Minciuna de stat anti-stat

Evenimentul Zilei l-a avut invitat ieri în studioul EvZ TV, alături de Mirel Curea, pe Nicolae Ulieriu, gazetar și primul purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informații (SRI). Discuția liberă dintre cei doi profesioniști ai presei și informației a scos la lumină pentru posteritate un adevăr care răstoarnă istoria oficială post-decembristă.
 
Astfel, Ulieriu a dezvăluit că cel mai înalt oficial al statului, președintele Emil Constantinescu, a știut cu mult înainte de summitul NATO din 8 și 9 iulie 1997 de la Madrid că România nu va fi primită în acel an în Alianța Nord Atlantică, când au fost acceptate doar Ungaria, Polonia și Cehia. Informația sigură a parvenit pregătitor pe o linie a Agenției Centrale de Informații a SUA (CIA). Cum și de ce, veți afla imediat.
 
Dar ținem să subliniem că în istoria actuală a României, așa cum era cunoscută până acum, ca urmare a isteriei propagandistice induse de oficialitățile trădătoare din acei ani, una dintre condițiile despre care s-a afirmat că au fost puse României pentru a fi acceptată în NATO a fost semnarea Tratatului ticălos cu Ucraina.
 
Fostul purtător de cuvânt al SRI ne certifică azi ceea ce afirmam și noi atunci, nu fără a fi urmăriți de colegii săi operativi pentru "zădărnicirea" imperativelor momentului, și anume că totul a fost o imensă minciună. Sub aceste pretext, al intrării României în NATO, triada Constantinescu-Roman-Severin au trădat România și românii lăsați și azi pradă autorităților antiromânești de la Kiev și Moscova, fără nici o apărare de la București.
 
 

"Istoria unei trădări naționale: Tratatul cu Ucraina"

După cum am scris în Dosarul trădării românilor din Ucraina, Partea I și Partea II, în care relatam mărturiile istoricului Tiberiu Tudor și ale regretatului diplomat Aurel Preda, filmul evenimentelor prin care România a cedat fără război teritoriile sale istorice rupte din ea de fosta URSS a început la sfârșitul lunii ianuarie 1997, când are loc reuniunea de la Davos, pe teme de politică externă ale țărilor europene participante. În cadrul acelei reuniuni, președintele Emil Constatinescu „își permite să avanseze disponibilitatea României de a ceda de jure Ucrainei Teritoriile Ocupate, fără să aibă niciun mandat în acest sens, fără să consulte Parlamentul sau poporul român, fără să-și pună problema că un asemenea sacrificiu privește întregul neam românesc”, scria Tiberiu Tudor.

Despre aceste „discuții” lansate atunci, presa de limbă română, care încă era haotică în frunte cu nou apăruta televiziune PRO TV, nu s-a pronunțat decât în favoarea lor. Astăzi, Nic Ulieriu afirmă despre Adrian Sârbu în emisiune de la EvZ că a fost "un escroc".
 
Practic, ratificarea Tratatului cu Ucraina s-a produs într-un fel de taină politică iar cei care au „pus în operă” acest tratat de trădare națională, Petre Roman, ca președinte al Senatului, Victor Boștinaru, din partea Comisiei de Politică Externă, și Adrian Severin, ca ministru de Externe împreună cu Emil Constantinescu, sunt necondamnați deși sunt vii și încă se agită prin politica dâmbovițeană.
 
"Nimeni nu a venit să spună că, de fapt, la îndemnul lui Silviu Brucan, „ideologul”, prin intermediul PRO TV, au acționat cei doi oameni de stat, Petre Roman și Adrian Severin. Iar președintele Emil Constantinescu a semnat tratatul ca pe un document de rând, măsurat de o iresponsabilitate pe care astăzi nu o recunoaște”, scria Tiberiu Tudor în lucrarea sa "Istoria unei trădări naționale: Tratatul cu Ucraina" cu un Cuvânt Înainte al regretatului academician Florin Constantiniu.

Masacaradă trădătoare pe repede înainte cu pretextul summitului NATO de la Madrid

Anunțul de la Davos a urmat cu semnarea, pe 3 mai 1997, la Kiev, a Tratatului cu privire la "relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina”, de către miniștrii de Externe ai celor două țări, moment în care, conform martorului ocular Aurel Preda, Adrian Severin a transformat un punct în virgulă și a adăugat, cu de la sine putere, și Insula Șerpilor, furată de URSS României printr-un simplu proces verbal semnat pe insulă de un oarecare P. Șutov, prim-secretar al Ambasadei URSS din București și agentul sovietic Eduard Mezincescu.
 
Au urmat apoi cei doi președinți, umilul Constantinescu și odiosul Kucima - acuzat ulterior de uciderea unui jurnalist independent prin decapitare -, care au semnat Tratatul la Neptun, pe 2 iunie 1997, pentru a menține falsa teorie că este necesară și ratificarea lui înainte de Summitul NATO din iulie, de la Madrid, ceea ce s-a petrecut în Parlament pe 26 iunie 1997.
 
În Parlament Tratatul a fost susținut de PNȚCD, PNL și PD. Ion Diaconescu, ca președinte al Camerei Deputaților, și-a adus și el aportul. Cu 165 de voturi pentru, 92 împotrivă și o abținere, "Tratatul cu privire relațiile de bună vecinătate dintre România și Ucraina", a fost votat.

Tratatul, așa cum era de așteptat, nu denunța în mod explicit Pactul Ribbentrop-Molotov și efectele acestuia.
 
"Nu putem sacrifica interesele actualei generații, ca și ale celor care vor veni, ducând o politică inspirată din nostalgiile trecutului, din resentimentele, unele dintre ele, de altfel, de înțeles, provocate de evenimentele anilor 1940 - 1947", afirma atunci ministrul de Externe Adrian Severin în plenul Parlamentului (Stenograma).
 
Prin Tratat, România recunoștea dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii românești integrate anterior cu forța militară în fosta Uniune Sovietică. Și așa a rămas până azi, când revanșarzii ucraineni prigonesc fără milă sutele de mii de români din nordul Bucovinei, Ținutul Herța și sudul Basarabiei fără cel mai mic gest de apărare al autorităților de la București.

Emisarul CIA a fost trimis chiar de Clinton, afirmă Ulieriu

Și ce aflăm azi de la cel care a fost 7 ani purtător de cuvânt al SRI: că totul a fost o mascaradă. Nicolae Ulieriu povestește cu lux de amănunte cum chiar de ziua lui de nume, 6 decembrie 1996, pe o filieră de la Istanbul a ajuns să ia cina cu un fost rezident al CIA pe Indochina, care i-a transmis, după cum afirmă acesta, ca mesaj din partea președintelui SUA Bill Clinton, că România nu va intra în valul de extindere NATO, la reuniunea aniversară de 50 de ani a Alianței, care urma să aibă loc în iulie 1997, la Madrid. La scurt timp, Ulieriu a cerut să se vadă personal cu președintele proaspăt ales, Emil Constantinesu, căruia i-a comunicat informația de primă mână, fără ca aceasta să fie luată în seamă. Practic, a fost dezavuată din start. Planul era altul, după cum s-a văzut.
 
Constantinescu, născut în Tighina, a fost un președinte de paie condus de "tovarășa colonel" Zoe Petre; despre Petre Roman știm că este fiul unui terorist bolșevic NKVD-ist iar despre Adrian Severin amintim că este nepotul tovarășei Anei Pauker.

Întreaga emisiune cu Mirel Curea și Nic Ulieriu o puteți urmări aici: