La puțin peste 1000 de kilometri de granițele noastre Caucazul e în flăcări. Conflictul înghețat din Nagorno-Karabakh este, din nou, fierbinte. Azerbaidjanul, condus din umbră de Turcia, a atacat violent Armenia. Propunerile de negocieri de pace venite din partea grupului OSCE de la Minsk - SUA, Franța și Rusia - au fost respinse de Turcia. În acest timp civili sunt uciși pe frontul deschis de islamiștii azeri, care astăzi nu s-au sfiit să bombardeze în plin Catedrala Iisus Hristos Mântuitorul din Șuși cu intenția de a transforma conflictul într-unul religios. Este un război geopolitic în care Turcia și Rusia se prefac în polițistul rău și polițistul bun ca să-și împartă pe tavă Armenia? Este un război ideologic și religios al islamiștilor din ce în ce mai agresivi asupra creștinilor - vedeți și demonstrația de forță a lui Erdogan care a profanat Catedrala Sfânta Sophia din Constantinopol (Istanbul) sau, am putea spune, ce se întâmplă în România, unde un musulman a ajuns să saboteze cu tupeu maximal sfintele sărbători ortodoxe? Dar problemele noastre interne nu au ajuns, încă, la nivelul celor prin care trec frații noștri întru credință din Armenia. Pentru a înțelege mai bine situația dar și cum putem ajuta noi concret, am stat de vorbă pentru Dvs cu ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Armeniei în România, Excelența Sa Sergey Minasyan. Redăm aici interviul exclusiv ActiveNews:

Victor Roncea: Excelență, explicați, vă rugăm, pentru cititorii ActiveNews și opinia publică românească, de ce s-a declanșat din nou conflictul violent din Nagorno-Karabakh, în urmă cu 11 zile?

ES Sergey Minasyan: Din păcate, așa cum știți și dumneavoastră, în dimineața zilei de 27 septembrie a.c., armata azeră a lansat un atac la scară largă împotriva Republicii Nagorno-Karabakh (Artsakh), încălcând, în acest fel, acordurile tripartite de încetare a focului semnate în anii 1994-1995 de Armenia, Nagorno-Karabakh și Azerbaidjan. Ignorând în totalitate apelurile comunității internaționale și încercările active ale celor trei co-președinți ai grupului de la Minsk al OSCE, de a merge pe calea soluționării pașnice și a compromisului în conflictul din Nagorno-Karabakh, conducerea azeră, din păcate, a ales din nou să recurgă la soluționarea pe cale armată a acestui conflict. Este deja a treia oară în ultimii 30 de ani, când Azerbaidjanul încearcă prin agresiune militară să preia Nagorno-Karabakh-ul, să extermine sau să expulzeze populația indigenă armeană. Acum, la fel cum s-a întâmplat la începutul anilor 1990, Azerbaidjanul folosește activ în aceste lupte teroriști internaționali, în primul rând pe cei sosiți din Siria și Libia, având, în această privință, susținerea Turciei, care îi furnizează, de asemenea, consilieri militari și armament.

VR: Care este situația victimelor în acest moment, din rândul civililor și al militarilor?

ES SM: Aceste acțiuni de luptă desfășurate la scară largă, care au loc deja de mai bine de zece zile, au dus la multiple victime în rândul militarilor și a populației civile. Mai mult de 350 de militari și zeci de civili și-au pierdut viața, mii de persoane au fost rănite, inclusiv un jurnalist străin, a cărui stare este foarte gravă.

VR: Din câte se vede partea azeră bombardează localități fără să țină seama de civili. Care considerați că este obiectivul Azerbaidjanului și cum răspunde Armenia acestor atacuri?

ES SM: Scopul principal al atacurilor părții azere în direcția asezărilor pașnice din Nagorno-Karabakh, incusiv a capitalei, Stepanakert, iar mai nou, și bombardarea Catedralei Ghazanchetsots – Iisus Hristos Mântuitorul din orașul Șusi (foto), îl reprezintă încercările de destabiliza, prin intermediul victimelor din rândul civililor și distrugerilor, moralul Armatei de Apărare a Nagorno-Karabakhului, dar și izgonirea populației civile din Artsakh.

 

Așa cum confirmă observatorii internaționali, Azerbaidjanul își folosește întregul arsenal de armament de la artilerie, până la rachete, inclusiv cele de calibru mare sau lansatoare multiple de rachete, dotate cu bombe cu dispersie, interzise spre a fi folosite împotriva populației civile. Există mai multe confirmări ale acestor acțiuni săvârșite de Azerbaidjan, împotriva populației civile din Artsakh, venite din partea junaliștilor internaționali și a rapoartelor despre folosirea muniției cu dispersie, precum este cel mai recent raport al organizației pentru promovare a drepturilor omului, Amnesty International.

Este absolut evident că partea armeană se vede nevoită să reacționeze la aceste bombardări ale Azerbaidjanului, prin focuri de răspuns și să distrugă sistemele de rachete cu lansare multiplă, inclusiv acelora situate în interiorul teritoriului Azerbaidjanului.

VR: Puteți să ne spuneți din perspectiva Dvs care credeți că este interesul marilor puteri ale zonei, Rusia, pe de-o parte și Turcia, de cealaltă parte?

ES SM: Rusia este una dintre țările ce co-prezidează grupul de la Minsk al OSCE și care este direct implicată în procesul de negociere. În același timp, Rusia este un important actor politic și militar, și vecin în regiune, fapt care influențează întregul format al siguranței în Caucazul de Sud. În ceea ce o privește pe Turcia, aceasta încearcă, pe de o parte, prin fățișa sa implicare politico-militară în conflict de partea Azerbaidjanului, să obțină o prezență geo-politică în regiune, iar de pe altă parte, așa cum a afirmat chiar președintele turc Erdogan - ”Turcia încearcă să continue misiunea strămoșilor săi în Caucazul”, continuând în acest fel tradiționalele intenții agresive ale statului turc, una dintre urmările acestora îngrozitoare fiind ceea ce a fost genocidul din 1915.

VR: Credeți că în spatele acestui conflict stă vechea intenție a Turciei de a-și extinde imperiul musulman?

ES SM: Așa este, din păcate, se pare că actuala conducere a Turciei încearcă să preia din trăsăturile negative ale Imperiului Otoman, fie ca vorbim de lipsa de responsabilitate în politica internă și externă, de încălcarea drepturilor omului sau de atitudini xenofobe față de reprezentanții altor grupuri etnice și religioase.

VR: Cum comentați decizia președintelui turc Erdogan de a respinge orice tratative de pace, așa cum a cerut președintele SUA, Donald Trump, ca și președintele francez și rus, Macron și Putin, de altfel.

ES SM: Această întrebare este o continuare a celei anterioare. Declarația lui R. Erdogan, în care acesta respinge apelul șefilor statelor care co-prezidează grupul de la Minsk al OSCE, Donald Trump, Emanuel Macron și Vladimir Putin, dar și inițiativele ce au urmat ale statelor participante, pentru stoparea imediată a ostilităților și revenirea la existentul format de negociere, confirmă încă o dată scopurile agresive ale Ankarei în ceea ce privește conflictul din Nagorno-Karabakh. Nu acesta este motivul pentru care R. Erdogan a transferat teroriști islamici din Orientul Apropiat pentru a sprijini Azerbaidjanul în lupta împotriva armenilor în Nagorno-Karabakh, ca acum să dea curs apelurilor comunității internaționale, fără a obține reușite militare substanțiale.

VR: De cealaltă parte, dacă vor fi dislocate în zonă trupe rusești de „menținere a păcii” nu credeți că ar putea da naștere unei alte situații, asemănătoare celei pe care o avem noi în Transnistria, unde au venit și nu au mai plecat nici azi?

ES SM: Dislocarea trupelor internaționale de menținere a păcii poate fi analizată ca unul dintre elementele soluționării pașnice definitive la o anumită etapă, totuși, în momentul de față, așa cum declară conducerea Armeniei, este mult prea devreme să discutăm detaliile practice, componența și formatul acestor misiuni de menținere a păcii.

VR: Armenia este o puternică nucă creștină aflată acum între ciocan și nicovală, cum spunem noi. Care sunt speranțele și modalititățile de a pune capăt acestei agresiuni? Sunteți dispuși să negociați pentru pace sau veți lupta pur și simplu?

ES SM: Armenia este într-adevăr primul stat care a adoptat creștinismul ca religie de stat și aceasta este o trăsătură definitorie a istoriei și identității noastre naționale. Totodată, armenii s-au evidențiat mereu prin abilitatea lor de a conviețui în bună înțelegere cu reprezentanții altor popoare și religii.

Comunitățile armene din Iran și din țările arabe din Orientul Apropiat sunt foarte respectate de majoritarii din aceste state. Aceste comunități au un rol important în viata economică, culturală, iar uneori și politică a acestor țări.

Păstrându-și timp de mii de ani identitatea și setea de libertate, armenii din Armenia, Artsakh și Diaspora sunt și acum dispuși să țină piept în totalitate agresiunii azere îndreptată împotriva poporului din Artsakh, la care participa teroriști internaționali cu sprijinul Turciei.

Așadar, după ce partea azeră va fi nevoită, mai devreme sau mai târziu, să facă pace, și Armenia și Artsakhul vor fi pregătite pentru o soluționare pașnică definitivă.

VR: Care sunt cererile și așteptările Dvs de la diplomația română și, de asemenea, de la Biserica Ortodoxă Română?

ES SM: Partea română a reacționat deja la cel mai înalt nivel, făcând apel pentru încetarea imediată a ostilităților și pentru soluționarea pașnică a conflictului în cadrul eforturilor susținute ale grupului de la Minsk al OSCE cu o posibilă amplificare a implicării UE în acest proces.

În plus, în mai multe țări ale Uniunii Europene, vedem deja apeluri apeluri și declarații ale politicienilor și parlamentarilor care pun o presiune directă mai clară și mai substanțială adresată autorităților de la Ankara și Baku. Mai mult, se solicită deja introducerea sacțiunilor inclusiv împotriva dictatorului moștenitor Ilham Aliyev și a activelor ce aparțin familiei sale. Sperăm că în întreg spațiul UE, acest proces va continua într-un mod din ce în ce mai activ.

Biserica Ortodoxă Română a avut dintotdeauna relații foarte apropiate cu Biserica Apostolică Armeană, inclusiv în România, unde există una dintre cele mai vechi eparhii armene din Europa și unde există și numeroase biserici armenești funcționale și monumente istorice.

Presupunem că însuși faptul folosirii teroriștilor internaționali din Orientul Apropiat împotriva armenilor din Nagorno-Karabakh și încercările de a acorda o tentă religioasă acestui conflict, ar trebui să preocupe Biserica Ortodoxă Română.

VR: Poporul român a fost întotdeauna prieten cu poporul armean. Cum putem să ajutăm acum, concret, frații armeni?

ES SM: Într-adevăr relațiile dintre armeni și români au fost foarte prietenoase și apropiate încă din vremuri istorice. În același timp, comunitatea armeană a avut o contribuție foarte importantă la dezvoltarea țării dumneavoastră, unde se bucură de respect și considerație. În aceste clipe grele pentru Armenia și Artsakh, prietenii noști români se pot alătura acțiunilor de protest, care se desfășoară în prezent în mai multe țări și să condamne agresiunea azero-turcă care necesită reacția comunității internaționale. Prietenii noștri români se pot alătura eforturilor comunității armene din România și organizațiilor diasporei din întreaga lume pentru strângerea de fonduri necesare reconstruirii Artsakh-ului distrus de război, care se poate face inclusiv prin donații către fundația pan-armeană ”Hayastan All Armenian Fund” (https://www.himnadram.org/en).

VR: Vă mulțumim foarte mult și vă dorim încheierea cât mai grabnică a acestei agresiuni la care este supus poporul armean și care amenință suveranitatea Armeniei și securitatea regională.