Avocatul Marian Nazat este una dintre personalitățile baroului românesc. Aflat de peste 30 de ani în slujba justiției, întâi ca procuror și apoi ca avocat în procese din toată țara, Marian Nazat a văzut și a cunoscut poporul român mai ales în sala de judecată.

Într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, Marian Nazat radiografiază profilul României de azi, despre care spune că este împărțită în mai multe părți.

„Profilul românului de astăzi? Păi tocmai asta e problema, că nu are un profil conturat. El îmi apare extrem de vag, de imprecis, ceva greu de definit. Pe de altă parte, România e împărțită în mai multe Românii, cu locuitori diferiți unii de alții. Avem o pătură îngustă, dar vizibilă și gălăgioasă, transmițătoare de mesaje publice, alcătuită din angajații corporațiilor internaționale sau ai firmelor naționale mari. Profilul lor este simplu de schițat: pragmatici, dinamici, goi pe dinăuntru, scopiți de emoție, spoiți în culturile străine. Ei sunt inșii interșanjabili ai mondialismului actual. Nu-i nicio diferență între un corporatist român, american, indian ori găgăuz. Stratul gros al populației îl reprezintă masa amorfă și inertă a obidiților, adică Las Fierbinți (serial de la PRO TV-n.r.), a celor cu mijloace de subzistență precare, victimele unui sistem inuman și sălbatic. Abandonații statului capitalist n-au voce să țipe, n-au putere să dărâme rânduielile strâmbe, așa că s-au resemnat, înecați în basamac, ori au ales să plece în bejenie. Dar ei, pribegii, nu mai sunt în realitate români, ci dezrădăcinați... Iată de ce nu sunt în măsură să vorbesc despre profilul românului fără să întreb: care român?”, s-a întrebat avocatul, care tocmai a lansat ultimul său volum „Cartea ieruncilor”.

Despre justiție, avocatul afirmă că nu este nici mai bună, nici mai rea decât societatea românească.

„Justiția postdecembristă s-a născut dintr-un viol sinistru - procesul soților Ceaușescu - și nu va scăpa niciodată de această origine barbară și oricând încadrabilă penal. Iar lupta anticorupție, un slogan al societății multilateral globalizate, a făcut posibilă apariția unor monștri pe care destui se prefac că nu-i observă. „Ne lipsește măsura, fiindcă românul e un om al exceselor, al balansului, al stridențelor, așa că Justiția nu-i decât un reflex al societății. Judecătorii trăiesc dimpreună cu noi, ei nu sunt nici mai buni, nici mai răi. Sistemul trebuie însă regândit, de la modalitatea de pregătire în cadrul Institutului Național de Magistratură și până la instituirea unor praguri de vârstă pentru judecători și specializarea, pe categorii de infracțiuni, a completurilor etc. Fără alte comentarii, Justiția neaoșă e asemenea politicii, a economiei, a culturii, a sănătății, a presei băștinașe, a fiecărei celule sociale...”, afirmă Nazat.

Acesta are cuvinte dure despre televiziuni, despre care spune că „spălat pe creier” poporul român și de-aceea nu se mai citește în România.

„ Sub tirania facturii se viețuiește greu, iar cartea devine un lux. Și între o carte și o bere, omul nu va alege niciodată să citească. Apoi, programul antinațional de spălare pe creier instituit de mințile cinice și antiromânești care ne guvernează de vreo 25 de ani. Totul a început cu sloganul ăla tâmpit de la PRO TV, „Te uiți și câștigi!”. Românul a înțeles că poate câștiga un ban holbându-se la televizor, la emisiunile anticulturale. Apoi, promovarea tuturor pipițelor, a maneliștilor, a agramaților, a vulgului răscrăcărat, din motive de rating, chipurile, a dus la „desmădularea” nației. Ca să citești, e nevoie de o stare anume, de o întoarcere spre tine însuți... Câți însă mai au curaj să se privească în oglinda interioară și să-și părăsească zona de confort cotidian?”, întreabă Nazat.

Acesta încheie spunând că cel mai puternic om din România prezentă nu este român.

„ În România, lucrurile se schimbă cu smintită repeziciune, nimic nu durează aici, în țara improvizației perpetue. Altminteri, nu știu cine este personajul acela, dar oricum el nu-i român! Dacă ar fi, atunci ar fi și România puternică! Românii, îndeosebi politicienii, își iubesc prea puțin țara și de aici statutul nostru inferior în raporturile cu străinătatea. Un proiect național serios presupune un lider puternic îndrăgostit de patria lui. Până atunci, ne ploconim în genunchi la picioarele Europei cu nu știu câte viteze... și așteptăm cuminți, aidoma ieruncilor, ca alții să ne rezolve problemele fundamentale!”.