Care va fi efectele? Salariile vor scădea, nivelul de trai va scădea, comunitatea respectivă se va stinge. Asta în cazul în care comunitatea locală nu va fi înlocuită de străinii încurajați de o astfel de politică iresponsabilă. Iar când lângă o comunitate cu niște valori vine o comunitate cu valori complet diferite, știți ce se întâmplă? Apar conflicte majore.
 
Pentru că două moduri de viață se ciocnesc. Cine va câștiga din asta? Patronii care acum fug după un profit rapid sau aparatul represiv, de stat? Poate de-asta „purtătorii de cuvânt” ai serviciilor susțin migrația economică...?

Apropo de vuvuzele: am văzut că „marele constructor de autostrăzi” Ștefan Mandachi vrea muncitori străini „în țara lui” și se nasc niște întrebări legitime.

Eu, ca și mic întreprinzător român, mi-aș dori să am parte de muncitori români, de localnici atașați și direct interesați de soarta comunității în care trăiesc și trudesc. Îmi doresc să am parte de oameni fideli, care să nu plece la prima ofertă mai mare și mai avantajoasă, de oameni care să nu fie ca frunza-n vânt. De altfel, angajații fideli și muncitori sunt visul oricărei companii.  Domnul Mandachi pare să fie exact pe dos: el dorește să-și pună în cap comunitățile locale și să angajeze mercenari dispuși să facă orice pentru un ban în plus. Dacă eram în poziția lui, făceam un program de stimulare a natalității pentru angajații pe care deja îi am, dacă ține cu adevărat la ei.
 
Și atunci revin la întrebarea care naște: acest om este interesat de binele public sau este doar o portavoce, un releu de transmisiune a unor mesaje venite din altă parte?

Ungurii din Ditrău, și din România în general, nu sunt niște sfinți. Ne-am confruntat cu ei de atâtea ori, ultima oară la Valea Uzului. Îi cunoaștem: le știm valorile, le știm ideile, știm la ce să ne așteptăm. Dar măcar putem fi siguri că-n ziua de Paști se vor pregăti să mănânce ouă roșii, nu să arunce în aer vreo parohie (ca-n Sri Lanka în 2019). 
 
Argumentul „și românii lucrează peste tot în Europa” nu este valid. Pentru că noi suntem europeni, avem aceleași valori ca și ei.  De-aia ne și integrăm. Nu același lucru se poate spune despre persoanele venite din acele colțuri ale lumii: ei nu au aceleași valori,  nu au același mod de viață cu noi. Chiar susținătorii migrației o recunosc: altfel nu i-ar zice „multiculturalism”. Ungurii nu ne iubesc, dar sunt destul de înțelepți să înțeleagă că e mai rău fără noi, decât cu noi. Avem noi conflictele noastre, ne trebuie să importăm și conflictele interne ale nepalezilor, sri lankezilor și a altor asemenea popoare tribale?
 
Iar faptul că tu, române, pui semnul egal între tine și un nepalez înseamnă că ai o conștiință de sine egală cu zero: înseamnă că te consideri doar o ființă biologică, care se definește doar prin satisfacerea cât mai rapidă și mai facilă a nevoilor fiziologice. O ființă fără cultură, fără trecut, fără bunici și fără idei. Vrei să fii „cool”? Fie. Dar dacă nu ai reușit să-i integrezi pe țigani, după sute de ani de locuit împreună, cum o vei face cu sri lankezii, nepalezii și cine știe ce alți -ezi ne vor aduce pe cap?
 
Soluția este revenirea românilor acasă și încurajarea natalității. Nu importul de bombe sociale din Asia și Africa.