Din tot ceea ce se întâmplă astăzi în Europa și în lume eu trag două concluzii:

1. Deși Islamul este cel care a pornit războiul împotriva tuturor celor de alte religii, continuă să își plângă de milă. Masacrele inimaginabile ale "Jihad"-ului, comise din Arabia în India sau în Spania ori Maroc, sunt trecute sub tăcere. Islamul nu s-a dezvoltat pașnic aproape nicăieri, peste tot a venit prin invazii și silnicie. Islamul a crescut prin genocid, convertire forțată și foarte multă minciună. Așa cum și astăzi minte, prezentându-se victimă, în ciuda faptului că ucide neîncetat de vreo 1400 de ani încoace. Așa cum și astăzi minte, pretinzându-se invadat de "păgâni", cu toate că este foarte greu să găsești vreun teritoriu islamic ce nu a ajuns așa prin invazii islamice. 
Oricum, sub cele mai diferite pretexte, Islamul duce un război crâncen împotriva ne-islamicilor. În Indonezia și Filipine, în India și Pakistan, în Siria și Egipt, în Belgia și Franța, peste tot unde poate. 

Există musulmani care nu sunt de acord cu aceste lucruri.
Există musulmani care se rușinează de masacrele și crimele comise de islamici. Desigur, în măsura, mereu foarte redusă, în care știu de ele și le înțeleg. Pentru că propaganda islamică lucrează puternic la auto-îndreptățire, la auto-victimizare, la acoperirea tuturor crimelor și abuzurilor. 

De aceea, chiar și musulmanii care sunt împotriva acestor lucruri sunt lipsiți de putere. Și, peste tot unde se instituie Sharia, devin părtași - fie și prin obligația susținerii financiare - la războiul Islamului împotriva lumii. 
În treacăt fie spus, pentru cei care cred minciunile despre drepturile femeii în Islam, răspândite în România și în alte țări de către propaganda islamică, ar trebui să fie de ajuns situația femeilor din țările tradițional islamice: sclave. Și așa se pot demola multe din falsele tablouri ale propagandei islamice.

Desigur, trebuie să ținem minte faptul că în Imperiul Otoman, în care persecutarea creștinilor se făcea prin lege, Ortodoxia a putut rezista 600 de ani, în vreme ce în Apusul "civilizat" al Catolicismului a fost exterminată. Desigur, trebuie să ținem minte faptul că în Irak sau Siria, până de curând, au putut exista felurite culte creștine sau de altă natură, acum exterminate sistematic. Și trebuie înțeles că există situații în care musulmanii pot construi state în care să conviețuiască alături de alții. 

Doar că acum în tot Islamul domnește un alt duh, o altă atitudine. Pe care am punctat-o mai sus. Pe care trebuie să o acceptăm ca realitate, oricât de dor ne-ar fi de Libanul sau Siria dinaintea acestor evenimente. 
Putem să ne culcăm pe o ureche în amintirea acelor vremuri. Să pretindem în numele musulmanilor toleranți că Islamul este tolerant, să visăm la integrare și conviețuire pașnică. Este cartea pe care au mizat Germania, Franța sau Belgia, ideologii de frunte ai Europei și ai lumii în această privință. Și vom ajunge mai rău decât sunt acum aceste țări, lovite și terorizate neîncetat de Islam.

Sau putem să fim realiști. 
Și să înțelegem că, în ciuda musulmanilor de treabă pe care, poate, îi cunoaștem, Islamul de astăzi este în război cu cei de altă religie. Deci și cu noi, cu românii, cu noi, cu România, cu tot ceea ce nu este islamism. 
Așa cum, oricâți unguri sau ruși sau nemți sau americani de treabă am fi cunoscut în timpul celor două războaie mondiale, tot dușmane ne-au fost și Ungaria, și Rusia, și Germania și America. 
Avem nevoie de acest realism, atât de firesc în alte țări și atât de urât privit la noi. 
Avem nevoie să ne smulgem din visarea în care plutim de 26 de ani și ceva - cu mici excepții. Și să trecem la următorul pas.

2. Este limpede că dacă românii nu se pregătesc serios pentru viitor, dacă nu se antrenează serios și nu își antrenează copiii, vor deveni sclavi. Elveția este liberă astăzi doar datorită faptului că și după sute de ani de pace elvețienii se antrenează foarte serios pentru război. Numărul armelor de foc deținute de elvețieni este uriaș, dotarea militară elvețiană de nivel înalt. Deși Constituția Românei prevede faptul că apărarea Țării este datoria sacră a fiecărui cetățean, în realitate cei care CHIAR POT să apere Țara la nevoie sunt cel mult vreo 50-60 de mii de oameni. Dacă măcar bărbații s-ar implica în airsoft, supraviețuire, auto-apărare, tir și alte asemenea domenii de instruire, tot am avea un supliment de MILIOANE de cetățeni care să poată apăra Țara în caz de nevoie. Țara, familiile, casele. În fața a ceea ce se ridică tot mai amenințător, toate acestea sunt într-o primejdie mare. Iar lipsa de pregătire este sinucidere.

Ca istoric, nu pot să nu amintesc de faptul că și înainte de cele două războaie mondiale România NU S-A PREGĂTIT. 
Deși nenumărate voci, de la Eminescu la Cpt. Tomescu au prevenit asupra iminenței conflictelor armate, deși celelalte țări se pregăteau masiv de război, la noi îndemnurile la înarmare și antrenament au fost disprețuite. Și cei care le-au făcut, atacați în fel și chip. 
Rezultatul?

Pierderi imense pentru români și România, suferințe cumplite. Provincii întregi cucerite de dușmani, milioane de români masacrați, milioane de români deportați, o națiune sfârtecată, un uriaș holocaust anti-românesc.
S-a propus de ceva timp o lege prin care cei care vor să poată face armata. În afara câtorva glasuri panicate de teamă că ajunge și la noi războiul, nici o reacție! 
Bărbații români, cei care ar trebui să fi sărit în sus de bucurie că au posibilitatea de a se pregăti pe cheltuiala statului spre a fi capabili să-și apere familiile, casele și țara, s-au ascuns. 
Ca și cum, dacă închidem ochii, n-o să ajungă și la noi războiul ce cuprinde întreaga lume. 
Dimpotrivă!

Singura cale prin care putem ține războiul departe este să fim extrem de bine pregătiți de luptă.
Desigur, nici această soluție nu este universală. Dar și atunci când nu oprește implicarea în luptă, cel puțin păstrează șansele reale de supraviețuire pentru cât mai mulți și cât mai mult.

(Bineînțeles, aceasta este părerea mea. Și o spun NU pentru a stârni polemici care nu mă interesează. Ci pentru a avea conștiința împăcată că am prevenit asupra a ceea ce urmează și am spus ceea ce trebuie făcut. După cum văd eu lucrurile, bineînțeles. 
Dacă cineva crede că lucrurile stau altfel, îl rog din suflet să nu stârnească dispute fără rost, ci să facă așa cum crede el că este bine.)