Ar fi frumos să fie pace, sărbătoare și bucurie și să trăim mental împreună fiindcă o mare sărbătoare precum cele 17 secole de la Sinodul I de la Niceea din anul 325 nu vom mai avea niciodată în timpul vieții noastre. 

Pentru a fi foarte clari în demonstrația noastră că Marcus a fost mitropolit al Tomisului și că a participat la Sinodul de la Niceea din anul 325, voi repeta cele trei obiecții inventate de erudiții Patriarhiei.

Așadar, se scrie în epistola Patriarhiei că:

”

”

Prima problemă: invocarea termenului de scit de Scythia Minor.

Le reamintesc hermeneilor ce scrie chiar în autoprezentarea executată de Biserica Ortodoxă Română pe site-ul propriu, intitulată anume Începuturile vieții creștine pe teritoriul țării noastre (Creștinismul daco-roman).

În subcapitolul Sfântul Andrei, Apostolul geto-dacilor ("sciților") citim:

„Lucrarea misionară a celorlalți apostoli ai Mântuitorului printre "neamurile păgâne" este cunoscută numai din tradiție, fixată în scris mult mai târziu. Pe noi, ca români, ne interesează activitatea Sfântului Andrei care a predicat în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, Dobrogea de mai târziu, cunoscut în izvoarele antice sub numele de "Sciția". În anul 46 al erei creștine teritoriul respectiv a fost cucerit de romani și anexat la provincia Moesia Inferior, iar în anul 297, în timpul lui Dioclețian, a devenit o provincie aparte, numită "Scythia Minor". Tradiția privitoare la această predică "apostolică" în Sciția este întâlnită în lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort în cursul persecuției împăratului Decius (249-251), iar în secolul IV apare în Istoria bisericească a episcopului Eusebiu de Cezareea Palestinei care a preluat-o după o lucrare a marelui teolog, Origen din Alexandria (+254). În sprijinul evanghelizării acestui teritoriu de Sfântul Andrei se pot invoca și câteva "mărturii indirecte". Există, de pildă, câteva colinde și creații folclorice dobrogene și din stânga Prutului care amintesc de trecerea apostolului prin aceste locuri. Câteva toponimice confirmă același lucru: "Pârâiașul Sfântului Andrei", "Apa Sfântului" sau "Peștera Sfântului Andrei" (aceasta se vede și azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropierea graniței româno-bulgare). Din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Coloseni reiese că și "sciții" au putut auzi cuvântul lui Dumnezeu (3, 11).

Fără îndoiala că Sfântul Apostol Andrei nu s-a limitat numai la predicarea Evangheliei și la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre geto-dacii și grecii din coloniile întemeiate pe țărmul Mării Negre (Pontul Euxin), încă din secolele VII-VI î. Hr. El va fi hirotonit pe unii din cei veniți la Hristos ca episcopi și preoți, așa cum a făcut și Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale. Numai așa se explică faptul că cele mai vechi știri privind organizarea bisericească sunt din Scyția Minor. De altfel, tot după tradiție, Sfântul Andrei a hirotonit ca episcop de Odyssos (azi Varna, în Bulgaria, în apropierea graniței) pe ucenicul său Ampliat, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 31 octombrie. Episcopul (sau episcopii) peste care "și-a pus mâinile" Sfântul Andrei au hirotonit, la rândul lor, alți episcopi, preoți sau diaconi pentru teritoriul dintre Dunăre și Mare și cel din stânga Dunării, pentru a se asigura "succesiunea neîntreruptă" a preoției și care au devenit apoi propovăduitorii noii credințe - prin predică și botez - în rândul autohtonilor geto-daci, iar mai târziu daco-romani. Se poate afirma, deci, că învățătura creștină a fost propovăduită pe o parte din teritoriul României de azi chiar de un Apostol al Mântuitorului, de Andrei "cel întâi chemat", încât, pe bună dreptate, creștinismul românesc trebuie să fie considerat "de origine apostolică".

Așadar, teritoriul dintre Dunăre și mare se numește Scythia Minor, iar această provincie aparținea Imperiului Roman și se numea astfel începând cu anul 297, în timpul împăratului Dioclețian.

Începând din anul 298, în Tomis propovăduiește Evangelicus. În anul 325, exista aceeași Scythia Minor, având capitală la Tomis, unde propovăduia mitropolitul Marcus. E simplu și clar: mitropolitul Marcus era mitropolit în anul 325 la Tomis, în Scythia Minor și participa la Sinodul I de la Niceea din anul 325.

Numai niște obscuri de ultim grad ar putea contrazice aceste realități, atestate în sute sau mii de documente și hărți.

Site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Române îl prezintă ca participant la Sinodul I de la Niceea din anul 325 pe Teofil „al Gothiei", iar pe aceeași pagină a manuscriselor publicate de noi, alături de Teofil „al Gothiei" apare și Marcus metropolitanus Tomensis. Dacă între Părinții participanți la Sinodul I de la Niceea participă Teofil „al Gothiei" de ce să întrebăm cu atât de multă rea credință dacă a participat Marcus, mitropolitul Tomisului? De ce să punem la îndoială mărturia celebră a lui Eusebius din Cesarea expusă în Vita Constantini (III, 7, 1), anume că „nu lipsea din adunare nici cel al sciților" (oýdè Skýthes àpelimpàneto tēs choreías)?

Iată textul în greacă și latină:

Dacă a participat un scit din nordul Mării Negre (din Scythia Maior), acesta nu putea fi decât un episcop subordonat mitropolitului Tomisului.

Ori numai mitropolitul Tomisului se numea Marcus!

Am publicat un manuscris din secolele IX-X din Eusebius Caesariensis, Vita Constantini (Vatican, BAV, Vat. Grec 149).

În subcapitolul Ierarhia bisericească, din Începuturile vieții creștine pe teritoriul țării noastre (Creștinismul daco-roman) (scris de învățații Bisericii Ortodoxe Române) și aflat chiar pe site-ul Patriarhiei Române a BOR stă scris:

„Ierarhia bisericească

În nordul Dunării se cunoaște un singur episcop și anume Teofil "al Gothiei", participant la lucrările primului Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325; titulatura lui se explică prin aceea că la data respectivă teritoriile nord-dunărene erau sub stăpânirea goților. În anul 336 a fost hirotonit la Constantinopol un ucenic al lui Teofil, Ulfila, unul din marii misionari din ținuturile nord-dunărene (unul din părinți era grec, altul got). Potrivit relatărilor unui istoric de atunci, Filostorgiu, el "a fost hirotonit episcop pentru toți creștinii din țara getică", deci dintr-o țară ai cărei locuitori erau considerați ca "geți" (acum daco-romani). Reîntors în nordul Dunării, el a predicat în limbile gotică, latină și greacă (pentru descendenții grecilor luați în captivitate de goți). La început a fost ortodox, dar mai târziu a devenit arian sau semiarian. În chip deosebit trebuie arătat că acum a început traducerea Bibliei în limba gotică, folosind și un alfabet nou, creat de el. Prin anul 348 a fost nevoit să se refugieze - cu mulți credincioși - în sudul Dunării, din cauza persecuțiilor îndreptate împotriva creștinilor de conducătorii goților, continuându-și acolo activitatea până la moarte (cca. 381-383). Pe lângă aceștia, au putut activa în nordul Dunării și alți episcopi, dar și așa numiții "horepiscopi", adică episcopi de sat, atestați în Biserica veche între secolele III-XI, care locuiau în sate și activau numai din încredințarea unor episcopi cu eparhie sau episcopi "perihoreți" (misionari)."

În ceea ce privește cel de-al treilea comentariu al hermeneilor de la București privind „inițiativa Arhiepiscopiei Tomisului de realizare a unei colecții de manuscrise din primul mileniu, în care ar exista mențiuni despre această eparhie și despre chiriarhii săi în primul mileniu", vom cita împotrivă chiar ceea ce scrie Biserica Ortodoxă Română însăși în prezentarea sa oficială, în Începuturile vieții creștine pe teritoriul țării noastre (Creștinismul daco-roman), subcapitolul Organizarea bisericească din Scythia Minor:

„Organizarea bisericească din Schythia Minor

Menționam la început că Sfântul Andrei a trebuit să hirotonească episcopi, preoți și diaconi în cetățile de la Pontul Euxin în care a predicat pe Hristos. La rândul lor, primii episcopi au hirotonit pe alții, chiar în condițiile în care credința creștină nu era încă recunoscută legal. Numai așa se poate explica faptul că în cetatea Tomis, metropola provinciei, sunt atestați documentar mai mulți episcopi. Actele martirice amintesc pe episcopii Evangelicus, Efrem și Tit, la începutul secolului al IV-lea. Un episcop de Tomis cu numele Marcu a participat la lucrările primului Sinod ecumenic de la Niceea.

În anul 369 era atestat documentar episcopul Betranion, apărător al Ortodoxiei în fața ereziei ariene; urmașul său Gherontie a participat la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. În secolul al V-lea sunt cunoscuți episcopii Teotim I, Timotei (care a luat parte la Sinodul III ecumenic din 431, de la Efes), Ioan, Alexandru, Teotim II, iar în secolul următor Paternus și Valentinian. Toți erau oameni de mare cultură, autori de scrieri teologice care au luat parte la controversele dogmatice ale timpului.

În secolul al VI-lea Scythia Minor era o "provincie mitropolitană", iar titularul ei devenise mitropolit, având 14 episcopii sufragane, în principalele orașe ale provinciei. Toate aceste scaune episcopale - inclusiv Tomisul - erau în legătură directă cu Patriarhia din Constantinopol, noua capitală a imperiului, principiu consfințit printr-o hotărâre a Sinodului IV ecumenic de la Calcedon, din anul 451. Deci erau legați de Roma prin limbă, iar de Constantinopol prin credință.

Din aceeași provincie erau originari și câțiva teologi de prestigiu, dintre care vom menționa doar doi: Sfântul Ioan Casian (c. 360-435), întemeietorul a două mânăstiri în Marsilia (azi Marseille - Franța), autorul unor lucrări teologice (Convorbiri cu Părinții, Despre așezămintele mânăstirești cu viață de obște, Despre întruparea Domnului s. a.) și Dionisie Exiguul (sau "cel Smerit", cca. 460-545), traducătorul unor cărți teologice și canonice din grecește, cel ce a pus bazele actualului sistem cronologic, cu numărarea anilor de la nașterea lui Hristos ("era creștină")."

Am publicat în Monumenta Romaniae Historica sute de volume și mii de pagini cu Mitropolia Tomisului și ierarhii săi din primul mileniu.

Așadar, documentele există.

Am publicat (și avem în curs de publicare) peste 200 de manuscrise privitoare la primul Sinod de la Niceea din anul 325, Sinod la care a participat Mitropolitul Marcus al Tomisului. Manuscrisele sunt în șase limbi (în latină, greacă, coptă, siriacă, arabă, armeană).

Iată o filă din ms. Ott. lat. 312 unde apare cât se poate de clar numele Mitropolitului Marcus:

Am publicat manuscrise și documente privitoare la Bretanion Gerontius, Theotimus I, Timotheus, Ioan, Alexandru, Theotimus II, Paternus, Valentinian. Și, de asemenea, Anicet și Vasile.

Coperta volumului privitor la Mitropolitul Paternus;

Volumul se află și în Biblioteca Patriarhiei Române. Imaginea Discului lui Paternus a fost obținută oficial de la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Manuscrisul privitor la Paternus, Mitropolitul Tomisului (498-520) este celebrul codex Vat. lat. 3787. Acolo citim „Paternus misericordia Dei episcopus provinciae Scythiae metropolitus".

Spre bucuria ierarhilor noștri ortodocși și a credincioșilor români publicăm și fila unde citim că în Provincia Scythia era mare ierarh Gerontius tomenesis.

(Bibliothèque Nationale de France, Latin 17526, Anii 1140-1160)

Am publicat manuscrise frumoase (pentru secolele III-XI) privind viața creștinească dintre Dunăre și Mare, păstorită de vestiții săi episcopi, arhiepiscopi și mitropoliți, ale căror nume și fapte binecuvântate se află înscrise în manuscrise și documente ce se găsesc în toate și cele mai vestite arhive ale lumii.

Ar fi frumos să fie pace, sărbătoare și bucurie și să trăim mental împreună fiindcă o mare sărbătoare precum cele 17 secole de la Sinodul I de la Niceea din anul 325 nu vom mai avea niciodată în timpul vieții noastre.

La Niceea, în anul 325, s-a fondat, simbolic, Europa, așa cum a scris marele filosof Constantin Noica în cartea sa De dignitate Europae.

Acolo, la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, am fost și noi de față, participând prin Mitropolitul Marcus al Tomisului.

Este o iluminare simplă și absolut necesară reactivarea Mitropoliei Tomisului, dacă ierarhii conducători de astăzi și membrii Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române cred că există Dumnezeu și poporul român. Popor care este reprezentat în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, popor față de care marii noștri ierarhi ortodocși au mare iubire. Și obligații fundamentale.

Toți răspundem în fața lui Dumnezeu. Trebuie să ne gândim bine cum răspundem. Cumva, va trebui să răspundem.

Constantin Barbu

Citiți și Mitropolitul Marcus al Tomisului a participat la primul Sinod de la Niceea din anul 325 (Partea I)