ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Ne aflăm într-un punct atât de confuz încât dacă un doctor în științe medicale își exprimă o opinie, aceasta poate fi etichetată drept „dezinformare”. Dar cum poate fi o opinie greșită? Mijloacele de trai și reputația a nenumărate persoane au fost distruse sub pretext că dezinformează, iar noi încă nu avem răspunsuri la aceste întrebări.”, scrie Dr. Joseph Mercola într-o analiză pe tema „dezinformării”, pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews. 

SUMAR DE IDEI:

  • Dr. Sam Bailey din Christchurch, Noua Zeelandă, a fost o cunoscută prezentatoare a unui program cu tematici medicale de la TVNZ, numit „The Checkup”, până când a fost concediată pentru „răspândire de informații eronate”.
  • Bailey a reușit să afle ce a dus la concedierea ei - cineva din domeniul asistenței sociale a reclamat-o pe motiv că ar fi răspândit „dezinformări” despre testele pozitive la reacția în lanț a polimerazei cu transcripție inversă (RT-PCR) pentru COVID-19.
  • Plângerea în sine conținea inexactități care sugerau că persoana respectivă nu înțelegea știința și a omis să includă trimiteri care să susțină acuzația de „dezinformare”.
  • Acesta este un exemplu tipic de comportament al unei persoane care repetă ceea ce i se spune, fără să analizeze informațiile reale, și încearcă să interzică un punct de vedere care îi amenință propria viziune despre lume.
  • Este o roată a dezinformării, în care agențiile oficiale cer ca dezinformarea să fie denunțată și prezentată ca o amenințare pentru societate, dar nimeni nu definește, de fapt, ce este această dezinformare, iar cei care se opun acestui discurs sunt luați în vizor.
  • Bailey atrage atenția: „... Fiți foarte suspicioși atunci când auziți sintagma "dezinformare COVID", deoarece niciuna dintre instituțiile care o utilizează în mod curent nu o poate defini și nici nu pare foarte dornică să se lanseze în discuții pe această temă.”

Dr. Sam Bailey din Christchurch, Noua Zeelandă, a fost o cunoscută prezentatoare a unui program de sănătate de la TVNZ, intitulat "The Checkup". Asta până când a fost concediată pentru „răspândirea de informații eronate”. Acest cuvânt - dezinformare - a fost rostogolit fără discernământ de la începutul pandemiei, dar ce înseamnă el, de fapt? Ce intră în categoria dezinformării și cine este abilitat să decidă ce este dezinformare și ce nu este dezinformare? Iată povestea Dr. Sam Bailey, relatată chiar de ea:

Ce înseamnă, mai exact, termenul de dezinformare?

Bailey citează definiția dată de Dicționarul Cambridge pentru dezinformare, și anume „informații greșite sau faptul că oamenii sunt dezinformați”. Aceasta presupune fie existența unor declarații incorecte, fie că persoana respectivă încearcă să îi înșele pe ceilalți. Guvernele și corporațiile asociate acestora sunt cele care folosesc cel mai des termenul de dezinformare, dar Bailey observă:

„... Știm din istorie că guvernele, dar și corporațiile asociate acestora, sunt specializate în purtarea războiului psihologic nu numai față de țările străine, ci și față de propriii cetățeni, convingându-i să facă tot felul de lucruri nebunești. Cu toate acestea, acum se așteaptă ca noi să credem că avertizorii de integritate și persoanele care își riscă cariera sunt cei care se află în spatele dezinformării.”
 
Oamenii sunt cenzurați, înlăturați și interziși de pe rețelele de socializare pentru infracțiunea de a răspândi „dezinformare”, a cărei semnificație se poate schimba de la o zi la alta și de la o platformă la alta.

Putem vorbi de o vânătoare de vrăjitoare a zilelor noastre, prin care Departamentul de Securitate Internă al SUA menționează chiar și răspândirea de „narațiuni false” despre COVID-19 ca fiind o amenințare majoră la adresa securității naționale, ceea ce, practic, fixează o țintă de „terorist domestic” pe spatele celor care au fost identificați ca fiind cei mai prolifici „super-răspânditori” ai dezinformării COVID-19, oricare ar fi această „dezinformare”.

În Statele Unite, Centrul pentru combaterea „urii digitale”/„The Center for Countering Digital Hate” (CCDH) - un grup finanțat din bani obscuri - a acuzat 12 persoane, printre care mă număr și eu (Dr. Joseph Mercola), că sunt responsabile de răspândirea majorității acestor dezinformări, dar chiar și Facebook a observat absurditatea unei astfel de afirmații. Într-un raport al Facebook din 18 august 2021, Monika Bickert, vicepreședinta pentru politica de conținut a Facebook, a clarificat lucrurile, demolând, totodată, afirmațiile CCDH:
 
„În ultimele săptămâni, s-a dezbătut dacă problema globală a dezinformării cu privire la vaccinul COVID-19 poate fi rezolvată prin simpla eliminare a 12 persoane de pe platformele de socializare. Persoanele care au propus această abordare susțin că aceste 12 persoane sunt responsabile pentru 73% din dezinformarea de pe Facebook pe tema vaccinurilor. Nu există nicio dovadă care să susțină această afirmație ...

De fapt, aceste 12 persoane sunt responsabile pentru doar 0,05% din toate vizualizările de conținut despre vaccinuri pe Facebook. Acest procent include toate postările legate de vaccinuri pe care le-au partajat, fie că sunt adevărate sau false, precum și URL-urile asociate acestor persoane.”
 
Direcționarea a milioane de euro pentru combaterea unei „probleme” nedefinite

Situații similare au loc în întreaga lume, inclusiv în Noua Zeelandă, unde Bailey a explicat:

„Aici, în Noua Zeelandă, avem departamente finanțate de guvern și mass-media sponsorizată de stat care pretind că sunt responsabile de colectarea, monitorizarea și educarea cu privire la dezinformarea COVID-19. Dar atunci când încerci să îi faci să dovedească acuzațiile de dezinformare, toți par să paseze responsabilitatea de la unul la altul și niciunul nu îți poate oferi exemple concrete.”
 
Pentru a intra în miezul problemei, Dr. Anna Goodwin, un oncolog pensionar, a depus o cerere de informații la Consiliul pentru Cercetare în Sănătate din Noua Zeelandă pentru a afla despre acuzațiile de dezinformare.

Ea a subliniat că ministrul sănătății din Noua Zeelandă, Andrew Little, a alocat 42 de milioane de dolari pentru a finanța 36 de proiecte axate pe reducerea dezinformării și a „ezitării în privința vaccinării”. Ea a dorit să afle răspunsul la întrebarea: „Care este definiția "dezinformării COVID-19" din perspectiva alocării de fonduri pentru rezolvarea acestei probleme?” Răspunsul lor?
 
„Consiliul pentru Cercetare în Sănătate nu a făcut referire la "dezinformarea COVID-19" și niciunul dintre proiectele finanțate nu a folosit acest termen, prin urmare nu avem o definiție pentru acesta.” Pagina de internet a organizației neozeelandeze „Unite Against COVID-19” omite, de asemenea, să definească noțiunea de „dezinformare”, deși sugerează că „ați putea discuta cu medicul dumneavoastră despre aceasta”; cu toate acestea, furnizorii de servicii medicale își pot pierde licența dacă nu susțin narațiunea COVID-19 și distribuie „mesaje anti-vaccinare”.
 
În cadrul grupului New Zealand Doctors' SOS, sau NZDSOS, peste 38.000 de profesioniști din domeniul sănătății au semnat o declarație prin care le reamintesc autorităților de codul de la Nürnberg și că injecțiile COVID-19 trebuie să fie voluntare și nu administrate cu forța.
 
Guvernul este cel care se află în spatele agendei

Bailey scoate în evidență ironia faptului că site-ul guvernului din Noua Zeelandă include o secțiune intitulată „Cum să depistezi dezinformarea”. Unul dintre titlurile acestei secțiuni este „Ce vrea autorul să crezi”, o strategie prin care se încearcă discreditarea unei persoane fără a evalua cu adevărat informațiile pe care aceasta le împărtășește.

„Prin aceasta, oamenii sunt manipulați, deoarece guvernul este cel care are agenda. Ei vor ca tu să crezi ceva și să le urmezi politicile, care se bazează din ce în ce mai mult pe coerciție, deoarece oamenii nu vor să le urmeze aberațiile”, spune ea.
 
Ei continuă să sugereze căutarea unor „surse de încredere”, precum „academicienii sau mass-media”, dar nu vorbesc despre academicienii care pun din ce în ce mai mult la îndoială ceea ce se întâmplă. Mai mult, mass-media convențională se bazează pe veniturile din publicitate și pe ajutoarele guvernamentale pentru a supraviețui - nu vor mușca mâinile care îi hrănesc.
 
Michael Bassett, doctor în istorie politică din Noua Zeelandă, a comentat că „guvernul încearcă să țină presa de partea sa, plătind-o scump pentru a publica multitudinea de anunțuri COVID... dacă informațiile mele sunt corecte, aceasta este corupție, pur și simplu. În condiții normale, s-ar fi declanșat o revoltă”.
 
Site-ul guvernului neozeelandez încurajează, de asemenea, cetățenii să îi spioneze și să îi denunțe pe cei care răspândesc „dezinformări”, sesizând imediat autoritățile prin intermediul CERT NZ, canalul oficial al țării de răspuns la amenințările la adresa securității cibernetice, făcând, în același timp, declarații contradictorii precum: „Fiecare neozeelandez are dreptul la liberă exprimare. Combaterea dezinformării este o modalitate de a ne asigura că neozeelandezii au acces la informații adevărate”.
 
Bailey observă: „Totul pare desprins din romanul "1984". Ei te încurajează să îi denunți pe alții sub pretextul libertății de exprimare, astfel încât libertatea de exprimare a altora să poată fi reglementată.”

Încă puțin despre „dezinformare”

Ce criterii folosește CERT NZ pentru a stabili dacă sesizările de dezinformare pe care le solicită în mod constant de la cetățeni sunt credibile și dacă sunt, într-adevăr, dezinformări? Rob Pope, directorul CERT NZ, a declarat:
 
„Cetățenii semnalează potențialele informații eronate și dezinformări... Agențiile cu expertiză în domeniu pot stabili acuratețea acestora, de exemplu, pentru COVID-19, Ministerul Sănătății.”

Este o roată a dezinformării, în care toate agențiile cer ca dezinformarea să fie raportată, făcând caz de amenințarea pe care aceasta o reprezintă pentru populație, dar nimeni nu definește, de fapt, în ce constă această dezinformare.

Profesorul Cameron Stewart de la Universitatea din Sydney a fost intervievat de ABC News pe tema reglementării dezinformării COVID-19 și a influencerilor de pe rețelele de socializare, și a mers atât de departe încât să insinueze că doar anumiți profesori universitari finanțați de guvern ar trebui să vorbească pe tema COVID-19 - nu și cei de pe rețelele de socializare. La rândul lui, a omis să definească dezinformarea.

Bailey l-a contactat pentru a solicita un comentariu cu privire la declarațiile sale și pentru a afla de ce Stewart susține controlul centralizat al informațiilor de către o mână de oameni - un dezastru sigur - dar nu a primit niciun răspuns.