Referendumul s-a încheiat, dar nu și controversele din jurul său. ActiveNews a prezentat săptămâna trecută intenția lui Mihai Neșu de a se prezenta la vot, dar nu toată lumea a primit bine această veste.

Astfel, mai multe persoane s-au năpustit pe pagina de internet a fundației „Mihai Neșu” pentru a-l critica și insulta pe fostul internațional român pentru opțiunea sa.

ImunoMedica

Aceste apucături au stârnit o reacție fermă din partea jurnalistului Andrei George Dicu. Într-un editorial scris pentru publicația „Fanatik”,  acesta îi ia apărarea lui Neșu, gest cu atât mai important cu cât, el însuși nu a fost la Referendum. Acesta i-a numit pe cei care l-au înjurat pe fostul fotbalist drept „o armată de tălâmbi”.

„Am citit în ziare o știre care mi-a mutat mințile. Vă jur că am luat calmante. O armată de tălâmbi s-a repezit la Mihăiță Neșu pentru că a avut curajul să declare că a votat și mai ales pentru ce a votat. Sigur, nu suntem cavaleri de Curlanda, dar haideți, fraților, să fim un pic mai normali. Ce înseamnă o democrație, altceva decât respectul pentru părerea celuilalt? Mihai Neșu este un om. Care a îndurat multe. Chiar dacă nu le-ar fi suferit, oricum ar fi avut dreptul la părere. Și la opțiuni. Este înjositor să judeci un om, după propriile tale frustrări. Este înfiorător să jignești, atunci când omul pe care îl ataci s-a dezvelit în fața ta, fără să i-o ceri. Țara asta vrea sânge, dar nimeni nu se prezintă, regulamentar, cu sabia în mână, pe „strasse”. Toți mână șuriul, pe la spate…”, scrie Dicu.

Continuă jurnalistul: „Ruda mai proastă, de la țară, a lui Stephen Hawking se laudă că a fost la vot. Soția te-a părăsit când a fost mai greu. Nu o să mai susțin fundația ta. Rostogolire lină!”…. Cam așa sună comentariile de pe pagina web a fundației lui Mihai. Și…iertați-mi termenul, încep să mă gândesc, oare cine sunt „bulangiii”… O expresie, de altfel, „tehnică”, în zona fotbalului.


Zgura cu care ne înzestrăm, zilnic, sufletele ne face să fim tot mai firavi în materie de decență. Mihai Neșu nu e „pe invers”, dacă îmi permiteți să intru în jocul detractorilor săi. Este doar un om care și-a exprimat o părere. Este un sportiv care a adus, cât a putut el, glorie acestei țări. Sângele pe care îl vor unii, a fost vărsat, cu bucurie, de Mihăiță, atunci când soarta i-a cerut-o. Și credeți-mă, soarta nu te roagă prea mult. Îndeasă pumnalul! Scurt și la obiect.

Poponarii mentali care ne dau astăzi lecții, care populează stadioane și care pretind ceva, au uitat demult să ofere. Sunt hidoși în ura lor și excelează în lipsă de educație. Sigur, ei au „opinii” și niciodată „păreri”. Ei s-au născut înțelepți și își permit să judece. Mihai Neșu nu mai este, din păcate, un fotbalist care ar putea face tribuna să cânte. Dar este un OM care și-a câștigat respectul prin muncă și pe care nimeni nu are dreptul să-l terfelească.

Amintiri cu Stephen Hawking și cu Ion Rațiu

Trec cu nemeritată delicatețe peste înfiorătoarea legătură dintre despărțirea lui Mihai de soția sa, pentru că nu vreau să vâr mai mult un stilet nobil în ceafa unor putreziciuni și mă voi referi la celebrul Stephen Hawking, la care se făcea referire în respectiva postare. O postare care, de altfel, ne arată că nu toți trebuie să avem dreptul la „democrație” dar… asta e o altă discuție.

Acest teoretician al originii Universului s-a confruntat, încă de la vârsta de 21 de ani, cu o boală cumplită, care i-a slăbit mușchii. L-a atrofiat, cam cum vă atrofiază, vouă, cretinilor purtători de „opinii”, țuica, mințile. Cu toate astea, nu a cedat. A devenit și a redevenit. A renăscut prin el însuși. A muncit. Așa cum muncește Mihai Neșu cu viața lui. Câți dintre voi n-ați fost părăsiți de neveste, pentru motive incomparabil mai firave?

În anii ’90, regretatul Ion Rațiu îi spunea lui Ion Iliescu: „O să mă lupt pentru dreptul dumneavoastră de a nu fi de acord cu mine!”.  Ce s-a întâmplat, oare, cu acea oază de suflet, pe care, unii dintre noi o numim „democrație”… Pentru că, altfel, ne place mult termenul. Chiar și comparația cu Stephen Hawking ar trebui să-i trezească pe detractorii lui Mihai Neșu. Pentru că Hawking e, a fost și rămâne genial. Să zvârli lături într-un om, care nu e nici pe departe bolnav ca tine, înseamnă să ai mușchi pe creier și sufletul păros. Să fii, mai exact, un bulangiu mintal și un petardat rahitic, cel puțin din punctul de vedere al bunului simț.

Ideologii și părerologii

Internetul geme de rahat, mai mult decât o cofetărie în tranziție. Imberbii care culeg, cu penseta, păduchii moralei au impresia că l-au găsit pe Dumnezeu. Că sunt posesorii adevărului. Din păcate, în multe cazuri, din părerologi devin ideologi. Asta e grav, pentru că românul se ambalează repede și țipă, ca Mircea Dinescu, pe altarul mangă al revoluției, „am învins!”. Ei bine, foșnind arhiva tuturor revoltelor românești care au eșuat, de la prima până la ultima, o să vă spun un secret. E mai sănătos să stai în banca ta, când nimic nu ai a spune, atunci când ești scos la tablă. Și e mai grosolan să fi onanist decât „poponaut”.

Mihai Neșu este un suflet. A dovedit-o. Este un bărbat puternic și matur, care și-a clădit o viață, în ciuda unui nenoroc cumplit. Nu poți jigni un asemenea om, decât dacă în venele tale nu curge decât venin, combinat cu râme de canal.

Respectul pentru părerea fiecăruia este seva iubirii. A iubirii aproapelui. Forța sufletului stă în altceva decât în setea de sânge. Cine suntem noi să judecăm? Energiile curg, în van. Și cu ele, acest popor, care se năruie cumplit, în anul propriului Centenar. Ne disipăm, ne… curățăm, vorba lui Mitică Dragomir. Lovim fără să pricepem, în Mihai Neșu, în noi înșine, în mine, în tine… Tot săpăm gropi în cer.”