Se știe că Sfintele Taine reprezintă ființa, esența și viața Bisericii Ortodoxe și, de aceea, temelia canonică pe care se sprijină și totodată argumentele scripturistice solide nu pot fi puse în niciun fel la îndoială. Sfânta Biserică Ortodoxă, fiind înveșmântată în haina luminoasă a rânduielii apostolice, și-a împropriat, și-a însușit întru totul ceea ce Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, canoanele sinoadelor ecumenice susțin întru buna și valida rânduială a vieții Bisericii, înțeleasă ca un întreg alcătuit din slujitori și creștinii drept-slăvitori. Cele șapte taine din Biserica Ortodoxă: Sfântul Botez, Sfânta Taină a Mirungerii, Sfânta Spovedanie, Sfânta Euharistie, Sfânta Taină a Cununiei, Sfânta Taină a Hirotoniei și Taina Sfântului Maslu; ne definesc vocația și calitatea de creștini practicanți, făcându-ne să trăim încă de aici în lumina plinătății, arvuna Vieții Veșnice.

 

După ce societatea secularistă, marcată de un așa-zis progresism dezlănțuit, dezumanizat și fără repere, a atacat vehement Sfânta Taină a Euharistiei, Taina Tainelor, care oferă credincioșilor trupul și sângele reale ale Domnului, acum a venit rândul Sfântului Botez Ortodox să fie supus unei astfel de ofensive, aflate sub semnul necredinței și al ateismului. După ce Dumnezeu a hotărât să cheme în lumină (avem mare nădejde întru aceasta), sufletul unui prunc proaspăt botezat din Suceava, vocile mânate de interese obscure, specializate în manipulare și mistificarea adevărului, au început să ceară modificarea felului de săvârșire a Sfintei Taine a Botezului Ortodox, inițiindu-se în acest sens petiții, dorindu-se schimbarea rânduielii milenare care a validat miliarde de creștini de-a lungul timpului, fiindcă numai acum se știe că suntem sute de milioane de ortodocși.

 

Trebuie să subliniem foarte clar că atât pruncul botezat, cât și adultul care vine sau se întoarce la credință, primesc deopotrivă certificatul de naștere duhovnicească în stare să îi facă membri cu drepturi depline ai Bisericii. Nu poți fi moștenitor de drept al Împărăției Cerurilor, nu poți primi celelalte Sfinte Taine ale Bisericii și nu poți fi pomenit nici aici și nici după ce sufletul trece din această lume dacă nu ai primit botezul ortodox valid, săvârșit prin întreita afundare în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Cel care este botezat trebuie afundat de trei ori în apa sfințită care este Aghiazmă Mare și care, pe lângă formula chimică obișnuită a apei, primește formula Veșniciei izvorâtă de la Duhul Sfânt. Întreita afundare arată că cel care primește botezul se coboară în mormânt și înviază împreună cu Hristos, inima sa cântând cu adevărat și fiind scăldată în lumina cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat” (Galateni 3,27).

 

Întreita afundare are, așadar, temelie canonică deplină, substrat canonic profund și, în acest sens, trebuie să redăm CANONUL 50: „Dacă vreun episcop sau prezbiter nu va săvârși trei afundări ale unei Taine, ci o afundare, care se dă întru moartea Domnului, să fie caterisit. Că nu a zis Domnul întru moartea Mea botezați. „Ci mergând, învățați pe toate neamurile, botezându-i pe ei în Numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh” (Matei: 28,19). [Sinod 2, can. 7]’’.

 

Prin urmare, săvârșirea Sfintei Taine a Botezului nu poate fi modificată cu nici un chip, fiindcă ea trebuie să se supună rânduielii Sfintelor Canoane. Totodată, îndemnul fără echivoc al Mântuitorului Hristos privitor la înfăptuirea botezului „mergând, învățați pe toate neamurile, botezându-i pe ei în Numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh” (Matei: 28,19), arată că Sfintele cuvinte ale Domnului au trasat pentru totdeauna felul în care se săvârșește această sfântă taină de inițiere prin care devenim membrii ai Bisericii. Excepția botezului prin turnare a fost doar îngăduită în mod cu totul ieșit din comun, numai în momentul în care cel care trebuie botezat este nedeplasabil (se află la pat) sau nu exista suficientă apă pentru a fi botezat un adult, aceasta fiind, la fel, o întâmplare cu totul excepțională, justificată de împrejurări, de cauze naturale sau de prezența celui care trebuia botezat în regiuni unde accesul la o cantitate mare de apă era imposibil. Regula fundamentală de la care nu ne putem abate este botezul prin întreita afundare în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

 

Am urmărit în această perioadă invocarea unor așa-zise argumente provenite din sfera lipsei de logică și a abordărilor lipsite de maturitate. Nu se poate, de exemplu, accepta ideea că ar trebui modificată săvârșirea Tainei Botezului pentru că pruncii botezați ar plânge sau ar manifesta o așa-numită de către unii „stare de agitație”. Știm bine că Biserica este mama spirituală, care îi îmbrățișează pe toți copiii ei, iar Sfânta Taină a Botezului mângâie, alină și întărește pe orice prunc care o primește. În ceea ce privește plânsul copiilor, psihologii susțin că acesta reprezintă de foarte multe ori o formă de comunicare și de exteriorizare a unor trăiri, în cele mai multe cazuri, marcate de bucurie și împodobite cu o stare fericită. S-a adus în discuție și nașterea prematură sau afecțiuni de care suferă pruncul nou-născut. Știm bine că, în foarte multe cazuri, copiii născuți prematur sunt mai sănătoși chiar și decât cei născuți la termen, dezvoltându-se într-o manieră deplină și armonioasă. În plus, cunoaștem că Sfânta Taină a Botezului, scăldându-l pe prunc în Aghiazmă Mare, este dătătoare de viață, de sănătate sufletească și trupească. Nu am auzit invocându-se faptul că un copil plânge de exemplu, de multe ori extrem de intens, înainte de un vaccin, o injecție sau o vizită la stomatolog. Nu s-a cerut nici modificarea și nici anularea unor practici în această direcție.

 

Evident că există și alte multe dovezi canonice, referiri scripturistice sau ale Sfinților Părinți, privitoare la săvârșirea validă a tainei botezului. Sfântul Vasile cel Mare scrie, de exemplu, despre întreita afundare ca și condiție obligatorie și de la care nu ne putem abate, dar argumentele deja prezentate nu mai au nevoie de vreo suplimentare, pentru că vorbesc prin ele însele de modul în care trebuie înfăptuită această Sfântă Taină fundamentală pentru fiecare credincios ortodox.

 

În concluzie, trebuie subliniat faptul că nu putem să ne prefacem că nu observăm cum reîntoarcerea în Parlament a legii privitoare la educația sexuală obligatorie în școli din pricina refuzului președintelui de a o promulga, acesta fiind nemulțumit că proiectul de lege prevede măcar acordul părinților pentru ceea ce studiază copii lor, această retrimitere a legii în parlament nu a stârnit nici petiții protestatare și nici revoltă din partea celor care atacă Sfintele Taine ale Bisericii. Constatăm, totodată, cu durere că, față de incendiile grave din unitățile noastre spitalicești, soldate cu zeci de morți, parcă nu vedem atâta opoziție, dar când trebuie atacată Biserica, există un aplomb deosebit.

 

În același timp, vedem cum Biserica este vinovatul de serviciu fără a avea nici o legătură cu pricinile pentru care este atacată în ultimul timp, reproșându-se, de exemplu, că lipsa dotărilor sau ineficiența modalităților de intervenție a pompierilor sau a altor servicii de urgență se datorează faptului că s-a construit Catedrala Mântuirii Neamului sau că am avea prea multe biserici. Vă rog să găsiți dumneavoastră o eventuală legătură logică între cele susținute de seculariștii de astăzi, dar sunt convins că, neexistând o astfel de relație situată în sfera unei logici minimale, nu putem să ne gândim decât la reaua credință și manipularea pe care le manifestă astfel de personaje, aflate tot timpul în căutare de vinovați imaginari.