Suntem în prima săptămână a Postului Mare, perioadă în care cei care se consideră creștin-ortodocși au hotărât să lase la o parte cele lumești, pentru a se pregăti cum se cuvine, după puterile fiecăruia, pentru primirea Învierii Domnului.

 

Postul a început pe 14 martie și se va încheia în noaptea de 30 aprilie spre 1 mai, după săvârșirea slujbei de Înviere.

Mulți dintre cei care doresc să postească se întreabă, însă, ce e de făcut în anumite situații care se ivesc în această perioadă. Spre exemplu: Cum ar trebui să procedeze un creștin a cărui zi de naștere cade într-o zi de post?

Părintele Eugen Tănăsescu afirmă că o astfel de petrecere, dacă se organizează, ar trebui să fie sobră și cu mâncare de post.

"Dacă organizatorul este creștin, ar trebui el să se gândească la o alimentație de post dar și la o „petrecere de post”, adică mai sobră, întrucât veselia nu este specifică postului. Tocmai de aceea, Biserica nu oficiază nunți în post. Postul este pentru toți creștinii, fie ei organizatori sau invitați", spune el.

Părintele Epifanie Teodoropoulos, un mare duhovnic grec,  îi încuraja pe fiii săi duhovnicești să primească oaspeți, dar neapărat cu mâncare de post.

"Bine faceți că primiți oaspeți. Și v-o recomand asta. Chiar și în zilele de post. Dar veți servi mâncăruri de post. Ingrijite și gustoase dacă vreți să cin­stiți pe cineva, dar de post. Să le-o spuneți simplu: "Astăzi este post, de aceea vă servim mâncare de post. Nu vrem să călcăm legile Bisericii”.", spunea el.

Pe de altă parte, ce va face un creștin invitat la rude sau la prieteni unde se mănâncă de dulce? Se cuvine ca respectivul să mănânce și el de dulce?

Sfântul Macarie de la Optina spunea că nu trebuie să ne fie rușine să afirmăm că postim și să le cerem gazdelor mâncare de post.

"După părerea mea, nu trebuie să vă temeți să vă rugați rudele să vă gătească de post. Asta nu înseamnă a vă pune mai presus de ceilalți. Dimpotrivă, vă îndepliniți datoria și ascultarea față de Biserică: unde este aici mândria? Văzându-vă, alții vă vor urma exemplul, iar dacă veți mânca de dulce, se vor lua după dumneavoastră și nu se vor teme de păcat, iar dumneavoastră veți avea îndoită vinovăție: și pentru sine, și pentru ceilalți. Ce treabă aveți cu ce se va vorbi despre dumneavoastră? Nu băgați în seamă, ci fiți liniștită. Dacă rudele dumneavoastră mănâncă de dulce pe temei de boală, au dezvinovățire, însă, bineințeles, și ele trebuie să se căiască pentru asta – dar să mâncați de dulce în post doar așa, fiindcă vă temeți de gura lumii… Doar știți ce a hotărât Domnul asupra celui ce nu ascultă de Biserică", spunea el.

În zilele noastre, există o modă ca firmele unde suntem angajați să organizeze petreceri, întâlniri în perioada posturilor. Cum să se comporte un creștin în această situație?

Părintele Epifanie Teodoropoulos răspunde clar și fără echivoc: "Dacă vreți să luați parte la aceste întruniri, aveți binecuvântare, dar să postiți mâncând orice se află de post. Dacă nu v-ați săturat, mâncați după aceea acasă sau la restaurant. Dacă nu puteți ține postul, atunci nici să nu luați parte".

Tot el spunea că un creștin nu trebuie să se teamă că va "supăra" pe cineva dacă ca posti când se va afla într-un context în care ceilalți sau chiar toți nu postesc.

"Când postim, sau și atunci când facem orice altă faptă bună, trebuie să acționăm cu cuget smerit, ca niște "robi netrebnici”, ascultând de poruncile Bisericii. Și asta indiferent dacă ne văd sau nu ne văd oamenii. Așa cum nu trebuie nici să ne temem de dojana și comentariile lor când ne facem datoria față de poruncile lui Dumnezeu. Nu este corect ca în privința asta să depindem de faptul că se mâhnește sau "se smintește” cineva.

Dacă noi ne facem datoria noastră, responsabilitatea smintelii cade asupra celui ce se smintește, care într-o ultimă analiză fie nu recunoaște autoritatea lui Hristos și a Bisericii Sale asupra vieții noastre, fie că încearcă să-și justifice propria sa slăbiciune. Ne gândim la aceia ce se vor "sminti”, când ne vor vedea că postim, și nu ne gândim la cei ce ne văd că nu postim, eventual, că suntem creștini ortodocși. In acest din urmă caz responsabilita­tea smintelii cade în întregime asupra noastră, deoarece noi suntem călcătorii poruncii.

Pe de altă parte dacă această silogistică o aplicăm și în celelalte porunci ale Bisericii, desființăm toată legea morală a lui Dumnezeu. De pildă vreau să merg la biserică. Dar aproape întotdeauna voi întâlni oameni pe drum. Și mă gândesc: "Dacă intru înlăuntru și mă văd, dacă sunt atei și potrivnici lui Hristos, se vor deranja și se vor întărâta. Dacă sunt creștini evlavioși, vor spune: "Ce creștin bun! Merge la biserică!” și lauda lor îmi va răpi folosul mergerii la biserică. Așadar, să nu merg la bise­rică. Voi merge la biserică atunci când nu mă va vedea nimeni”. Și astfel s-a dus cu mersul la biserică. Unde s-au mai auzit acestea? Care Evanghelie spune astfel de lucruri?"

 

Credința ortodoxă ne învață că postul alimentar nu este un scop în sine, ci un mijloc pentru a ajunge la desăvârșire sufletească.