ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Tânărul român David Popovici a stabilit la Roma un nou record mondial, cu timpul de 46.86 secunde la 100 de metri liber.

"Success comes from knowing that you did your best to become the best that you are capable of becoming." - „Succesul vine din a ști că ai făcut tot ceea ce este posibil pentru a deveni cel mai bun din ceea ce ești capabil să devii.”  - a citat tânărul sportiv victorios din spusele unui antrenor de basket american.

Întotătorul român a apucat să vorbească câteva secunde cu jurnaliștii și fanii săi aflați la Roma, în drum spre vestiare, a transmis DigiSport. David s-a arătat extrem de bucuros de rezultatul obținut și consideră că nu se găsea un loc mai potrivit decât Roma pentru stabilirea unui nou record mondial.

Precedentul record, deținut de brazilianul Cesar Filho - 46,91 secunde, a fost obținut tot la Roma, în 2009.

Cu această ocazie, reluăm opinia editorialistei Zoe Dantes de la precedentul record mondial al „torpilei” românești:

Apă, lacrimi și aur 

Un copil. 17 ani. Campion mondial la natație. David Popovici. Român!

Al României, parcă fără să fie al ei. Doar că el, încă copilul, știe să lupte precum războinicii din istoria țării! Cei care au luptat cu prețul vieții pentru țara lor! De data asta, războinicul a luat aurul. De două ori! 

Ca orice războinic, are în spate o mică armată. Câțiva oameni. Care au stat în spatele lui ani de zile. Antrenorul alături de ceilalți membri ai unei echipe câștigătoare. Și o familie. Știți, din aceea tradițională: mamă și tată! Cinste lor! Firesc! Ca doar trăim într-o țară plină de inculți, nespălați, retrograzi! Parcă așa suna minciuna plimbată la nivel internațional!

Doar că din țara asta umilită și neînvinsă încă, se nasc eroii. Aurul câștigat, de două ori, a fost pentru România ca o reînviere. O reînviere a mândriei culorilor Drapelului nostru, al tuturor! Când casca de pe capul lui David ieșea din apă, am înțeles de ce mi-au dat lacrimile. De bucurie! Pentru că acele culori se amestecau cu apa, aurul și lacrimile celor ce încă simt românește! Am simțit anii de muncă, durerea și bucuria victoriei amestecate într-o singură mișcare: cea a brațelor. 

Ca și când ar fi fost o pasăre imensă care se arunca în vâltoarea luptei pentru supraviețuire. Nu mai era vorba doar de David. Era despre noi toți, cei care suntem într-o furtună. Nu mai era vorba de o competiție! Era vorba despre supraviețuirea și victoria unui neam întreg. 

Al nostru! Victoria înlăcrimată de nădejdea credinței în biruință! Care este în sufletul neamului și al copiilor săi. Războinici născuți din sângele martirilor! Și da! Ne fac mândri pe noi toți, cei care încă știm că cele trei culori ale Drapelui înseamnă cinstirea eroilor noștri! 

Unul dintre ei ești tu, David! Care te-ai contopit cu apa, lacrimile și aurul! Îți mulțumim!