Mai întâi, faptele: o femeie de 26 de ani din Hunedoara a îmbolnăvit șase persoane, după ce doamna respectivă nu a respectat regimul de autoizolare la domiciliu, deși i se comunicase că trebuie să rămână acasă după ce s-a întors din Italia, din zona Veneto, pe martie. Ea s-a ales și cu dosar penal după ce s-a plimbat liberă aproape o săptămână, ajungând și în două spitale, unde nu a spus că a venit dintr-o zonă roșie din Italia, informează REL.

Ce e important aici? E esențial să remarcăm dubla măsură a persoanei respective și în același, unul din comportamentele extrem de nocive din societate: respectiva a plecat din Italia de teama carantinei, știind bine că nu va putea contesta autoritățile italiene în niciun fel, dar în România nu a mai gândit la fel. Nu suflă în fața carabinierilor doamna respecită. În România, autoritățile și legea nu le respectă. La noi, poți bate reprezentanții autorităților și judecătorii și mass-media te felicită. De-aia a venit doamna respectivă în România, de-aia s-a întors. Alfel, sunt convins că dacă o întrebăm, vom afla că „nimic nu merge în România”, „țara asta de rahat”, plină „cu corupți”. Întâmplarea asta îmi aduce aminte de cazul lui Florin Pătrăchioiu, CFR-istul care a oprit trenul NATO la Pielești (Dolj) pentru că nu avea actele în regulă: ne plângem de nerespectarea legii, dar când se găsește unul care s-o facă, îi reproșăm că nu ține cont de „cine e șeful”.  Ce ne-ar mai trebui un „nea Florin”, azi, pentru care să nu conteze decât legea românească...

De fapt, pentru mulți români plecați din țară, România este doar o plasă de siguranță excelentă și nimic mai mult. Dacă nu merge treaba în străinătate, ne salvează plasa de siguranță. Cine plătește pentru întreținerea plasei de siguranță? Noi, cine altcineva? Ce se va întâmpla cu oamenii îmbolnăviți de „italieni” după ce Italia își va reveni? Îi va lua în Italia cu ea, doamna din Hunedoara, pe cei pe care i-a virusat? Nu, bineînțeles. Ei vor rămâne în grija noastră: a „săracilor” și a „corupților”.

Chestia asta îmi aduce aminte de cazul unei doamne plecate în Italia, care scria că din primul salariu de după ce va primi cetățenia italiană, va schimba din banii ei steagul de la primăria orășelului peninsular unde s-a stabilit, pentru că „nu este frumos” să fie afișat un stindard decolorat și uzat. Între timp, purta de grija României înjurând situația de-aici, corupția, psd-ul și altele. Halal! Nu-mi place dubla măsură: când ne e nouă greu, ni se spune să ne descurcăm, că ne merităm soarta pentru că votăm toți corupții, iar când le este lor dificil, trebuie să ne amintim că suntem toți români, că suntem același sânge, să fim solidari, bla, bla.

Zice un politician că trebuie să-i primim pe cei din diaspora acum, așa cum l-a primit tatăl pe fiul rătăcitor din pilda creștină cu același nume. De-acord, doar că uităm un singur detaliu foarte important: fiul rătăcitor, plecat să facă curat la porcii străinilor, a venit acasă și i-a spus părintelui său: „Tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”.

Tare m-aș bucura să aud și eu sau măcar să citesc cuvintele: „Iertați-mă frați români. Am greșit la cer și înaintea Țării și nu sunt vrednic să port numele de român. Am greșit când am înjurat Țara și pe voi, pentru greșelile altora. Am greșit când m-am lepădat de limba mamei în străinătate și de nația mea. Am greșit când am plecat și v-am lăsat singuri în fața securiștilor și ticăloșilor. Am greșit când mi-am lăsat copiii de izbeliște pentru un ban în plus. Acum realizez că tot acasă e mai bine și nu mai plec decât atunci când voi închide ochii”. Ce m-aș bucura! M-aș duce personal să-l îmbrățișez pe bărbatul/femeia care ar scrie așa ceva, așa cum tatăl l-a îmbrățișat pe fiul rătăcitor. Dar, oare, gândește cineva așa? Sau mai degrabă, cei plecați sunt în asentimentul doamnei din Hunedoara și când o să fie iar bine în Italia, o să ne lase iar în „corupția” noastră?