ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Cu un limbaj ce coboară statutul demnitarului public la nivel de mahala, Germina Nagâț, principala responsabilă de documentele CNSAS care atestau colaborarea președintelui Traian Băsescu cu Securitatea ca poliție politică, ne trimite un „Drept la replică” vituperant în care contrazice însăși ancheta instituției din care încă face parte. Îl publicăm mai mult ca s-o facem de râs dar și, desigur, pentru că noi respectăm normele deontologice, spre deosebire de cei care au încălcat legea și au palmat documentele timp de 14 ani.

Dincolo de registrul bulevardier în care vrea să o plaseze premianta GDS de la CNSAS, Afacerea Nagâț - Băsescu este, de fapt, una dintre cele mai grave și murdare afaceri ale Istoriei României de după 1989. Gândiți-vă doar ce ar fi însemnat că în 2006, când președintele de atunci al Colegiului CNSAS, Claudiu Secașiu, a semnat Decizia 310, pe baza documentației oferite de Direcția Investigații, recte de Germina Nagâț, să se fi consemnat ADEVĂRUL?

Pentru că TOATE documentele Deciziei din 2019, așa cum o spune ancheta CNSAS, erau acolo, sub posteriorul doamnei Nagâț, ca să ne exprimăm pe potriva „dreptului la replică” al personajului.

Vorbim de menținerea în FALS a unui președinte în funcție și de realegerea lui tot în FALS, cu concursul direct al unor angajați și membri ai Colegiului CNSAS. A celor care mimau și, după caz, urlau, că luptă cu Securitatea!

Cum ar fi arătat România FĂRĂ Băsescu și gașca de nou-numiți INTELECTUALI AI LUI PETROV? Nu știm. Dar, ceea ce este clar, este că cineva a fost PREȘEDINTE ILEGITIM și ILEGAL, în baza unei Decizii FALSE emise de CNSAS. Pentru care cineva trebuie să răspundă.

Subiectul nostru nu este însă Băsescu. Ci minciuna. Întinsă timp de 14 ani, ca o dârâ de limax uriaș, chiar de către cei care s-au auto-erijat în moraliștii și luptătorii cu securiștii din România.

Nu este exclus, desigur, ca Băsescu să fi fost lucrat chiar de către cei cocoțați pe spinarea lui. Să ne aducem aminte că numirea făcută de el la conducerea CNSAS, fostul țărănist și eminent jurist, profesorul de drept Corneliu Turianu, a fost contestată vehement de „soțietatea țivilă”, în 2006. Ticu Dumitrescu, un personaj nu străin de tacticile Securității, împreună cu fostul FSN-ist Dinescu și cu Patapievici și ai lui, l-au respins cu violență pe fostul președinte al Tribunalului București, celebrul judecător care a încercat blocarea candidaturii lui Ion Iliescu pentru un al treilea mandat de președinte al României.

Cu scandal și tam-tam specific milițiilor lui Mircea Toma, Turianu a fost împiedicat să devină președinte al CNSAS alegându-se în schimb un „om de paie”, așa cum a fost considerat Claudiu Secașiu. Băsescu a mârâit la Dinescu cu care n-a mai vorbit din acel moment.

Pentru ca într-o seară de 14 septembrie 2006, la cererea lui Dinescu, Băsescu să se întâlnească cu Poetul-portofel și cu Pleșu, fost membru CNSAS, pe care îl dăduse afară în șuturi de la Cotroceni pe 3 mai 2005. Întâlnirea-surpriză a avut loc la restaurantul libanez Piccolo Mondo din strada Clucerului nr. 9.

Să reținem și că, potrivit chiar spuselor lui vehiculate public, Nagâț i-a fost recomandată lui Dinescu de soția acestuia, Mașa, cea cu mama cetățean sovietic. Devenită peste noapte „specialistă în investigații”, fără nici o pregătire în domeniu, Nagâț era pe-atunci o biată cercetătoare în... estetică ca absolventă de „Filosofie și științe sociale” în 1989 (!). Științele sociale în perioada regimului comunist erau mai mult științe social-politice, mulate profilului viitorilor activiști de partid. Iar partidul se numea PCR.

Dar să revenim. Suntem în noaptea de 14 septembrie 2006, când Poetul-portărel (a fost și portar la USR), membru tip factotum al Colegiului CNSAS, solicită o întâlnire cu Traian Băsescu și îl ia de acoperire și diversiune cu el și pe Andrei Pleșu, ca și în alte ocazii, din trecut. Băsescu, pentru că nu știa motivul real al solicitării și avea nevoie de un martor, cel puțin aparent, preferă ca întâlnirea să fie publică și o ia cu el și pe Adriana Săftoiu, pe-atunci consiliera lui. Soțul ei, Claudiu Săftoiu, la rândul lui consilier prezidențial, apoi viitor șef efemer al SIE din octombrie 2006 până în februarie 2007, fusese angajatul lui Dinescu la „Plai cu boi”. Săftoiu pleacă pe la mijlocul mesei, lăsându-i pe cei trei singuri, împreună.

Peste numai 12 zile, pe 26 septembrie 2006, iese de la CNSAS Adeverința FALSĂ de necolaborare cu Securitatea pentru Traian Băsescu (Decizia nr. 310) deși, după cum relevă ancheta de azi și decizia instanțelor de judecată, documentele deținute încă de atunci de CNSAS DOVEDEAU CĂ TRAIAN BĂSESCU A FOST COLABORATOR AL SECURITĂȚII CA POLIȚIE POLITICĂ.

S-a jucat un troc la „Lumea e mică”?

Mircea Dinescu minte cu nerușinare și în 2022 că „La CNSAS, în afară de o copertă de la școala de marină, Traian Băsescu nu a avut absolut niciun document”, potrivit Ziare.com, deși ancheta CNSAS DOVEDEȘTE ZDROBITOR CONTRARIUL.

În așa-zisul „drept la replică” trimis ActiveNews, Germina Nagâț, nu fără o obrăznicie de țață mahalagioacă, ia în derâdere Concluziile Biroului de Coordonare al Colegiului rezultate din Analiza Documentației emise ca urmare a investigării demarate în ședința din 23.09.2019 pe tema verificărilor lui Traian Băsescu în perioada 2000 - 2019 și duce discuția pe un teren fals despre fișetul pe care îl are sau nu-l are, fizic sau electronic.

Concluzia Afacerii n-am tras-o numai noi și o duzină de alte publicații ci și Cotidianul, pe baza documentelor primite direct de la Colegiul CNSAS, și anume: „Germina Nagâț știa de Petrov, dar n-a spus și nu a făcut nimic”. Restul sunt brașoave. USR-ista Nagâț nu trebuie să ni le verse nouă. Sunt cadre mult mai specializate doritoare să le audă dar care, însă, ne îndoim că le vor înghiți.

Germina Nagâț obliterează adevărul susținând că nu a avut cunoștință de documentele care atestă colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea decât din presă. Iată cum dă cu stângul în dreptul la replică:

„În atenția domnilor Alesandru Anghel și Victor Roncea

Ați publicat marți, 21 iunie, pe site-ul www.activenews.ro articolul intitulat CNSAS recunoaște că documentele despre colaborarea lui Traian Băsescu au stat în fișetul Germinei Nagâț, fosta șefă a Direcției Investigații, încă din 2006. Personajul este premiant GDS și membru al Colegiului CNSAS din partea USR.Față de acest articol vă trimit precizările și obiecțiile mele, pe care vă solicit să le publicați, în virtutea dreptului la replică.

La CNSAS, toate dosarele sau materialele provenite din arhiva fostei Securități se păstrează exclusiv în depozitele Direcției Arhivă Centrală și ale Direcției Arhivă Popești-Leordeni. Accesarea lor de către angajații altor departamente, inclusiv ai Direcției Investigații, se face după o procedură foarte strictă, care se aplică de peste două decenii: dosarele în lucru se ridică zilnic, pe semnătură, și se predau obligatoriu în arhivă la sfârșitul programului. Niciodată, în nicio situație și cu privire la nicio persoană verificată, dosarele sau documentele n-au rămas și nu rămân în spațiul de lucru al Direcției Investigații, în afara orelor de program. Ați fi putut afla aceste informații banale de la oricare dintre angajații celor două arhive, dacă înainte să publicați articolul ați fi făcut gestul elementar de a verifica teoria conspiraționistă pe care ați vehiculat-o, fără nicio reținere, în spațiul public. Sau dacă v-ați fi pus unele întrebări cu privire la credibilitatea și mai ales la competența surselor pe care le aveți în instituție.

Dezinvoltura cu care ați publicat această calomnie la adresa mea e cu atât mai stranie cu cât nici unul dintre documentele pe care le-ați atașat articolului nu menționează și nu sugerează fapta pe care mi-o atribuiți! Nici în documentul intitulat Concluziile Biroului de Coordonare al Colegiului, datat (foarte adecvat și simbolic) 1 aprilie 2022, nici în Procesul-verbal din 31.03.2022, întocmit de o Comisie formată din patru șefi de departamente și directorul general al CNSAS, nu există nicio referire, nici măcar implicită, la ascunderea unor documente în vreun fișet, al meu sau al altcuiva. Așadar, singura concluzie logică este că fie ați inventat cu totul acuzația calomnioasă la adresa mea și apoi ați așezat-o chiar în titlul articolului, fie ați preluat ”pe surse” o mare minciună, pe care v-ați grăbit s-o puneți în circulație fără să verificați nimic.

Indiferent cum au stat lucrurile, ticăloșia acuzației că aș fi închis într-un fișet documentele despre Traian Băsescu, preluate de CNSAS în 2006, este întrecută doar de stupiditatea ei monumentală: aceste documente au fost publicate de dl. M. Ciuvică înainte să fie predate la CNSAS, fiind citite de o țară întreagă pe blogul Grupului de Investigații Politice și nu numai. Sursa dvs. din CNSAS nu pare capabilă să facă efortul intelectual de a-și pune întrebarea ce sens avea să țin încuiate într-un fișet documente publicate în presă și pe internet? Poate reușiți dvs. să faceți acest raționament, chiar dacă tardiv.

În ce privește deconspirarea lui Traian Băsescu, vă reamintesc că ea s-a făcut în două etape. Prima a fost în 2013, când verificarea s-a finalizat prin emiterea unei adeverințe cu preambul, contestată în instanță de dl. M. Ciuvică. În adeverință erau prezentate mai multe documente, între care și o notă informativă olografă. A fost primul document de acest fel, referitor la colaborarea lui Traian Băsescu, despre care până atunci curseseră fluvii de cerneală, fără ca jurnaliștii și ”experții în arhive” să fi produs vreo probă, alta decât documentele primite de dl. M. Ciuvică și pe care CNSAS le-a preluat, în copie, abia după ce fuseseră publicate. Colegii investigatori n-au fost atât de norocoși încât să ”primească” ceva de-a gata, au găsit singuri. În 2013 s-au citit peste 300 de volume, pentru a verifica o persoană care pe atunci era șeful statului. În 2019 acest număr a fost cu siguranță depășit. Esențial este că, de fiecare dată, decisive au fost sursele deschise, și nu informațiile primite de la foștii deținători arhivă, cu atât mai puțin instrumentele modeste de interogare, existente la CNSAS. Subliniez asta fiindcă nu reputația mea este miza calomniei infame pe care ați pus-o în circulație, ci efortul uriaș pe care colegii de la Direcția Investigații l-au făcut, în 2013 și în 2019, în pofida tuturor circumstanțelor și a sorților, mai ales politici.

În sfârșit, cred că merită să recitiți cu atenție finalul Procesului-verbal din 31.03.2022, întocmit nu de membrii Colegiului (propuși de partide politice, cum sunt și eu), ci de singura Comisie care își merită numele, formată din cinci funcționari publici care conduc diverse departamente din CNSAS: ”Facem precizarea că identificarea de material probator suplimentar celui avut în vedere la emiterea unei decizii de necolaborare sau a unei adeverințe anterioare nu este o situație excepțională, ci una întâlnită tot mai frecvent (subl.m.), ca urmare a perfecționării metodelor de investigare a fondului arhivistic și a prelucrării și preluării de material arhivistic nou.” Cu alte cuvinte, brașoavele despre documente dosite sau încuiate în fișete se vor înmulți inevitabil, însă cu timpul vor deveni așa de răsuflate și de ieftine, că nu le va mai cumpăra nimeni.

Vă doresc toate cele bune!

Germina Nagâț”

Dincolo de formulările mahalagiste reținem că Germina Nagâț n-are fișet la birou. Iată cum o simplă metaforă literară devine și calomnie. Da, nu ne-am numărat printre privilegiații sistemului ca să-i accesăm biroul. Nu ne-am închipuit că ca toate funcționarele publice tocmai ea n-are fișet. Rugăm conducerea CNSAS să-i cumpere unul! Dar, totuși, unde au stat documentele? Așa... fâlfâiau prin Arhiva Centrală? Sau erau într-un loc precis? De care ea știa prea bine?

Oricum, dacă n-are fișet fizic are totuși unul electronic, respectiv un fișet virtual „folosit pentru păstrarea în siguranță a unor acte, dosare, documente etc.” - definiția din DEX. Iar cheia de accesare a lor în sistemul electronic ELO se afla, normal, chiar în posesia ei, a șefei Direcției de Investigații.

Concluzia anchetei BCC pe care o eludează Nagâț diversionist, bătând apa-n piuă, este cât se poate de clară: Toate dosarele care au condus la investigația din 2019 se aflau în arhiva CNSAS încă din 2005-2008. Adică TOATE.

Mai reținem și dezavuarea „foștilor deținători de arhivă” - SRI și MApN - deși, culmea, cele două instituții și-au făcut datoria, după cum stă dovadă chiar Decizia 310/26/09/2006 în cazul Traian Băsescu, publicată și de Mugur Ciuvică, unde se arată că SRI și MApN au transmis CNSAS documente care ulterior au fost folosite - exact acestea - în deconspirarea lui Traian Băsescu.

Astfel, Nagâț subliniază ea însăși următorul neadevăr: „Esențial este că, de fiecare dată, decisive au fost sursele deschise, și nu informațiile primite de la foștii deținători arhivă, cu atât mai puțin instrumentele modeste de interogare, existente la CNSAS. ”

FALS! În pagina 3 a documentului remis ActiveNews de către Biroul de Coordonare al Colegiului CNSAS stă scris negru pe alb la * Observații: „Documentele care au condus, în 2019, la stabilirea identității dintre sursa PETROV și dl. Traian Băsescu au fost cele menționate la pct. 23 și 26 din Adeverința nr 310/2006.” Adeverința menționată mai sus. Le reproducem în facsimil:

 

Ce rezultă de aici? Așa cum o spune și documentul ironizat de Germina Nagâț: că TOATE dosarele care au condus la investigația din 2019 se aflau în arhiva C.N.S.A.S. încă din perioada 2005-2008, ceea ce înseamnă că, în mod sigur, au fost înregistrate în baza TOTAL a Direcției Investigații înainte de emiterea notei de constatare S/DI/I/2543?16.10.2013. În acest sens, este importantă mențiunea din nota de constatare emisă în 2019.”

De asemenea, din 2010, Nagâț avea TOATE aceste documente în fișetul electronic din ELO al cărui terminal principal se afla pe masa sa, documente de care avea cunoștință cel puțin din 2006.

Repetăm ca să se audă și la sediul GDS, premiantul cu coroniță al Nagâței: TOATE documentele care au stat la baza Notei de Constatare nr. 800 a Direcției de Investigații din data de 06.05.2019 pe baza căreia Colegiul a dispus introducerea acțiunii în constatarea calității de colaborator a lui Traian Băsescu SE AFLAU ÎN ARHIVA CNSAS și fuseseră vizionate de ȘEFA DIRECȚIEI DE INVESTIGAȚII A CNSAS Germina Nagâț ÎNCĂ DIN 2006.

Dar ce s-a întâmplat în 2019? Uluitorul fenomen al dezvăluirii simplului și frustului adevăr a avut loc cu totul întâmplător numai după ce Germina Nagâț a eliberat - cu titlu de auto-suspendare temporară (!) -  poziția de șefă a Direcției de Investigații a CNSAS pentru a trece din partea USR în Colegiu, de unde speră să revină în același birou fără fișet la expirarea mandatului.

Tot dintr-o pură întâmplare, cel mai probabil, directorul interimar - obligat să stea în interimat pentru că Nagâț și-a păstrat fotoliul cu șezut încălzit electric în priză (dacă n-are să i se cumpere!) -, specialistul Răzvan Popa, s-a împiedicat de ele după ce au căzut din fișetul invizibil, electronic sau nu, și, ca orice profesionist și funcționar public, și-a făcut datoria, în interesul național, și le-a pus pe masa Colegiului.

A durat doar 14 ani.

Ani pentru care ambii protagoniști principali trebuie să răspundă. Și nu prin răspunsuri țâfnoase, că s-ar putea să nu le meargă. Și nu nouă. Îi așteaptă organele penale.

Reluăm esența analizei Biroului de Coordonare al Colegiului, documentul integral fiind disponibil în Galeria Foto din baza materialului:

„II. Analizând toate documentele și coroborând cu procedurile stabilite prin OUG 24/2008
și Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., s-au conturat următoarele concluzii:

1. În desfășurarea activităților administative specifice doamna G.Nagâț – director al Direcției Investigații – avea cunoștință despre documentele preluate de la SRI atât din Decizia 310, încă din 2006 (conform răspunsului său din nota 7/2021), cât și din ELO (înregistrarea doumentelor s-a efectuat în 2010, conform notei DAC 108/2021), dar nu le-a utilizat pentru generarea de investigații în 2013 și a preferat alte surse publicistice: S/DI/2543/16.10.2013 ”conține 10 documente noi în raport cu cele invocate în decizia din 2006, pentru identificarea cărora nu s-au folosit evidențele Direcției investigații,ci informații provenind din alte surse, în special publicistice (între care și cartea lui Marius Oprea ”Adevrata față a lui Traian Băsescu”, apărută în 2012 la Editura Jurnalul Național). Emiterea notei a presupus studierea a 394 de volume din arhiva C.N.S.A.S. …” (din nota CGN 12/30.05.2019). Un reper l-ar fi putut constitui surse publicistice/documentare, indicate de domnul Emil Constantinescu și domnul M.Ciuvică, care au pus la dispoziția C.N.S.A.S. documentele preluate în comisie mixtă [SRI-CNSAS - n.n.] în 2006 referitor la Traian Băsescu.

2. La baza Adeverinței din 2013, contestată în instanță, au stat dosarele D 00016596 – documente privind comerțul exterior; I 0375988 – Waarduzen Ronald și I 0294989 – Nicoară Ion, ceea ce nu înseamnă că nu ar fi putut fi identificate alte dosare în 2016, care să fi condus la emiterea unei note de constatare. Așa s-a întâmplat în urma reverificării din 2019, când s-a emis o notă de constatare pe baza dosarelor I 1067865, I 1068214, I 0785331, I 1067424, R 0196765, R 0196766, R 0394353, R 023525, I 0793815, FI 86181/CT (microfilm predat în 2011). Toate dosarele care au condus la investigația din 2019 se aflau în arhiva C.N.S.A.S. încă din perioada 2005-2008, ceea ce înseamnă că, în mod sigur, au fost înregistrate în baza TOTAL a Direcției Investigații înainte de emiterea notei de constatare S/DI/I/2543/16.10.2013. În acest sens, este importantă mențiunea din nota de constatare emisă în 2019:

”8.Procesarea materialului arhivistic până la data de 06.05.2019, din care rezultă următoarele documente identificate în alte dosare din arhiva C.N.S.A.S., suplimentare celor care au stat la baza adoptării adeverinței nr.2584/22.10.2013:
Observații preliminare:
Din analiza:
– Filei 118 din vol.5 al Registrului inventar arhivă al fondului rețea păstrat la Constanța, document pus la dispoziția C.N.S.A.S. de SRI;
– Filelor 64 și 65 din Registrul jurnal pentru rețeaua informativă al UM 02150 Mangalia, document pus la dipoziția C.N.S.A.S. de Direcția de Siguranță Militară din cadrul MapN;
– ……………….
*Identitatea dintre sursa ”PETROV” și domnul Traian Băsescu rezultă din:
– Numărul identic (3990) al dosarului personal din perioada colaborării cu organele de contrainformații militare, consemnat în registrele sus-menționate în dreptul domnului Băsescu Traian și pe notele informative ale sursei ”PETROV” din 05.05.1975, identificate în dosarele R 0196766 și R 0235255…..”

*Observații: Documentele care au condus, în 2019, la stabilirea identității dintre sursa PETROV și domnul Traian Băsescu au fost cele menționate la pct. 23 și 26 din Decizia nr.310/2006.”

VOM REVENI. GALERIE FOTO/DOC MAI JOS:

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews

CINE L-A ACOPERIT PE TRAIAN BĂSESCU LA CNSAS. DOCUMENTELE ANCHETEI

Vezi galeria CINE L-A ACOPERIT PE TRAIAN BĂSESCU LA CNSAS. DOCUMENTELE ANCHETEI