*Știu, vă plictisesc deja. Pe parcursul anului 1990, din cauză că la nivelul societății devenise aproape generalizată percepția că responsabilitatea privind reprimarea manifestanților din Decembrie 1989 revenea întregii Armate, am cerut ca organele judiciare să întreprindă măsurile pe care le apreciau necesare în vederea clarificării acțiunilor armate amintite. Întrucât Ministrul Apărării de la acea dată, Stănculescu, s-a simțit vizat de cererile mele, în noiembrie 90 m-a trecut în rezervă; timp de 25 de ani, până în 2015, n-am primit, n-am văzut un singur act din dosarul întocmit de Stănculescu și ceilalți șefi ai mei care au contribuit la actul abuziv (identitatea celor din urmă am putut s-o aflu numai zilele trecute, după aproape 30 de ani, în timpul actualului ministru). Pentru cele făcute la Timișoara, Stănculescu a fost condamnat la 15 ani de închisoare, iar eu suport și azi abuzul lui. De ce abuz? Două exemple doar rezultate din dosar: mi s-a imputat că aș fi încălcat un Ordin al ministrului care ar fi avut anumite prevederi, când în realitate acel Ordin cuprindea cu totul alte prevederi; mi s-au imputat anumite fapte pentru care s-a propus să fiu „deferit organelor Procuraturii militare pentru cercetare” – propunerea a fost urmată de sesizarea Procuraturii militare de către fost ministru, fiind găsit însă absolut nevinovat.

*Îi critic pe cei care, aflați în poziții publice, mi se pare că greșesc. Nu-i urăsc. Mă rog și pentru mine, și pentru ei.

*Un comentariu la articolul precedent m-a interpelat retoric, sub un aspect acolo atins: "Ce vă compatibilizează cu UE NATO?” (asta după ce doi "pro-occidentali”-giruetă mă interpelaseră aici că de ce nu sunt mai... pro-occidental. Am răspuns și eu: "După 1989 nu existau decât aceste alte două alternative pentru o țară ca România. Fie să rămână <aliată> cu Rusia (cum fusese aproape 45 de ani în cadrul URSS). Fie, ieșită din Blocul sovietic, să devină <nealiniată> - și să aibă cel mai probabil soarta <Republicii Moldova>, Georgiei, Ucrainei etc (între altele să fie și ea supusă, deci, agresiunii armate și de toate felurile din partea Rusiei); iar comuniștii și Securitatea lui Ceaușescu să fi dictat încă și mai copleșitor și îngrozitor destinul țării în cei 30 de ani de după 1989. Așadar, în cele mai puține cuvinte, eu cred că de departe cea mai potrivită cale a fost apartenența la UE și NATO (chiar dacă în ultima decadă lucrurile puteau să meargă sensibil mai bine în cadrul UE, cum de multe ori am și scris)”.

*China și Armata Rusiei luptă în teritoriul NATO cu Covidul. Când ne rugăm pentru sănătate, să ne rugăm și pentru pace. 

*Prin Ordonanța militară a Poliției demilitarizate este prevăzut să nu ieșim din casă în intervalul orar 06.00 - 22.00. Suntem cumva pregătiți pentru interdicții și în Noaptea Învierii – sau mai ales în Noaptea Învierii? Aud că toate aceste măsuri sunt gândite în buncărele SRI. Prin urmare, nu cumva securiștii vor să păzească și ei, precum ostașii lui Pilat, Mormântul Sfânt, ca Domnul să... nu învieze? Și nu cumva Patriarhia noastră, cu comunicatele ei în cascadă și pline de interdicții, consimte regretabil la asemenea lucruri?

*Binecuvântată țară, cu 250 de mănăstiri în care rugăciunea nu încetează ziua și noaptea...

*De luni se închid parcurile. Iar de marți trotuarele și de miercuri balcoanele.

*Despre frică, cu Dumnezeul nostru. Odată, Mântuitorul i-a lăsat pe Apostoli să-i cuprindă furtuna pe mare. Și pentru frica lor i-a mustrat zicându-le: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot nu aveți credință?”

*După soțiile primilor miniștri neo-marxiști spaniol și canadian, ni se spune că și neo-marxista doamnă Merkel e suspectă de Covid (deh, cu doamnele, sufletele mizericordioase sunt mai empatice); mă mir foarte că încă nu ni s-a spus că și consoarta d-lui Soros e bolnavă. Iată ce mă face să mă întăresc în bănuiala că "pandemia" ar putea fi o afacere murdară a neo-marxismului globalist.

*Voi bărbați cu-al vost scârbavnic/ Ieri s-a dat ordin că care/ Nu veți sta la izolare/ O să vi-l reteze grabnic. 

*E deja trendy să critici tot ce face ambasadorul Zuckerman. Mai nou, că a apreciat PSD pentru votul de reînvestire a Guvernului liberal, în contextul epidemiei. Nimeni n-a spus însă ce-ar fi trebuit să se întâmple ca să fie... bine. Mi s-a răspuns: Dar până la urmă mă gândesc și eu că rolul ambasadorului nu e cel de a chibița tot timpul ce se întâmplă în țară de rezidență. M-am plictisit de dirigenția lor. Au de comunicat ce trebuie, să comunice pe canale oficiale, rezervat și eficient. Am răspuns: Aveți dreptate. Așa cred și eu că ar fi normal. Însă într o țară care e normală numai în percepția voit defectă a d-lor Iohannis, Băsescu și a,celorlalți care ne-au adus aici.

*În plină pandemie de pandalie Tăriceanu îl ridică în slăvi pe Dănileț iar Antena 3 pe Băsescu. V-am spus eu că lumea asta nu va mai fi niciodată cum a fost...

*"Când le dădea lor necazuri, atunci ÎI căutau și se întorceau la Dumnezeu" (Psalmul 77).

*Nu văd cum problema dramatică a datoriei publice a statelor va mai putea fi amânată (dacă nu cumva tocmai generează deja grave tulburări).

*Aseară, un discurs excelent al Președintelui: plin de logică și de substanță, coerent, cald și degajând un profund și discret patriotism. Aproape un regal în vremuri grele; pregătit, sunt sigur, nu la Cotroceni. Tare bine i-ar mai fi fost acestei țări dacă, în ultimele trei decenii, am fi purtat fiecare pălăria ce ni se potrivea…