Sumanapala, un negustor ce se afla vizavi de biserica Sfântul Anton, povestește unui reporter NY Times cum funinginea acoperise totul pe stradă și sângele se revărsa din biserică: „Era un râu de sânge. Cenușa cădea ca zăpada…”

Cifrele s-au modificat de ieri din oră în oră iar în acest moment sunt 290 de victime și peste 500 de răniți în atentatele din Sri Lanka. Tragedia din Pakistan de acum trei ani, când creștinii din Lahore au fost ținta unor bombe în duminca de Paști s-a repetat ca un coșmar.

Sri Lanka este o țară insulară din sudul Indiei, de patru ori mai mică decât România dar cu o populație de 21 de milioane de locuitori. Aproximativ 1 milion și jumătate dintre sri-lankani sunt creștini, restul fiind budiști, hinduiști sau musulmani.

Ceea mă șochează este discrepanța existentă la nivelul liderilor politici și vocilor din mass-media care au evitat prin adevărate piruete stilistice să identifice atentatele ca fiind îndreptate împotriva minorității creștine din Sri Lanka. Nu se vorbește despre creștinofobie, despre discriminarea creștinilor, despre numărul atacurilor asupra bisericilor ce a crescut în ultimul an, despre discursul urii existent în mediul online în preambulul acestor atentate.

Pacifiștii de serviciu nu au ieșit cu haștaguri, nu au ieșit în apărarea familiilor care merseseră să se roage, să serbeze Învierea, nu să lupte sau să protesteze împotriva cuiva. Nu se pomenește despre Zahran Hashim, unul dintre arestați, care vorbea în vlogul său despre cei „necurați” ce trebuie să fie priviți cu ură chiar și când fac fapte bune. Un eveniment cu comentarii umaniste ce însoțesc tăcerea mieilor.

Și când te gândești că Sri Lanka este o țară situată tocmai pe locul 46 în clasamentul persecuția creștinilor din întreaga lume. Dumnezeu să îi odihnească pe cei adormiți și să îi mângâie pe cei apropiați lor!

Articol apărut pe blogul Averea Bisericii