ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


*Cele aproape 3,5 milioane de români care au ieșit și au votat la referendumul pentru Familia naturală – nelăsându-se intimidați de atmosfera în general ostilă, și nici înșelați de o propagandă mincinoasă și extrem de abilă – constituie unul din capitalurile cele mai prețioase ale acestui popor. Mai devreme sau mai târziu, marile necazuri vor veni – iar atunci vom înțelege bine lucrul acesta.

*Constrâns de nevoi gospodărești urgente, mă duc în urmă cu două zile la unul dintre uriașele magazine Dedeman din București. Furnicar, lumea de pe lume, ne călcam pe picioare – ignorând cu toții „starea de alertă” dictată la nesfârșit de paranoicii de la putere. În fața unui raft, cu ochii pe sus, mă ciocnesc cu un alt constrâns. Zâmbim, și apoi iar amândoi cu ochii pe sus. Moment în care-mi vine din nou în minte vorba sasului gângav: „În fața epidemiei ori ești precàut, ori ești prost.” Adică, îmi zic, un singur magazin numără, dintr-un foc, la vreo două mii de români proști. Drept care i-am răspuns și eu: Dacă ești precàut, ori ești prost, ori ești neghiob.

*Sică Sugativă, acest Nichita Stănescu corijent la Română, și-a pus în gând să desființeze Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, și în general mai tot ce n-are vreo legătură cu halba de bere.

*Prin palatele Puterii,/ Pe aicea pe la noi,/ De te uiți ce mișcă-n-ele,/ Nu-nțelegi și te și sperii:/ Oare oameni sunt, sau boi?

*Cine a privit la participanții la mitingul din Oklahoma al lui Trump a putut să observe un lucru important: adversarii lui Trump au eșuat să-l lovească (dacă s-ar fi putut chiar și printr-un război civil) instigând pe afro-americani împotriva albilor.
 

*D-l Iohannis a respins legea care elimina identitatea de gen. Specialiștii sunt de părere că decizia ridică noi semne de întrebare cu privire la orientarea sexuală a președintelui, după ce suspiciuni asemănătoare au exprimat, recent, chiar concitadinele acestuia, citez: „Fetele de la Sibiu/ Cred că sasu-i labagiu".

*Ministrul de Interne spune că starea de alertă încetează iar cel al Sănătății că se prelungește. Mai rămâne ca, trezit din mahmureală, Orban să anunțe că nici nu încetează, nici nu se prelungește hâc. 

*E adevărat, îi judec pe conducătorii care fac rău. Dar, din mila lui Dumnezeu, mă mai și rog pentru ei.

*În 1997, la Palatul Cotroceni a fost organizată o recepție de grad zero onorând vizita lui Clinton la București, vizită ce avea să fie decisivă pentru primirea noastră în NATO. Cornel Nistorescu, ne-o mărturisește azi, a fost prezent în persoană la fața locului. Unde, tot el ne-o spune, s-a înfruptat dintr-un "tort uriaș din ciocolată albă”. Cam ce plăceri trebuie să-i fi procurat uriașa prăjitura marelui și sensibilului ziarist putem înțelege din articolul olograf ce a urmat la ceva timp după aceea, "Cântare Americii”; operă despre care cei mai pricepuți decât mine la prăjituri susțin că a făcut istorie. Astăzi d-lui Nistorescu nu-i mai place tortul american. Și ne-o spune pe șleau: "Tortul american de astăzi are un alt gust și nu-mi mai place!” D-lui Nistorescu nu-i mai place tortul american pentru că pur și simplu el nu mai există. Și nu mai există pentru că America nu mai are acum timp (presupunând că ar avea motive) să împartă torturi ziariștilor bucureșteni – niște giruete mereu corecte politic și leșinate după sindrofii simandicoase. Astăzi America sângerează un pic, lovită din afară și dinlăuntru. Iar noi, care ar trebui să-i fim alături, ne solidarizăm nechibzuit cu cei ce-o vor răpusă.

*Pe străzi, în continuare compatrioți buluc cu măștile pe față. Probabil că la un moment dat și le vor da cu toții jos. Să vezi însă tragedie când va fi să și le dea jos și de pe creier.

*Să fii femeie și să te simți bărbat e ca și cum ai căuta-o cu lumânarea.

*E al patrulea an în care Trump refuză să recunoască oficial luna iunie drept „Luna Mândriei LGBT”. El a întrerupt astfel tradiția instituită de Clinton și Obama, oameni ai neo-marxismului mondial. (Apropo, știați asta, d-le ambasador Zuckerman, care la noi faceți o propagandă fățiș contrară viziunii președintelui dvs?) Atitudinea actualului președinte e una din primele cauzele din care el și țara sa se confruntă în chiar aceste luni cu o ostilitate nemaintâlnită în istoria acestei țări din partea inamicilor din afară și din interior. Să nu ne mirăm, deci, dacă numiții vor face din 3 noiembrie ce stă să vină un casus belli planetar.

*Văd că Ciolacu și-a făcut obiceiul să leșine cam din două-n două ieșiri publice. Dar dacă mă uit atent la eficiența „luptei” sale cu Puterea, îmi vine să zic că liderul Opoziției e mai degrabă o iudă leșinată după Iohannis.

*Pata Rât, o pată veche, o rușine rasistă pe obrazul României. Pe care o merităm aproape toți. Chiar dacă ea se datorează mai ales unui primar de un cinism aproape odios. Pata Rât înseamnă locul unde

se află groapa de gunoi de la periferia unuia dintre cele mai bogate orașe din România, Cluj-Napoca. Aici autoritățile i-au împins pe cei săraci. Unul dintre cele mai mari ghetouri din țara noastră, unde peste 70% din populație e de etnie romă, unde își duc traiul zilnic aproape 2.000 de suflete, dintre care sute de copii. Un raport recent, extrem de documentat, inițiat de colegii de la Centrul de Resurse Juridice cuprinde și acest pasaj dureros: „Imaginează-ți că ești copil și trăiești printre mormane de gunoaie, din care mănânci și din care te îmbraci. Ești murdar și nu ai apă să te speli. Jucăriile tale sunt obiectele aruncate de alți oameni. Ești înconjurat de sărăcie, probleme, suferință și mulți câini. Respiri un aer toxic și iarna îngheți de frig. Nu cunoști altă realitate, nu știi ce înseamnă să trăiești într-un sat sau oraș, în condiții decente, aproape de școli, magazine, piețe, stații de autobuz. Crești într-un loc ireal pentru 2019, în cea mai săracă comunitate, în comunitatea de pe rampa de gunoi a municipiului Cluj-Napoca.” E adevărat, Pata Rât nu e singura durere a acestei societăți. Ce mi se pare de nesuportat e că ea e atât de veche și de general ignorată. Că o fac politicienii și autoritățile, oameni fără niciun Dumnezeu, nimic surprinzător (probabil că nimic nu se va mișca fără un proces penal răsunător). Dar că același lucru îl face și Biserica noastră mi se pare de departe cel mai greu de suportat.