Eugen Iancu este tatăl lui Alex. Acum, el e durerea pe care a lăsat-o pe pământ tânărul plecat dintre noi la doar 22 de ani. Alexandru Iancu a murit la 21 noiembrie, în Spitalul „Sfântul Ioan” din Capitală, acolo unde a fost dus în urma incendiului din Colectiv. A murit cu zile, așa cum se moare în România. Tatăl lui se luptă de atunci să descopere adevărul. Să afle din cauza cui i-a murit copilul. Se luptă cu un întreg sistem capabil. Capabil doar să calce și peste cadavre, pentru a se proteja.   

„Mi se spune că timpul vindecă. Este o minciună. Care timp? Al cui timp? Timpul lui, al copilului mort? Ce mai poate el vindeca? Timpul meu? Dorința mea de a face dreptate, de a pedepsi crește datorită lipsei de acțiune a statului român, deci nu mă vindec. Voi vă vindecați?”, întreabă Eugen Iancu, într-o postare de pe o pagină de socializare. 

„Am spus lipsa de acțiune a statului român? Greșit, STATUL ACȚIONEAZÃ. Da, statul acționează, dar nu pentru a-și proteja cetățenii, ci pentru a se proteja pe sine însuși. Acum patru luni, în centrul capitalei unui stat ce se vrea european, într-un club care funcționa de ani buni, fiind «controlat și autorizat de toate organele statului» , au murit 63 de tineri și au mai ars încă peste 100. 

În timp ce noi umblam distruși să ne îngropăm copiii, în timp ce tineri al naibii de frumoși și de deștepți se chinuiau prin spitale, statul acționa. Statul pregătea dosare, făcea investigații, calcula cum să facă să reducă pierderile financiare (pentru că a plăti tratamente eficiente, a plăti consultații psihologice, a plăti despăgubiri victimelor nu intră în calculele ministeriabililor noștri). Statul, prin reprezentanții săi de seamă, își bate joc de noi. Dacă în cazul unui incident de o asemenea amploare statul încearcă să dea totul uitării, pentru a nu fi pus în situația de a-și recunoaște greșelile și a le asuma, pentru a nu fi pus să plătească pentru crimele făcute, vă dați seama că în cazuri individuale, cetățenii nu au nici o șansă?

Credeam că în România avem în DNA un corp de procurori incoruptibili, independenți, super pregătiți. După felul în care a fost lucrat dosarul celor doi pompieri, după graba de a finaliza în mare secret acest dosar și după felul cum a fost finalizată acțiunea, întorcându-se la DNA acest dosar, în momentul în care statul român a aflat că poate fi pus la plată, eu am mari semne de întrebare cu privire la independența și capacitatea de a fi incoruptibili a acestor procurori. Ce contează câțiva morți, viața merge înainte și ar fi lipsit de sens să facem cercetări serioase care să evidențieze vinovații, oricare ar fi ei. 

Ne-a spus o chiar tătuca Iliescu, creatorul actualei generații de conducători ai țării: «Eu îi înțeleg pe cei care au avut pierderi. Dar asta a fost! Acum să stăm să tot... plângem morții, în loc să tragem concluziile politice adecvate pentru tot procesul de dezvoltare a societății românești...». Din păcate, această gândire se vede cel mai clar în zilele astea, în comportamentul Ministerului Sănătății, al Ministerului de Interne și acum și în atitudinea DNA. Nimeni nu vrea să își asume, să zică «stop și de la capăt». Nimeni nu vrea să oprească uciderea în spitalele românești a bătrânilor, a tinerilor sau a bebelușilor. Și tocmai din acest motiv vă numesc criminali, domnilor Arafat, Bănicioiu, domnilor manageri de spitale sau din ministere.”