Moartea lui Corneliu Vadim Tudor a fost un nou prilej pentru dispute în mass-media și societate. Unii au simțit nevoia să-și arate regretele față de moartea Tribunului, în timp ce alții l-au trecut la stâlpul infamiei pentru greșelile săvârșite în viață.

Fenomenul nu este nou, el s-a manifestat și la moartea lui Adrian Păunescu, dar și la cea a lui Sergiu Nicolaescu.

Ninel Ganea, publicist al siteului karamazov.ro, a analizat această situație și scrie că atitudinea în fața morților constituie "un criteriu relevant" pentru a " a vedea cum mai stăm cu fibra morală".

"Morții la care mă refer nu sunt acele persoane dragi nouă, rude, ființe apropiate, individizi pe care i-am respectat, ci oamenii pe care într-un fel sau altul, întemeiat sau nu, îi vedeam drept dușmani, ticăloși, respingători. Moartea, deși reprezintă un fenomen privit cu jenă în contemporaneitate, are totuși darul de a mai înmuia asperitățile, de a arunca o umbră de milă asupra dușmanului, de a-i acorda circumstanțe atenuante, de a stăvili ura și mânia, fie ele și justificate într-un context complet secular. Oamenii ar trebui să devină mai înțelegători și să se înfrâneze de la excese colerice. Dacă nu am putut ierta greșelile cuiva în timpul vieții, moartea respectivului ar trebui să ne ajute cumva să o facem. "Voi scuipa pe mormintele voastre” poate fi o atitudine libertină, bună pentru un adolescent în căutarea identității, dar nu trădează prea multă compasiune", scrie Ganea pe karamazov.ro.

Acesta mai notează că diferența dintre un creștin și un păgân este tranșantă în ceea ce privește pe cei care nu ne sunt prieteni.

"Iubiți pe vrajmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă sau vă prigonesc” e îndemnul Mântuitorului. Standardul e ridicat, dar după cum remarca Parintele Teofil, porunca e și terapeutică, deoarece ținerea de minte a răului ne mănâncă sufletul. "Dar noi trebuie să avem milă și față de oamenii care sunt neputincioși în cele ale sufletului: de oameni care n-au răbdare, de oamenii care au răutate, de oamenii care fac lucruri pe care n-ar vrea nici ei să le facă. Și de aceia trebuie să ne fie milă, și pentru aceia trebuie să ne rugăm”.

Din punctul acesta de vedere, distincția dintre creștin și păgân este tranșantă. Primul trebuie să își iubească dușmanii, vezi, de pildă, și acel tulburător "Nu ne răzbunați!” rostit de Mircea Vulcănescu, în timp ce păgânul (modernul) trebuie să scuipe pe mormintele lor", a scris el.

Ninel Ganea consideră că strigătele de bucurie în fața morții unui adversar reprezintă "moralitatea post creștină".

"Această patimă justițiară e un simptom evident al unei decreștinări accelerate, însă are meritul cumva de a ne arăta retrospectiv revoluția înfăptuită de Hristos. Puse față în față cele două atitudini ne-ar frapa în mod obișnuit, doar că astăzi foarte puțini sunt cei care mai simt că este ceva profund în neregulă cu strigătele de sărbătoare, cu vorbele de duh și cu satisfacția unei presupuse dreptăți. Dușmanul trebuie să primească exact ceea ce merită, adică scuipat pe mormânt, conform calapodului nostru șubred.

Din nefericire, așa funcționează moralitatea postcreștină. Iubește umanitea, dar nu suportă omul, fiindcă are prea multe păcate. Justiția aritmetică va continua să agite și mai abitir de acum înainte mințile și sufletele oamenilor, iar motive de iertare și milă se vor găsi din ce în ce mai puțin. E dificil să ierți greșelile când orizontul eshatologic se limitează la ziua de mâine. În fond, ceea ce unii numesc dezumanizare nu e altceva decât procesul prin care oamenii se scutură de moștenirea religioasă și se întorc voioși în natură", a conchis el.