În continuarea dialogului purtat cu doamna doctor Anca Nițulescu despre intoxicarea cu metale grele, în care aceasta ne informa că „ne-așteaptă boli cronice, așa-zis incurabile, foarte stranii, din ce în ce mai stranii”, discuția se poartă azi mai departe, pe tema metalele grele în cancer și boli cronice, medicul ImunoMedica explicând pentru partenerii noștri de la Familia Ortodoxă și procedura de dezintoxicare și beneficiile acesteia. Un alt aspect interesant pe care îl tratează doamna doctor este intoxicația și dezintoxicarea cu mercur, explicând prin ce stări a trecut un pacient tratat intoxicat cu mercur, înainte și după procedura de chelere. Dacă Eminescu ar fi fost tratat în acest sens ar fi scăpat cu viață după ce a fost intoxicat deliberat cu mercur, după cum a demonstrat reputatul medic neuropatolog Ovidiu Vuia încă din 1997, în lucrările sale. Ilustrația video de mai suys este cu doamna doctor explicând câteva lucruri despre vaccin pe înțelesul oamenilor puterii și ai banului dar nu numai. (ActiveNews)

Omul societății industriale și digitale este expus poluării și intoxicării cu substanțe nocive mult mai mult decât generațiile anterioare. Se bucură de mai mult confort, dar are o sănătate mai fragilă, fiind mai vulnerabil la boli cronice, alergii, boli psihice și neurologice. O cauză a acestor neajunsuri poate fi intoxicarea cu metalele grele care au pătruns în mediul nostru prin industrializarea și automatizarea omniprezente.

 – Doamnă Dr. Anca Nițulescu, ne-ați vorbit despre patologia pe care o generează intoxicarea cu metale grele. Vă rugăm să ne spuneți mai multe despre felul cum funcționează procedura de chelare.

– Gândind grosso modo, în organism există trei compartimente: celula, spațiul extracelular și vasele de sânge. Le putem vedea prin analogie cu niște case pe o stradă. Celulele sunt casele, spațiul extracelular sunt curțile, iar străzile sunt vasele de sânge. Când facem analize, luăm probe doar din vasele de sânge, de pe „stradă”, dar nu știm ce este în „curți” și în „case”. Chelatorul vine, intră în vasul de sânge și apoi în spațiul extracelular, adică în „curte”. De-acolo scoate metalele în sânge, prin rinichi, în urină. Celula, „casa”, își scoate gunoiul în „curte”, de unde le adună chelatorul – „mașina de gunoi”. Odată ce s-a eliberat „curtea”, „casa” își scoate alt gunoi în „curte”. Și tot continuă să scoată. Cu alte cuvinte, se echilibrează gradientul de concentrație a metalelor grele între celulă și spațiul extracelular. Așadar, după ce am curățat puțin spațiul extracelular cu o perfuzie, celula începe să lucreze. Vede că s-a mai eliberat puțin curtea de gunoaie, mai scoate gunoi afară. Acesta este un proces care necesită consum de energie din partea sistemului celular. După un anumit număr de ședințe de chelare, se poate face din nou testul de detecție, să vedem care au fost valorile inițiale și la cât s-a ajuns.

Uneori, după al doilea test, se poate întâmpla ca pacientul să-mi spună: „La testul de rândul trecut am avut valori mari de mercur, dar nu am avut plumb și aluminiu. Peste trei luni, mercurul a scăzut, dar uite cât au crescut plumbul și aluminiul!”. Da, au crescut, pentru că s-a făcut loc în „curte”, și celula scoate și alte gunoaie. În general, se elimină mai întâi metalul care se află în concentrația cea mai mare, după care chelatorul este în măsură să elimine și alte metale care vin din spate, următoarele din punct de vedere al concentrației. Și, din acest motiv, se creează această impresie că a crescut nivelul de intoxicare cu metale grele după chelare. Dimpotrivă, a crescut capacitatea chelatorului de a scoate și alte metale, pentru că până atunci era foarte ocupat cu mercurul.

Dacă revenim la analogia cu casele, curțile și mașina de gunoi, iată ce se întâmplă: vine „mașina de gunoi” și ia din „curte” gunoaiele care sunt în cantitatea cea mai mare. De pildă, dacă omul a construit și are mulți saci de moloz, e normal ca în mașina de gunoi să fie mai mulți saci de moloz. Și acest lucru se vede în test. După ce a fost dus molozul, începe să ducă gunoiul menajer ‒ și noi o să constatăm acest lucru în test.

Se îmbunătățește starea generală

 Oamenii nu trebuie să se sperie când văd aceste valori, pentru că este vorba de o eliminare în etape a gunoiului celular. În plus, criteriul cel mai bun de evaluare este criteriul clinic, adică felul cum se simte pacientul. De aceea, eu îi chem la controale după fiecare 4-5 ședințe de chelare ‒ asta înseamnă o dată la două luni ‒, ca să stau de vorbă cu ei, să văd ce s-a mai întâmplat între timp. Îi întreb: „Cum v-ați simțit după ședință? V-ați simțit obosit, au apărut simptome, în general?”. Mulți spun: „Este adevărat că a doua zi după chelare m-am simțit mai obosit, dar, în general, mă simt mult mai bine. Respir mai bine, dorm mai bine, am mai multă energie”. Deci primul lucru care se îmbunătățește este starea generală. Și după aceea se îmbunătățesc treptat simptomele specifice. Dispoziția, starea psihică este printre primele care se ameliorează. Omul capătă curaj, vede că se simte mai bine, începe să aibă speranță ‒ pentru că sunt mulți care vin după ce au umblat pe la mulți medici și au ajuns la concluzia că au o boală misterioasă, despre care nimeni nu știe ce este, și că nu se vor vindeca niciodată.

Nu trebuie să gândim că organismul este ca un fel de mașinărie, ca un motor în care îi dai cutare, scoți cutare și treaba merge. Sunt multe procese subtile care au loc în organism și care sunt deasupra nivelului de înțelegere actual din medicină. De aceea, după părerea mea, un medic înțelept ia în seamă aceste lucruri, adică are răbdare să lase organismul să se „ajusteze”. Și îl ajută, îl îndrumă. Nu trebuie să fac eu totul, să iau organismul de aici și să-l duc în punctul cutare, să-l împing, să-l trag, să-l forțez în vreun fel. Am observat din experiență, în timp, că primele lucruri care se ameliorează după un tratament sunt starea generală, somnul, pofta de mâncare, și numai la sfârșit se rezolvă simptomele specifice, de organ. Dacă omul are, să zicem, parestezie în membre, adică amorțeli, acestea sunt ultimele care se rezolvă.

– Cum se poate folosi această procedură în cancer?

­- Aceste metale grele pot contribui la apariția unor cancere, alături de alte toxine din mediu și de alți factori. Deci nu sunt numai metalele grele cauza. După părerea mea, bolnavii de cancer au nevoie de abordarea tuturor factorilor de risc potențiali care au condus la boala lor ­­­­­­­­­­­­­­­­‒ or, intoxicarea cu metale grele poate fi o componentă a diagnosticului. Din acest motiv, ar fi foarte bine să-și dozeze metalele grele înainte de a începe alte terapii, iar chelarea ar putea merge în paralel cu celelalte terapii.

– Care credeți că este rolul metalelor grele în patologia psihiatrică și neurologică?

– Pot să dau exemplul unei paciente, o femeie în vârstă, care avea tulburări psihice – idei delirante și halucinații auditive, depresie, slăbise foarte mult, nu mânca. I-am făcut testul de metale grele și am constatat că la testul de detecție cu provocare avea 189 micrograme mercur pe gram de creatinină față de 1, cât este normal. A fost cea mai mare încărcare cu mercur pe care am văzut-o de când sunt în clinică! După primele ședințe de chelare, i-a dispărut mai întâi patologia psihiatrică, adică ideile delirante, halucinațiile. Continuând terapia, și-a revenit, a început să mănânce, s-a estompat și depresia.

Mercurul, în general, dă foarte multă patologie psihică. Mulți pacienți intoxicați cu mercur au simptome psihiatrice, pe care, dacă le-am așeza în ordinea crescătoare a gravității, vedem de la oboseală cronică, lipsă de motivație, tristețe, depresie subclinică, până la depresie deplin manifestată, atacuri de panică și chiar idei delirante. Cei mai mulți pacienți vin cu un sindrom de oboseală cronică și cu lipsă de motivație, nu mai au plăcere să facă nimic, nu mai au entuziasm. Chiar și lucrurile pe care le făceau cu plăcere înainte acum li se par inutile, fără sens. După ce fac chelarea, încep să se simtă mult mai bine. Îmi spun că le-a revenit bucuria de-a trăi, entuziasmul și motivația.

Un alt exemplu. Un pacient destul de tânăr, 40 de ani, a venit cu dizartrie și ataxie. Dizartria este incapacitatea de a vorbi, de a articula anumite cuvinte, dar nu din cauze otorinolaringologice. Este o problemă neurologică, care ține de centrii nervoși ai vorbirii, iar ataxie înseamnă incapacitatea de a-și coordona mișcările voluntare, inclusiv incapacitatea de a-și menține echilibrul. Nu este vertij, adică amețeală. Persoana în cauză nu putea merge singură pe stradă dacă nu era însoțită ‒ se clătina și cădea. Aceasta este o funcție reglată de cerebel, deci tot o problemă neurologică. A făcut testul și s-a constatat o încărcare foarte mare cu mercur, după care a făcut o serie de ședințe de chelare și, ușor-ușor, au dispărut ataxia și dizartria.

Chelarea ca terapie preventivă

– Este posibil ca vaccinurile să ne intoxice cu metale grele?

– În prospectele vaccinurilor care se administrează copiilor, în schema obișnuită, sunt listate hidroxidul de aluminiu și fosfatul de aluminiu. Deci ele sunt în mod oficial în prospect. Referitor la mercur, tiomersalul sau timerosalul, care este o sare a mercurului, se găsea în mai multe vaccinuri, mai ales în vaccinurile multi-doză antigripale si vaccinurile care conțin DTP (diftero-tetano-pertussis). În urma studiilor repetate care arătau toxicitatea mercurului din vaccinuri, în anul 2001, guvernatorul Californiei de atunci, Arnold Schwartzenegger, a interzis vaccinurile cu conținut de mercur în statul California. După el, și alți guvernatori ai statelor americane au interzis vaccinurile care conțin mercur. În prezent, se consideră că mercurul se mai găsește în vaccinurile multi-doză antigripale și în anumite formule ale vaccinului DTP (diftero-tetano-pertussis). 

De asemenea, există un studiu[1] din anul 2017, realizat de doi cercetători italieni din domeniul medical, Antonietta M. Gatti și Stefano Montanari, care au testat la întâmplare un număr de 44 de vaccinuri obișnuite de la diferite companii din Franța și Italia, care li se administrează copiilor și adulților, și un vaccin de uz veterinar. În rezultatele publicate se arată că au găsit în vaccinuri aliaje complexe ale multor tipuri de metale. Singurul vaccin în care nu s-au găsit acești poluatori a fost cel de uz veterinar. Cu siguranță, ar trebui să ne punem niște întrebări. În cel mai bun caz, putem presupune că este un proces de contaminare în timpul producției, deși e greu de crezut. În orice caz, în comunitatea medicală internațională, în ultimii ani, din ce în ce mai mult se ridică suspiciunea că există o contaminare prin vaccin cu metale grele și cu alte substanțe organice, în general, cu produse biologice.

– Cum putem folosi chelarea ca prevenție?

– Ca prevenție, am putea să ne facem o dată pe an sau o dată la șase luni un test de detecție cu provocare și să vedem dacă există încărcare cu metale grele ‒ acest lucru poate deveni un screening periodic. Și apoi, în funcție de rezultatul testului, să se inițieze un protocol de chelare. Sunt persoane care, după ce au făcut chelare pentru prevenție, au constatat că li s-a îmbunătățit starea generală de sănătate. Unii, de pildă, răceau în fiecare lună sau aveau niște alergii. Mi se spune adesea: „Eu am un teren alergic!”. Dar „terenul alergic” nu este deloc ceva normal, nu este ceva înnăscut, ci este ceva patologic. Prin această procedură pot dispărea astfel de predispoziții.

Să vă dau exemplul unei femei de aproximativ 50 de ani, cu erupții cutanate pe care nu le puteam categorisi ca erupții alergice ‒ niște pete roșii care apăreau fără nici o regulă. Cam o dată pe săptămână se trezea cu erupțiile, mai mult pe membre, pe corp, uneori și pe față. A făcut testul și am constatat că avea încărcare mare cu multe metale, cu aluminiu, plumb, cadmiu și mercur. A făcut chelare și, ușor-ușor, erupțiile s-au rărit, s-au micșorat și ca întindere, și ca intensitate. În plus, erau pruriginoase, adică o mâncau. Au dispărut total, dar nu „ca prin minune”, ci treptat. Terapia s-a întins pe o perioadă de 6-7 luni, timp în care a făcut chelare constant. Simptomele cele mai grave dispar după primele ședințe, dar până dispar toate simptomele durează. Deci pacienții trebuie să aibă răbdare.

Încheind, pot spune, pe baza întregii experienței clinice acumulate, că testarea toxicității cu metale grele și terapia corespunzătoare, în cazul în care se constată o încărcare cu aceste substanțe, este foarte utilă și poate deveni chiar salvatoare pentru foarte mulți dintre noi, cei de azi, care trăim într-un mediu poluat și ne hrănim cu alimente adesea contaminate cu substanțe toxice.

Material realizat

de Ana Gheorghiu

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 165 (septembrie 2022)

Aceasta poate fi achiziționată și citită în format digital online de AICI sau în format tipărit de AICI.

Bibliografie

Gatti A, Montanari S. New Quality-Control Investigations on Vaccines: Micro- and Nanocontamination. Int J Vaccines & Vaccination ; Research article ; 2017 ; vol 4 (1).

https://medcraveonline.com/IJVV/new-quality-control-investigations-on-vaccines-micro–and-nanocontamination.html

https://worldmercuryproject.org/news/metals-debris-found-in-vaccine-supply/