ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


 

La începutul Postului Mare, cu foarte puțin timp înainte de declanșarea protestelor pentru Libertate din întreaga României, Părintele Justin Pârvu, denumit și Duhovnicul Neamului pentru darurile sale de taumaturg și înainte văzător cu duhul, plecat la Domnul în urmă cu șapte ani, li s-a arătat în vis, în chip minunat, în aceeași noapte, în feluri puțin diferite dar cu același mesaj, unui număr de trei ucenici ai săi. Despre acest fapt am relatat succint în urma publicării în format audio a predicii de Buna Vestire a Monahului Filotheu Bălan de la principala ctitorie a Părintelui Justin, Mănăstirea Petru Vodă, fost secretar personal al marelui Duhovnic al Ortodoxiei.

Pentru mai buna înțelegere a acestuia mesaj, Mănăstirea Petru Vodă a publicat azi transcrierea predicii, care cuprinde și următoarea Precizare:

Cuvântul Părintelui Justin a fost "Opriți mașinăria actelor electronice! Nu amânați! Faceți acum ce se mai poate, căci peste trei luni va fi prea tîrziu!”

Predica integrală, împreună cu transmisia audio, în continuare:

 

M. Filotheu, predica de la Buna Vestire transcrisă: "Dacă ni s-a dat să trăim sfîrșitul lumii, este fiindcă putem să-l biruim prin Maica Domnului”

Fraților și părinților,

Praznicul Bunei Vestiri ne pune în față recrearea lumii, renașterea, rezămislirea, refacerea, resetarea, dacă vreți să o luăm așa într-un termen modern, a tot ceea ce Dumnezeu a făcut și omul a stricat. Buna Vestire este Praznicul Întrupării Făcătorului Cerului și al pământului în pântecele Maicii Domnului, în pântecele cel preacurat al Maicii Domnului, așa cum el acum, în clipa aceasta, se află pe Sfânta Masă, în Altarul Bisericii noastre și în toate altarele bisericilor ortodoxe unde se face Sf. Liturghie.

Acesta este Marele Praznic pe care îl săvârșim astăzi. Acesta este Praznic, dincolo de care Măicuța Domnului este numită Biserică și Rai cuvântător, pentru că ea însăși devine Trup al Împăratului Cerurilor, ea însăși devine Raiul făgăduinței, locul cel sfânt și preasfânt în care nu este moarte, în care este doar viață și fericire și mântuire și har și veșnicie pururea fericită.

Deci, atât de important este Praznicul de astăzi, încât Sfinții Părinți, cei ce s-au rugat lui Dumnezeu să le descopere în ce zi a anului calendaristic a fost Facerea lumii, au primit această descoperire că facerea lui Adam a șasea zi, a fost în această zi de 25 martie, și apoi toate celelalte evenimente din istoria omenirii se calculează de la această zi, de la această dată. Până când? Până la sfârșitul veacului!

Și, dacă este ceva care a mântuit pe oameni în istoria omenirii, dacă este ceva, acel ceva este mijlocirea harului adus oamenilor de rugăciunile Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu. De aceea și spunem în toate rugăciunile Bisericii: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne pe noi! Ușa mântuirii deschide-ne-o nouă binecuvântată Născătoare de Dumnezeu! Ne rugăm de atâtea ori la Paraclis și la alte rugăciuni. Și, această Taină s-a săvârșit prin acest chip minunat al alegerii lui Dumnezeu.

Vedeți, chiar și în Psalmi, în rugăciunile acestea nemaipomenite pe care le-a citit și Maica Domnului în Sfânta Sfintelor, în Templu, acolo, chiar și în Psalmi este acest cuvânt: ”Alesu-și-a Domnul Sionul spre mântuire, spre sălășluire luiși”. Cum și-a ales Domnul Sionul? Despre acest Sion vorbim, despre acest Sion gândit, cugetător, duhovnicesc, adică Maica Domnului. Cum și l-a pregătit? Și l-a pregătit prin Sfinții  Părinți Ioachim și Ana, cărora le-a dat această Cruce a sterpiciunii s-o poarte toată viața, și a rușinii că nu sunt binecuvântați de Dumnezeu să zămislească copii, cărora le-a dat la anii bătrâneții lor împlinirea rugăciunilor de-o viață, și rodul rugăciunilor, rodul postului, rodul nevoințelor, rodul lacrimilor, rodul smereniei și al umilinței s-a văzut o singură dată mai presus decât toate dățile, decât toată istoria omenirii, în Maica Domnului.

Iată, rodul pe care și L-a pregătit Dumnezeu prin rugăciune! Prin rugăciunea de-o viață a pregătit-o Dumnezeu pe Maica Domnului, prin rugăciunea de-o viață a dăruit lumii sălașul cel mai curat decât curățenia însăși, și știm că de la Intrarea Maicii Domnului în Templu, adică de la acel eveniment despre care vorbește și Vechiul Testament, în care Maica Domnului fiind dusă la Templu prin descoperire dumnezeiască dată Arhiereului Zaharia, a fost adusă, cum nimeni, nici o altă femeie nu mai intrase vreodată și nici înainte de Maica Domnului și nici după Maica Domnului, direct în Sfânta Sfintelor, să stea de vorbă cu Dumnezeu față către față, acolo a petrecut Măicuța Domnului, de la vârsta de 3 ani până la vârsta de 15 ani.

Și acolo, după descoperirea pe care Maica Domnului  a făcut-o Sfântului Grigorie Palama, și-a petrecut întreaga ei viață în rugăciuni și în cântări. Și acolo a ajuns la darul rugăciunii celei neîncetate, acolo a ajuns la vederea lui Dumnezeu, față către față. Acesta este darul pe care Dumnezeu L-a dat unui copil, unei copile, unei prunci, ca să rușineze căderea ceea ce se făcuse prin neamul omenesc la început, prin Eva.           

Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost răscumpărat prin însăși viața Maicii Domnului, căci și Vechiul Testament proorocește că: ”Iată, femeia va zdrobi capul șarpelui!” Aceasta este femeia despre care vorbește Vechiul Testament! Aceasta este singura care a zdrobit vreodată capul șarpelui: Măicuța Domnului!

Și, de îndată ce Sfinții Apostoli au cunoscut de la însăși Maica Domnului, istoria Zămislirii Mântuitorului și toate evenimentele care le găsim la începutul Evangheliei după Luca, de atunci începând, toată Biserica s-a orientat cumva în mijlocul Maicii Domnului. Întotdeauna ea a fost socotită mai mult decât Sfinții Apostoli și întotdeauna a fost cu Biserica, și toate femeile Sfinte Mironisițe au ascultat de ea, ea despre care în Sfânta Scriptură nu avem foarte multe cuvinte.

Dar, să revenim la Praznicul de astăzi.

Darul pe care Dumnezeu i L-a făcut Maicii Domnului a fost, precum v-am spus, al experienței nemijlocite a harului, așa cum li se dăduse tuturor marilor prooroci din Vechiului Testament, Maicii Domnului i s-a dat zi de zi și clipă de clipă. Este unic în istoria omenirii când s-a petrecut un astfel de eveniment. Și acolo, Măicuța Domnului, prin această vedere a lui Dumnezeu față către față, prin experiența aceasta a harului, și-a pregătit sufletul său în cunoașterea lui Dumnezeu și în respingerea răului, pentru că, vedeți, aici este toată problema, trăim cele mai cumplite vremuri prin care omenirea a trăit vreodată, prin care omenirea a trecut vreodată! Cum se poate lucrul acesta? De ce s-a ajuns aici? Pentru că am uitat-o pe Maica Domnului și am uitat exemplul Maicii Domnului.

Că, dacă viața noastră ar fi fost după modelul Maicii Domnului în cugetarea sfintelor cântări, a psalmilor, a rugăciunii neîncetate, omenirea întreagă nu ar fi ajuns aici. Dacă noi am fi strigat zi de zi și clipă de clipă cu putere către Maica Domnului să ne izbăvească din necazuri, această puțină rugăciune pe care o aduceam aici în România ar fi putut să prăvălească și să prăbușească toate izvodirile vicleanului, pentru că vedeți, am ajuns la sfârșitul lumii. Și, au mai fost evenimente care puteau să fie sfârșitul lumii. Și, cum s-a ieșit din aceste evenimente? Foarte simplu: prin mijlocirea Maicii Domnului.

În anul 716, Împărăția Creștinilor, care pe vremea aceea era și Împărăția Romană, a fost pe punctul să dispară. După un asediu de doi ani de zile al păgânilor musulmani împotriva cetății Constantinopol, la mijlocirile pe care Maica Domnului le-a adus, în urma strigătelor poporului către ea și către Fiul său, în ziua de Buna Vestire a anului 717 a venit un frig atât de mare, că acești invadatori păgâni au lăsat toate și au fugit care încotro, și a doua oară nu s-au mai întors ei ca nație, au venit alții după alte sute de ani. Și atunci a fost compus acest tropar pe care toată Biserica îl cântă și îl știm, Apărătoare Doamnă:

”Apărătoare, Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne pe noi  din toate primejdiile, ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!”                                                                                                       

Și Sfântul Gherman al Constantinopolului ne-a lăsat această laudă până în ziua de astăzi. Deci, să venim la Praznicul de astăzi: Iată, prietenul acestui Patriarh care a compus troparul, Sf. Andrei Criteanul, ne-a lăsat aceste cuvinte: ”Astăzi a sosit bucuria tuturor oamenilor și blestemul cel dintâi se dezleagă, a sosit Cel ce pretutindenea este și toate le umple de bucurie.

Dar, cum a venit? Fără să fie înconjurat de purtători de suliță, fără să aibă în urma sa oști îngerești, fără venire măreață, ci liniștit și blând. Și a făcut astfel ca să distragă atenția stăpânului întunericului, ca prin această  înțeleaptă meșteșugire să prindă în cursă pe șarpe, să înșele pe balaur, pe asirianul care pusese stăpânire pe toată noblețea omenească, și astfel, în cele din urmă să-i răpească prada, căci nu s-a îndurat nesfârșita Sa milostivire ca acest lucru deosebit, adică omul să fie nimicit, și pentru care El a întins Cerul ca un cort, a întemeiat pământul, a împrăștiat vântul, Le-a făcut marea și toată zidirea cea văzută. Pentru aceasta Dumnezeu a coborât pe pământ, a plecat cerurile, a venit printre oameni, a fost purtat în pântece de Fecioara, El, pe care tot Universul nu-L poate cuprinde.

Deci, să se veselească astăzi toată lumea, iar natura să salte, căci Cerul se deschide și pământul primește tainic pe Împăratul a toate. Nazaretul devine Rai și imită Edenul, și primește în sânurile sale pe săditorul Edenului. Părintele îndurărilor își logodește Luiși nimicnicia omenească prin Singurul născut din El, și Gavriil slujește Taina spunând liniștit Fecioarei: Bucură-te, ca fiica lui Adam ce a răsărit din David, să readucă bucuria pe care a pierdut-o strămoașa ei, Eva.

Astăzi, Tatăl Slavei S-a milostivit de neamul omenesc și a căutat cu îndurare  la firea care s-a stricat de către Adam. Astăzi, Dătătorul de Milostivire își arată nemărginirile preabunelor Sale Îndurări și revarsă mila Sa asupra făpturii, milă ce se revarsă precum apele ce acoperă mările. Această Bună Vestire o vestim noi astăzi.  Această Vestire o primește Gavriil și mijlocește între Dumnezeu și omenire, și mai întâi binevestește Fecioarei, încredințând-o de reîmpăcarea deplină a lumii cu Dumnezeu.

Deci, după ce s-a rânduit pe unul din cei dintâi Îngeri să slujească Tainei, i-a poruncit potrivit măreției sale, Domnul, adică: ”Scoală Gavriile, mergi la Nazaret, cetatea Galileii, unde locuiește fiica, fecioara logodită cu un bărbat pe nume Iosif! Numele fecioarei este Maria”. Și, zice la Nazaret: ” Pentru care pricină?”  Ca să culeagă Atotputernicul de Dumnezeu dăruita frumusețe a fecioriei, precum trandafirul din ținut spinos, și ca să plinească proorocia: ”Nazareu se va chema!” – așa cum spune la începutul Evangheliei după Matei. Cine? Cel care mai pe urmă este numit de către Natanail, Fiul lui Dumnezeu și Împăratul lui Israel. ”Mergi dar, în cetatea Galileii, Nazaret, și de îndată ce ajungi acolo, grăbește întâi să spui Fecioarei această Vestire de bucurie pe care a pierdut-o oarecând Eva, și ia aminte să nu-i aduci tulburare în suflet, căci Vestirea e de bucurie iar nu de nimicire, închinăciunea este de veselie iar nu de întristare, căci care bucurie a fost sau va fi mai mare pentru neamul omenesc ca aceea de a fi părtaș dumnezeieștii firi, și printr-o legătură nemijlocită cu el, să se unească și să se facă una cu el, după ipostas”.

Ce lucru este mai minunat decât să vezi pogorârea lui Dumnezeu, ce ajunge până acolo  că și în pântece de femeie este purtat. O, lucruri prea slăvite! Dumnezeu în pântece femeiesc, Cel ce are Cerul Tron și pământ așternut picioarelor, Dumnezeu să fie cuprins în pântece femeiesc, El care este mai presus de ceruri și pururea veșnic și de un Scaun cu Tatăl! Și, ce lucru mai preaslăvit poate fi ca Dumnezeu să se arate în chip de om fără ca să iasă din Dumnezeirea Sa, și decât faptul că vedem firea umană să fie în întregime unită cu Făcătorul ei, ca omul în întregime să se îndumnezeiască, omul care mai înainte era căzut în păcat?

Acestea dar,auzindu-le, a venit Sfântul Arhanghel la odaia unde se afla Fecioara, s-a apropiat încet de ușă și intrând, a zis Fecioarei cu glas domol: ”Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine! Cel ce există mai înainte de tine astăzi, se face împreună cu tine, și după puțin, va lua obârșia dintru tine atunci, veșnic, acum, sub vremi. O, nemăsurată iubire de oameni, cât de multă bunătate!” Nu s-a mulțumit să-i spună doar Vestirea de bucurie, ci a numit și pe cel ce aduce bucuria prin întrupare din Fecioară, căci graiul: ”Domnul este cu tine!” arată lămurit cum că Însuși Împăratul se află de față și se întrupează deplin întru ea, fără să se îndepărteze de slava părintească:

Bucură-te, cea plină de har, Domnul  cu tine! Bucură-te, tu, care ești organ al bucuriei, prin care s-a dezlegat osânda blestemului și locul său a urmat cu dreptate bucuria! Bucură-te, tu care ești cu adevărat binecuvântată! Bucură-te ceea ce ești strălucită! Bucură-te, palat înfrumusețat al dumnezeieștii slave! Bucură-te, palat sfințit al Împăratului! Bucură-te, cămară întru care Hristos și-a logodit Luiși omenirea! Binecuvântată  ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, și pe bună dreptate ești binecuvântată, căci te-a binecuvântat Dumnezeu pe tine, locașul Său, care ai purtat în pântece negrăit pe preadeplinul om al slavei părintești, pe Iisus Hristos, care este și Dumnezeu și om desăvârșit, după firile din care și întru care a fost alcătuit.

Binecuvântată ești tu între femei care ai încăput fără strâmtoare în cămara cea nejefuită a fecioriei tale, comoara cerească întru care sunt toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței ascunse, așa cum spune Sf. Apostol Pavel. Tu ești cu adevărat binecuvântată, al cărei pântece este ”stog de grâu”, cum zice Cântarea Cântărilor, căci ai rodit fără sămânță și nearat pe rodul binecuvântării, pe spicul nestricăciunii Hristos, și pentru că ai adus lucrătorului mântuirii noastre seceriș bogat, mii de suflete fericite.

Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat  rodul pântecelui tău, rod dintru care izvorăște îndulcirea gustării amare a lemnului, și prin care lumea se curățește, rod care a țâșnit izvoare de ape ale lui Israel, care rătăcea prin pustie și a îndulcit apa cea amară a Merrei și a plouat mană, hrană neobișnuită și nelucrată. Binecuvântat e rodul care a schimbat apele cele amare care nu rodeau în ape dulci și fertile, prin Elisei, care a turnat sare în el.

Iar, Maica Domnului ce a zis? Zice: s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta întru sine: ”Ce fel de închinăciune va să fie aceasta?” Se mai întâlnise cu Sfântul Arhanghel, acolo, în Sfânta Sfintelor, de câte ori Arhanghelul a venit și i-a descoperit tainele rugăciunii și ale trezviei, și ale vederii de Dumnezeu, dar niciodată nu-i adusese vreo astfel de închinare. De aceea s-a tulburat, nu pentru că a căzut în necredință. Nicidecum! Ci, mai degrabă din evlavie față de acea străină închinare, căci i s-a părut ca o ghicitoare, ceea ce vedea. Nici nu a pătimit ca Zaharia pentru necredința lui, din pricina căreia a fost pedepsit, schimbând nenașterea de prunci cu muțenia, dar întrucât era curată de orice bănuială, și de amestec cu bărbat, și orice obicei de acest fel, și era obișnuită să-și pironească mintea la vederea necurmată a celor cerești. Iată, vederea lui Dumnezeu! A simțit în sufletul ei tulburare, ca una ceea ce era fără îndrăzneală, și de aceea, foarte înțelept, Evanghelistul, scoate în evidență acest lucru, spunând: "Iar ea cugeta întru sine”, ca și cum își cerceta gândurile cu criteriul cugetului curat, astfel încât să nu primească acele graiuri fără judecată, fără discernământ. ”Ce fel de închinăciune este aceasta?” Căci, era firesc, ea care era de neam nobil și fiica lui David să nu fie neștiutoare a întâmplărilor zugrăvite în Sfintele Scripturi, pe care le cugetase în toată tinerețea ei. Astfel, și-a întors mintea de îndată la căderea strămoașei, cugetând la alunecarea în păcat prin înșelăciune, și la celelalte asemenea, ce au fost istorisite de cei vechi.

Prin urmare, Evanghelistul, foarte nimerit scrie că ea cugeta întru sine. De asemenea, a făcut astfel, ca să arate câtă pricepere avea, precum și ce cunoștință statornică, fiindcă nu se cădea să primească graiul îngeresc, fără ca mai întâi să se încredințeze că este bun, în urma unei cercetări atente. Așa să facem și noi, să nu primim degrabă tot ceea ce auzim, și din păcate, facem lucrul acesta zi de zi cu televizoarele, cu internetul, cu știrile(ai mai auzit?), cu telefoanele ( știi ce s-a mai întâmplat?)

Deci, ce face Gavriil? A priceput că s-a tulburat copila, nu s-a mai gândit la nimic altceva, ci grabnic i-a zis: ”Nu te teme, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu!”, după ce, mai întâi i-a potolit frica, apoi i-a dat îndrăzneală, zicându-i: ”Nu te teme, Maria, căci ai aflat har, pe care Eva l-a pierdut oarecând!”, și spunănd ”har” a risipit îndoiala cugetului ei, și faptul că față de ceea ce i s-a arătat  trebuie să cântărească bine, și când a spus acest cuvânt, sufletul Maicii Domnului a simțit acest ”har”, de care spunea Sfântul Arhanghel. Deci, n-a fost doar așa, o vorbă, ci toate câte sunt ale lui Dumnezeu, sunt și în cuvânt, și în trăire, și în rațiune, sunt unite, este o unitate acolo, o unitate harică, pe care o primește tot cel ce stăruiește și își face viața sa întru Dumnezeu.

Așadar, ”ai aflat har de la Dumnezeu și iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele lui Iisus.” O, ce minune! Întâi dezleagă nedumerirea ce apăruse în sufletul ei și apoi adaugă graiurile tâlcuirii, și ia aminte câte izbutește prin puține cuvinte: risipește teama, înainte vestește harul, tâlcuiește zămislirea, proorocește nașterea, stabilește numele lui înainte de a se naște, și chiar înainte de zămislire. Și, nu se oprește aici Cuvântul lui, dar ca să și arate limpede stăpânirea Celui ce avea să se nască, îndată a adăugat: ”Acesta va fi mare, și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu îi va da Tronul lui David, Părintele Său și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.” Scrie aceasta, Evanghelia de la Luca. Și ce este aceasta? Este împlinirea tuturor proorociilor Vechiului Testament, care toate au vorbit despre venirea lui Mesia.

Iată, Arhanghelul vine, alungă frica, dăruiește harul, dăruiește proorocia și împlinește, îi dă și răspunsul Maicii Domnului care, dacă veți citi Vechiul Testament, veți vedea că tot Vechiul Testament tremură, mustește, se cutremură, arde, freamătă după răspunsul: când va veni Mesia? De aceea, și neamul acesta al iudeilor sunt în mare, și mare, și mare înșelare și înfricoșare, pentru că dacă acceptă că Mântuitorul a venit, trebuie să se creștineze. Dacă spun că n-a venit, înseamnă că proorociile au fost făcute pentru cine știe, pentru alte vremuri pentru nu se știe când. Și atunci, dilema și arderea din sufletul lor este foarte mare. Această ardere a avut-o și Maica Domnului, cunoscând Sfintele Scripturi.

Și a venit Sfântul Arhanghel și i-a liniștit această întrebare, această nedumerire, pe care o avusese tot poporul care primise făgăduința. Acesta va fi mare și Fiul cel Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu îi va da Tronul lui David, Părintele Său, și va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Noi suntem casa lui Iacov. Și, ia aminte la priceperea Fecioarei, căci atunci când s-a înștiințat de acestea, zice Sf. Andrei, și-a înțeles neschimbarea voii lui Dumnezeu, a spus către Înger: ”Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Străine lucruri îmi făgăduiești și vestești, care sunt mai presus de fire. Nu știu de nuntă căci, de logodit m-am logodit, dar nu m-am și căsătorit! Pe Iosif îl cunosc ca logodnic iar nu ca bărbat. Logodnicul este împreună locuitor cu mine în aceeași casă, iar nu soț. Fără de sămânță este pântecele iar nu pământ lucrat, cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu știu de bărbat? Au nu cumva numai pe mine singură firea mă va arăta a fi Maică fără de nuntă? Au doară, eu singură împotriva legilor firii voi aduce naștere străină întru ea? N-a fost nuntă de bărbat, nu știu, căci pe Iosif n-am cunoscut. Pentru mine a fost păzitor al fecioriei iar nu bărbat. Cum va fi mie aceasta?”

Și, dacă vrei să afli chipul în care se va face aceasta, ți-l voi spune lămurit,îi zice Arhanghelul: ”Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui preaînalt te va umbri căci Cel ce se va naște, nu se va naște din poftă trupească, și nu va mijloci Nașterii Maicii lui Dumnezeu plăcerea trupească pentru că este mai presus de hotarele firii, și totuși nu este cu desăvârșire în afara firii, de vreme ce Cuvântul cel mai presus de fire, predomină asupra firii. Nici o pătimire nu va însoți zămislirea pământească, dintre cele ce de obicei o însoțesc, după cum nici la vreo naștere cerească nu s-a petrecut. Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Prea-înalt te va umbri!”

Ia aminte unde se arată Taina Sfintei Treimi! Căci, atunci când zice Duh Sfânt, nu a înțeles nimic altceva decât fără numai pe Mângâietorul. Puterea Celui Preaînalt arată în chip limpede pe Fiul, iar prin Cuvântul cel Preaînalt se înțelege Persoana Tatălui, ceea ce se spune: te va umbri, socotesc, zice Sf. Ap. Andrei, că se referă la ceea ce a văzut mai înainte Avacum cu ochi strălucitori, drept munte umbros cu desime, și a arătat pe Fecioara. Pentru aceasta, și Sfântul Ce se va naște din tine, continuă Sf. Arhanghel, Fiul lui Dumnezeu se va chema, căci Pruncul cel mai înainte de veci, care s-a format și a fost plăsmuit, în chip de neputință de înțeles către Duhul Sfânt prin Tatăl cel Sfânt, pe bună dreptate va fi Sfânt și Fiu al celui Preaînalt se va chema, deoarece este Cuvântul cel Împreună veșnic al Acestuia.

S-a arătat, deci lămurit Fecioarei, ce, de unde, ce fel este Cel ce s-a zămislit în ea și că Cel ce se va naște va fi Fiul lui Dumnezeu. Și, ca să zugrăvească mai viu și mai bine puterea Cuvântului, aduce la mijloc și Zămislirea Elisabetei, ca și cum i-ar zice că Cel ce a putut să arate fără de nădejde pântece roditor la bătrânețe este de la sine înțeles că va arăta cu putință și Fecioară purtând în pântece, mai presus de Cuvânt, de aceea adaugă că, la Dumnezeu nimic nu este cu neputință.

Ce zice, așadar Evanghelia? Și a zis Maria: ”Iată, roaba Domnului, fie mie după Cuvântul tău!” Ai văzut pricepere, ai văzut prisos de modestie nobilă, după ce înțelesese bine cum va fi chipul zămislirii, nașterea de Fiu, cine și al cui Fiu va fi, și cum se va chema și al cărui tron urmaș, și peste cine va împărăți, și că Însuși și Cel se va naște, nu va cădea de la Împărăție, atunci lasă și ea să iasă din gură răspunsul, zicând cu glas vesel: ”Iată, roaba Domnului, fie mie după Cuvântul Tău!”, și prin aceasta înțelege astfel: Iată sunt gata și nimic nu poate să mă împiedice! Sufletul este bine dispus, pântecele curat, pregătit, pentru că este neatins și păstrat numai pentru Ziditorul. Iată roaba Domnului supusă, dispusă să slujească, pregătită să primească: ”Facă-se după Cuvântul Tău, pentru că, spune ea, toate câte au fost cu putință le-ai vestit fără înconjur, tot ceea ce se săvârșește este plin de bucurie și slavă negrăită. Iată roaba Domnului, Fie mie după Cuvântul Tău! Slavă iconomiei celei netâlcuite, Slavă harului, preaslăvit să fie sfatul cel fără de început și mai înainte cunoștința!”

Și, într-adevăr Duhul Sfânt a locuit în Fecioara și puterea Celui Preaînalt a adumbrit-o după sfatul cel mai înainte hotărât și  înainte cunoașterea lui Dumnezeu, și spune : Îngerul a plecat de la ea, de vreme ceea ce a împlinit ce i s-a încredințat. A plecat de la ea Îngerul dar Domnul nu s-a depărtat căci unul este cu putință de descris, fie și netrupesc, în timp ce Celălalt este cu neputință de descris, chiar dacă este încăput în trupul și pântecele Fecioarei. Și unul înainte a vestit că Cel ce vine este purtat în pântece de Fecioara pentru mântuirea oamenilor, pe când Celălalt a luat firea noastră, a reînnoit-o Luiși, redându-i chipul și vrednicia cea dintâi, pe care protopărinții cei dintâi zidiți le-au pierdut prin neluare aminte.

Și după ce a înălțat acest chip al Său, luat din om L-a pus să șadă în ceruri mai presus decât toată Începătoria și Stăpânirea și Puterea și Domnia și decât tot numele ce se numește nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor, cum zice Sf. Ap. Pavel către Efeseni.

*

Deci, fraților, aceasta este soluția! Vine sfârșitul. Și ceea ce a spus Pr. Justin acum 12 ani, arătând despre actele electronice, să nu ne lepădăm cumva de identitatea noastră de creștin și să acceptăm să fim niște numere într-un sistem, într-o mașină, aceasta se întâmplă, este pregătit în chiar acest moment, și am să vă spun o taină, că, zilele trecute au votat în Parlamentul European să se introducă acest pașaport de sănătate digital. În noaptea care a urmat, Părintele Justin s-a arătat la 3 dintre ucenicii săi, și le-a spus: "Acum este, gătiți-vă, mai sunt 3 luni!” Ce se întâmplă peste 3 luni? Peste 3 luni va începe implementarea acestui pașaport.

Deci, fraților, câți suntem aici? Câteva zeci de oameni. Dacă ne vom ruga Maicii Domnului și dacă vom spune și altora, și aceia, la rândul lor să nu tacă ci cu credință să propovăduiască că acum este clipa, acum este momentul în care să ceară ajutorul Maicii Domnului să ne izbăvească de mașinăria asta satanică în care vor să ne arunce, dacă vom face aceasta, Dumnezeu ne va izbăvi și ne va scăpa. Să dăm mărturia cea bună și să nu, să nu cumva să ne temem!

Știți ceva? Dacă trăim aceste vremuri cumplite, pentru un singur lucru se întâmplă lucrul acesta, pentru că suntem singurii în istoria omenirii cărora li s-a dat putința de a birui încercările acestei clipe, acestui veac, numai să cerem ajutorul de la Maica lui Dumnezeu, numai să cerem ajutorul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, și cu nădejde și cu credință, așa cum au avut și strămoșii noștri, să nu ne clătinăm.

Acum 100 de ani, când România trebuia să dispară de pe fața pământului, străbunicii noștri au strigat: Pe aici nu se trece! și au scos afară pe toți tâlharii și pe toți nenorociții, și nu doar atât, căci nu s-au oprit  la granița României, s-au dus, au făcut curat  și în Ungaria,  au făcut curat și la Praga, în Cehoslovacia au făcut curat și la Viena. Niște români, niște zeci de mii de soldați care cu credință au hotărât că este cazul să se bată nu numai pentru țara lor ci și pentru viitorul creștin al Europei, și când spun Europa, spun  toată lumea, pentru că toată lumea se uită și ia modelul de la tot ce se întâmplă aici. Acești români, în câteva luni de zile au amânat nenorociarea care stă să se întâmple astăzi prin pilda lor, prin credința lor.

Să fim și noi asemenea lor, căci avem înaintași și avem mijlocitori în ceruri, îl avem pe Părintele Justin, îi avem pe toți marii duhovnici care au trecut prin iadul închisorilor și ne-au spus:  "Da, într-adevăr, va fi mai greu pentru voi, dar să aveți credință și să nu vă temeți, și mai presus de toate avem mijlocitor și acoperământ și ocrotitor și sprijin tare  pe Maica lui Dumnezeu care ne va scoate și din această ispită și acum și în vecii cei nesfârșiți”. Amin.

*

Precizare:

Cuvîntul Părintelui Justin a fost "Opriți mașinăria actelor electronice! Nu amînați! Faceți acum ce se mai poate, căci peste trei luni va fi prea tîrziu!”

 Mănăstirea Petru Vodă