La Timișoara a avut loc seria de conferințe „Upgrade my city”, care a avut ca temă dezvoltarea urbei de pe Bega. Afișul care promova evenimentul avea în centru Catedrala Mitropolitană din Timișoara, dar fără crucile de pe turlele lăcașului de cult.

Intâmplări similare s-au întâmplat și după ce mai multe companii alimentare au decis să scoată crucile de pe turlele bisericilor la diverse produse.

Teologul Radu Preda, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a scris într-un editorial pentru Adevărul despre evenimentele din ultima perioadă în care mai multe cruci creștine au fost pur și simplu șterse din fotografiile de prezentare ale unor produse.

Acesta critică ideea care se induce în ultima vreme prin care o majoritate ar trebui să suporte ceea ce dorește o anumită minoritate. 

„Acesta este programul, pe scurt, al neoateismului aflat în plină acțiune: de la deciziile de marketing ale unor firme private la cele ale unor autorități locale sau, la vârf, a unor garanți strâmbi ai laicității înțeleasă în termeni antireligioși.

Un lanț de magazine face reclamă la brânza grecească și, din grija față de consumatorii de altă religie sau agnostici, șterge pur și simplu crucile de pe cupolele care ilustrează tradiția țării mediteraneene. Materialele de promovare ale unui important oraș din România șterg și ele crucile de pe catedrala mitropolitană. În fine, Consiliul de Stat francez decide pe 25 octombrie înlăturarea în termen de jumătate de an a crucii care tronează asupra monumentului dedicat papei Ioan Paul II dintr-un orășel breton. 

Să ne amintim că de cel puțin două decenii încoace, la noi sau în Italia sau Spania, pentru a nu aminti decât aceste cazuri, se duce o bătălie politico-juridică de eliminare din spațiul public a simbolurilor religioase. Jurisprudența este cât se poate de împărțită și evident lipsită de coerență. În centrul acesteia se află chiar definiția spațiului public și a celor care îl populează. Or, este mai mult decât discutabil să contești dreptul fundamental la libertatea religioasă, să ignori activ acumulări culturale și să bruschezi sensibilități identitare.

Toate acestea se produc paralel cu secularizarea galopantă din anumite părți ale Europei, precum în țările scandinave. În Suedia, de pildă, comunitatea ortodoxă românească nu a putut cumpăra o fostă biserică luterană, aceasta fiind vândută, la un preț mai bun, unei corporații. Faptul că nu s-a ținut cont de continuitatea folosirii spațiului în scopuri religioase spune foarte multe. Pe scurt, limitându-ne la continentul nostru, suntem în plin proces de negare, pe toate căile și cu vehemența de rigoare, a moștenirii creștine. 

La scară istorică, demersul poate fi înțeles ca punere în practică atât a furiei ateiste a revoluției franceze, cât și a celei bolșevice, trecând prin păgânismul nazist sau al altor expresii totalitare. Ridiculizarea, combaterea și contestarea religiei, generic vorbind, servesc drept dovezi ale rațiunii care, surpriză, devine ea însăși substitut religios, se autodivinizează și cere, geloasă, sacrificii pe măsură. O confirmare dureroasă a tezei marelui sociolog al religiilor José Casanova că mai puțină credință nu duce automat la mai multă libertate, ci dimpotrivă.”, a scris teologul Radu Preda.