ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



În urmă cu 10 zile, la Comisia de Cultură din Camera Deputaților, a avut loc audierea fostului directorul al Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer, responsabil principal, alături de fosta ministră a Culturii PNL, Raluca Turcan, de transportarea ilegală în Olanda a Tezaurului Dacic, la o expoziție organizată la Muzeul Drents, aflat dintr-un orășel provincial olandez cu circa 60.000 de locuitori. Parlamentarii prezenți au adresat mai multe întrebări cu scopul de a lămuri detaliile care au dus la această catastrofă națională, legată de furtul Coifului Dacic de la Coțofenești și a trei brățări de aur de la Sarmisegetusa. Din păcate, pe tot parcursul ședinței nu au existat prea multe răspunsuri clare. Actuala ministră a Culturii, Natalia Intotero, a răspuns de la Auschwitz, prin telefon, iar fosta ministră, Raluca Turcan, a refuzat să se prezinte. Reamintim că la această audiere s-au ridicat și problemele: TRIMITEREA COIFULUI ÎN OLANDA, CONDIȚIE PENTRU ADERAREA LA SCHENGEN? Furtul Tezaurului – Statul român nu a verificat paza timp de șase luni

Redăm mai jos intervențiile senatorului Virgiliu Gheorghe Vlăescu, intervenții care au prezentat întrebări țintite, esențiale în acest demers:
 
Virgiliu Gheorghe Vlăescu: În opinia doamnei ministru, care era avantajul cultural sau politic net pentru realizarea acestei expoziții în Olanda și dacă există o analiză câștiguri-riscuri în privința unor astfel de expoziții realizate în străinătate? 

Ministru Natalia Intotero: Durata acestei expoziții a fost prevăzută în contractul care s-a creat între cele două muzee, oportunitatea acestei expoziții a fost decisă la vremea respectivă de conducerea muzeului național de istorie, de conducerea ministerului culturii. Piesele de patrimoniu au ajuns pe teritoriul olandez, aici vă poate spune cu exactitate data domnul director al Muzeului Național de Istorie. Din ce am înțeles, la începutul lunii iunie. În contract a fost prevăzută durata acestei expoziții și toate celelalte detalii, unde domnul director vă poate sta la dispoziție. Această expoziție a mai avut loc la Lisabona, la Madrid, la Roma. Dânșii au considerat că este oportun. V-am spus, din momentul în care eu am preluat mandatul și mai alea acum după această tragedie, voi analiza cu maximă seriozitate oportunitatea scoaterii din țară a unor obiecte de patrimoniu de o valoare inestimabilă pentru noi ca țară.

Virgiliu Gheorghe Vlăescu: Două lucruri vreau să accentuez. Am înțeles că există lacune mari în legea patrimoniului și trebuie făcut ceva pentru ca așa ceva să nu se mai întâmple. De asemenea, observ un principiu care a fost încălcat, acela al reprezentativității. Există acest principiu atât în diplomația politică, cât și culturală. În mod normal, noi astfel de expoziții nu le trimitem într-un oraș cu 60.000 de locuitori, undeva într-o părticică a Olandei, ci în marile muzee ale lumii. Din nefericire, iată că încă o dată se arată obediența statului român, care nu ne tratează pe noi înșine cu demnitatea pe care ar trebui să o avem.  Vorbim de acest tezaur... și de aceste piese de valoare inestimabilă... Eu mă întreb de ce nu se trimit până la urmă copii ale exponatelor, fiindcă am văzut în străinătate că se practică acest lucru?
 
Liniște în sală. Întrebarea a rămas fără răspuns. 
 
Ședința s-a încheiat cu o ultimă intervenție din partea parlamentarilor: 

„Cine a gestionat această activitate de patrimoniu în cadrul Ministerului Culturii?”
 
După o pauză mai lungă, a venit în sfârșit răspunsul final:

„În ultimii doi trei ani nu a existat un ordin de delegare a patrimoniului în cadrul Ministerului Culturii”.
 
În concluzie, neglijența față de tezaurul național s-a manifestat pe parcursul a mai multor ani, fapt care a dus la această tragedie inestimabilă.