ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice sumă este binevenită. Doamne, ajută!

Doamna Cancelar Angela Merkel ne spune că economia germană va avea de cîștigat de pe urma refugiaților islamici, de ultimă oră, acceptați de Germania. Nu-mi permit să zic nici da, nici ba față de o voce de asemenea anvergură. Cel puțin europeană, dacă nu mondială. N-am nici un temei s-o contrazic pe Doamna Cancelar și nici o calitate, în privința Germaniei. Eu, ca omul de prin părțile noastre, învățat cu mersul autohton „îndărăt tot dă ca racul” iar ca vîrstă putînd să-i fiu mamă Doamnei Cancelar, îmi permit să spun că nu cred în binefacerile aduse de niște refugiați fie ei și din altă galaxie dacă țara primitoare beneficiază de o clasă politică de înaltă calificare vînzîndu-i cu multă expertiză și pămîntul de sub om (experiența este cuvînt perimat pentru unele persoane din mass-media, care ocolesc dicționarele mai ceva decît armele bacteriologice – Doamne ferește!).

Pentru a nu-i ofensa pe nou-veniții în Europa, cu desuetele urări creștinești de Crăciun și de Paște, s-a ales la Bruxelles formula „urări de sezon”, pe care parcă am mai auzit-o pînă în 1990, redusă numai la „sărbătorile de iarnă”.

Despre Goethe, despre Schiller și alte mari figuri germane, despre limba germană și dicționarele ei sperăm ca nou-veniții să știe mai puțin decît despre desuetul dar jignitorul Iisus Christos. Știind că în SUA și în Anglia, ca medic imigrant, trebuie să-ți echivalezi diploma, dînd examene pentru cei șase ani de facultate, m-a dus gîndul că tu, cel venit într-o țară, se cuvine să-i respecți regulile și datinile, fără a te simți jignit, neabandonîndu-le pe ale tale, dar nici încercînd să le impui celor care ți-au oferit azil. Felul diferit în care comunitățile umane își manifestă respectul față de divinitate cred că n-ar trebui să jignească pe nimeni, așa cum nu jignește existența simultană a limbilor vorbite, începînd cu triburile, sfîrșind cu popoarele. Parcă i-ar sta bine lumii să nu-L mai ia pretext de răfuială pe Dumnezeu, unul pentru toți. Cine mai consideră azi disensiunile religioase altceva decît perdeaua de fum care învăluie interese cît se poate de pamîntene? – cearta pe ciolan, în traducere liberă.

Dar să le lăsăm politicienilor perdelele de fum... Pînă acum s-au ținut la o distanță rezonabilă de limba popoarelor, mulțumindu-se cu propriile greșeli de gramatică și de exprimare. Eminescu băga de seamă că în Parlamentul vremii sale, numai doi parlamentari erau gramați: Maiorescu și Kogălniceanu. Va să zică, boală veche. Limba rămîne în grija familiei și a învățămîntului. E bine să nu uităm că limba este un element esențial în determinarea unei comunități umane, de la trib la popor. Epoca noastră, a nepăsării în toate, nu ocolește nici limba. Ne-am aștepta ca mass-media, avînd și o menire formativă, de exemplu să fie mai cu grijă față de limbă, să nu introducă, mai ales cu sens greșit, cuvinte din engleză, și nici să le folosescă aiurea pe cele autohtone. Un exemplu: reabilitarea șoselelor, reabilitarea blocurilor. Reabilitare este un cuvînt din sfera juridică: cineva a fost judecat greșit, condamnat, discreditat; recunoaș- terea nevinovăției persoanei în cauză se cheamă reabilitare. Altminteri între reabilitarea șoselelor, a clădirilor, de ce nu a pantofilor și „reperarea onoarei” din Caragiale nu e nici o deosebire. Repararea șoselelor și izolarea termică a blocurilor cred că n-ar avea nici un cusur.

Dintr-un ziar, am aflat acum doi–trei ani, că soția principelui Charles al Marii Britanii își fracturase perineul piciorului stîng! Fară comentarii.

La un post de televiziune o șosea se bifurca în patru! Și toate aceste derapaje, în timp ce se adună praful pe dicționare ca peste mormintele părăsite.

Gramatica română, în școlile noastre, se învață doar pînă în clasa a opta. N-am auzit pînă acum ca gramatica să jignească pe cineva. Încă n-a ajuns în situația sărbătorilor care necesită simplele și atotcuprinzătoarele „urări pentru sărbătorile de sezon”. O reevaluare a timpului acordat limbii române și gramaticii sale cred că n-ar fi de prisos și oricum n-ar prezenta nici un risc de a jigni pe cineva. Și, ca să dăm dovadă de înțelegere și de bunăvoință planetară, la sărbătoarea aceea de primăvară – știți dumneavoastră care – cînd vom ciocni ouă roșii, s-o facem pe mutește.

În rest, sănătate să fie că de idei nu ducem lipsă.

Revista Manifest Românește, nr. 1/ 2017 (1)

 

Citiți și Ileana Vulpescu, în drum spre Cer: „Ce înseamnă naționalismul? Înseamnă să ții la nația ta, să faci efectiv parte dintr-o comunitate care se cheamă Patrie”. Marea scriitoare a decedat la 88 de ani