ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Mihnea Ionescu e unul dintre supraviețuitorii coșmarului de la Colectiv. A scăpat cu viață, deși nu a reușit să părăsească incinta clubului.

Mihnea are 29 de ani, e bucureștean și spune că se ocupă cu pus muzică în rockoteci. Din când în când e și barman.

"Mă sunaseră foarte mulți prieteni înainte, stabilisem că vin, eu am ajuns în club pe la 21.10. Când am ajuns era deja destul de multă lume acolo, mulți cunoscuți, inclusiv doi buni prieteni de-ai mei, Pavlos Jester și Bogdan Istrate. Amândoi, din păcate, sunt astăzi în spital cu arsuri pe cincizeci la sută din suprafața corpului… ", povesteşte tânărul într-un interviu publicat de evz.ro. 

- Ce-a fost acolo, cum s-a întâmplat nenorocirea?

- Clubul Colectiv era un loc foarte cunoscut, l-au renovat la un moment dat și patronii au ales varianta cea mai ieftină de antifonare, cu buretele ăla nenorocit care era întins până aproape de acele chestii de lemn din tavan. În club erau patru stâlpi acoperiți de la mijloc în sus cu burete. Pe la 22.00 au început să cânte băieții și…s-au jucat cu focul! La al treilea foc de artificii…

- Au fost trei focuri de artificii?!

- Da, au fost trei focuri de artificii, dar la primele două nu s-a întâmplat nimic, artificiile erau puse pe stâlpii de la scenă și erau o țeavă prin care săreau scânteile, iar țeava aia era îndreptată spre stâlp . Scântei săreau și pe noi, pe parcurs au mărit intensitatea artificiilor și la al treilea moment a luat foc unul dintre stâlpi.

- Unde erai în momentul acela?

- Eram cu un grup de prieteni, Mihai era lângă scenă în scaunul cu rotile, Pavlos era lângă el, iar Bogdan Istrate era lângă mine, nu foarte aproape, dar îl vedeam. Când a început focul, Pavlos nu a fugit, l-a împins pe băiatul cu căruciorul ca să nu-i cadă ceva în cap, eu am strigat la ceilalți să mergem și am fugit, mare noroc am avut pentru că eu eram chiar lângă stâlpul care ardea.

- A luat foc foarte repede stâlpul?

- Da, eu așa am văzut, flacăra s-a dus foarte repede în sus, spre tavan, materialul acela a ars foarte repede. Am fugit spre ieșire, dar n-am apucat să ies, am căzut după ce am trecut de perdelele acelea inutil puse și care au încetinit mult evacuarea oamenilor!

- Ce perdele?

- Erau niște perdele puse înainte de prima ușă de ieșire, niște perdelele dintr-un material care putea să ia foc, un fel de cortină cum sînt jaluzelele, cu niște bețe, așa, unele lângă altele dintr-un material inflamabil.

- Ai reușit să ieși pe prima ușă, dar n-ai mai reușit să ajungi până afară…

- Da, după prima ușă am căzut și am stat o jumătate de oră cu mulți oameni peste mine. Am căzut în sasul acela de intrare.

- Reușeai să respiri?

- Norocul meu a fost că au spart niște băieți ușile și mai venea puțin aer de afară, mă tot gândeam că nu vreau să mor acolo. În jur erau oameni prăbușiți, foarte mulți au căzut peste mine, am urlat, m-am mișcat încontinuu…

- Nu puteai să te mai ridici?

- Nu, nu puteam, erau oameni prăbușiti peste mine, urlau, strigau ajutor, nu vreau să mor, nu împingeți, nu vă panicați, vezi că a luat foc, plângeau…

- Scene de coșmar

- Am văzut o fată căreia căreia îi arsese jumătate din păr, vedeam tot, dar nu aveam ce să fac, ei cădeau lângă mine, mi-am văzut prieteni murind, asta mă doare cel mai tare, i-am văzut căzând și când am ieșit i-am văzut carbonizați, cu arsuri groaznice…

- Tu ai probleme mari cu o mână, nu poți s-o mai miști?

- E semi-paralizată, nu pot să mișc degetele.

- De ce nu mergi la spital?

- Am mers… Când am ieșit din club, tras de acei oameni, m-am ridicat în picioare după vreo zece minute și mi-au zis să merg la Salvare, dar am refuzat pentru că erau cazuri mai grave decât mine. M-au luat doi prieteni și m-au dus la taxi, m-au plimbat prin spitale, la Colțea și la Sfântul Pantelimon, mi-au pus o compresă, m-au calmat, eu având oroare de spitale. M-am gândit că e mai bine să vină alții în locul meu, pentru că erau cazuri mai urgente decât mine, am zis că o să văd ce fac cu mâna, oricum, sunt în viață asta contează și acum mă rog ca prietenii mei care sunt în spitale să se facă bine.

- Te rogi? Cui te rogi?

- Mă rog lui Dumnezeu să scape.