Deputatul PSD Liviu Pleșoianu a avut, sâmbătă, cel mai aplaudat discurs în cadrul Congresului PSD, fiind singurul care a vorbit deschis despre condamnarea lui Liviu Dragnea. Dacă pentru contracandidații săi la șefia PSD subiectul ”Dragnea” a părut că e unul tabu, în treacăt fiind aruncate aluzii la justiția ”pentru toți”, Liviu Pleșoianu a comparat tăcerea asurzitoare din formațiunea social-democrată cu aceea dintr-un film horor, în care toți tac pentru a nu fi găsiți de „monștrii” cei răi. „O să aleg să vorbesc despre Liviu Dragnea, chiar dacă risc să vină monștrii cei răi”, a spus Pleșoianu. Și a vorbit. Iar discursul său, din care nu au lipsit aluziile la cei care se leapădă acum de „statul paralel”, atacurile la un sistem care prin justiție înțelege să târască pe jos copii sau momentele savuroase cu dialoguri imaginare, în lumea de azi, între Mircea cel Bătrân și Baiazid. Aplauzele sălii au fost pe măsura discursului, întrerupând fiecare punct ochit, punct lovit.

Publicăm mai jos discursul integral:

„Am fost tentat să vin cu o cămașă albă, așa cum am fost anul trecut la marele miting împotriva abuzurilor,unde mulți dintre dumneavoastră ați participat. Dar  am decis să vin în cămașă neagră, pentru că asistăm la un film horor, care a  rulat pe marile ecrane. Ca în orice film horror, tema este simplă: dintr-odată, toți oamenii de pe pământ tac, toată lumea tace, nimeni nu mai scoate niciun sunet. Oamenii nu mai vorbesc între ei, delegații la congrese nu mai vorbesc. Care este motivul? Care este tema filmului horror pe care vi-l povestesc? La fiecare zgomot produs, la cel mai mic sunet, ca-n orice film serios horor apar niște monștri răi. Și-i mănâncă pe oameni. Cum se termină acest film? Natura umană, natura lucrurilor face ca cei care au decis să tacă,  din greșeală, să se împiedice prin casă și să producă un zgomot. În somn, niște oameni mai vorbesc și astfel vin monștrii cei răi. Acest film are un final bun: asumându-și riscul să vină monștrii cei răi, o parte dintre oameni își asumă să vorbească, să comunice între ei.

Aud de câteva sâptămâni un refren, pe care parțial l-am auzit și astăzi, și care mi se pare perdant: să fim uniți întru tăcere, întru silențiozitate, să tăcem ca să nu vină monștrii cei răi. Să fim exact ca telefoanele puse pe modul silențios. Asta ni se cere nouă: să tăcem pentru a nu veni monștrii cei răi.

La precedentul Congres eram undeva în mijlocul sălii, când probabil toată lumea s-a ridicat în picioare să-l aplaude pe Liviu Dragnea. Pentru că văd că nimeni nu-i folosește numele azi.(aplauze).

În acel moment am stat jos pentru că nu mi s-a părut corect că unii dintre candidații la congres nu au putut să vorbească. 
 
Dar azi stau în picioare în fața dvs, aleg să nu tac și vă spun ceea ce trebuie spus: sentința de condamnare a lui Liviu Dragnea, despre care cred că trebuie să vorbim, să nu ne facem că nu a existat, (aplauze) sentința de condamnare nu a fost în niciun caz întâmplător fixată la o zi după alegeri întâmplător. 

Liviu Dragnea a fost miză electorală, ceva odios! Mai odios de atât a fost faptul că a fost transformat în trofeu politic.

Să vă spun de ce aleg să fac parte dintre acei oameni care preferă să nu tacă. Chiar dacă pot veni oricând monștrii aceia răi.  O să aleg să vorbesc despre Liviu Dragnea, chiar dacă risc să vină monștrii cei răi. Am să vorbesc despre un om al cărui număr nici măcar nu-l am în agendă: Darius Vâlcov. El este omul care a primit control judiciar și este urmărit penal pentru a publicat pe contul său de FB protocolul secret din 2016 dintre Parchetul General și SRI (aplauze).
 
Cei care au semnat protocoalele, și din 2009 și din 2016, unele desecretizate, altele nu, sunt bine-mersi. Darius Vâlcov,  deși CCR a decis că acele protocoale sunt neconstituționale, este urmărit de acel sistem nenorocit despre care eu am vorbit la mitingul împotriva statului paralel. Așa că eu nu o să ajung să vă spun acum că nu mi-e clar dacă el există sau nu. Mie îmi este foarte clar că el EXISTĂ (aplauze). Eu prefer să îi spun Noua Securitate.

Eu în 2012 nu numai că nu eram în politică, nici nu-mi imaginam că voi face pasul către politică. Eram atunci unul dintre cetățenii care mergea la 40 de grade să-l suspende pe Băsescu (aplauze) și care a suferit după acel moment, pentru că am simțit că sunt trădat de către un anumit personaj care a făcut parte din partid. Și care, în campania electorală pentru europarlamentare - la dl. Ponta mă refer - pe care eu l-am votat (aplauze), și-a permis să spună, avându-i în dreapta pe Cioloș și în stânga pe Băsescu, că l-a sunat Barroso. Și i-a spus, citez ”Bă, așa nu se poate!”. Iar dl. Ponta în acel moment a spus ”Da, nu se poate”, cei 7,4 milioane de oameni au votat, dar dacă Barroso ne spune că nu e în regulă, atunci lăsăm lucrurile așa, rămâne Băsescu mai departe.

Oamenii care ne votează nu vor doar pâine. Ei nu sunt doar un mare stomac. Sunt oameni demni, cu coloană vertebrală, care vor pâine, dar nu sunt dispuși să se târască pentru a primi acea pîine (aplauze). 

Eu am preferat în toți acești ani de când am făcut pasul în politică să nu tac. Astăzi, aici, nu tac. Nu o să tac nici mîine. Pentru că oamenii care ne susțin nu au tăcut și nu vor să tacă. Împotriva lor au fost declanșate aproape forțele iadului de catre persoana care ocupă cea mai înaltă poziție în acest stat (aplauze). Oamenii care ne susțin au fost înjurați și batjocoriți, dar nu au tăcut. Nu am de gând să le întorc spatele, cum au  făcut-o  oameni precum dl Ponta.

Dacă monștrii ăia răi vor veni la dna Dăncilă, am să vorbesc. Dacă vor veni la dl Oprișan, la dna Firea sau chiar la dl Ponta, am să vorbesc. Pentru că nu e normal să tăcem. E o tăcere a morții, nu a vieții.

Să trec și în revistă câteva elemente ale programului politic despre care toată lumea vorbește. 

„Să fim #pro europeni!”. Să fim! Dar asta înseamnă oare următoarea scenă: Imaginați-vă pe Mircea cel Bătrân și pe Baiazid călătorind în timp.  Iar Baiazid îi adresează celebra întrebare: ”Tu ești Mircea?” Răspunsul, adaptat noilor timpuri:”Cum vrei tu, împărate!”(aplauze).

După care, fericit că este  #pro european,  # progresist, Baiazid se duce la cantina Parlamentului și comandă o „shaorma cu de toate” (aplauze)

„Să fim  #pro americani!”. Să fim! Dar asta înseamnă oare următorul monolog? ”Vă iubim, sunteți partenerii noștri strategici. Sigur, dacă vreți să ne vizitați țara trebuie să stați la coadă imensă să luați, dacă vă ajută bunul Dumnezeu, viză!” (aplauze). ”Sunteți extraordinari, aveți și petrol și gaze la Marea Neagră și Legea offshore trebuie să fie dată în așa fel încât să fie bine ca să nu fie rău”.(aplauze).

„Să fim  #pro justiție!”. Să fim! Dar asta înseamnă să accepți o castă superioară, care niciodată nu răspunde în fața nimănui? S-a ajuns ca nu doar oamenii politici, medicii, profesorii sau elitele acestei națiuni să fie hăituite, ci și ca o ființă dintr-o specie incertă, care încă e procuroare, apropo de cât de tare e sistemul nostru de justiție, (aplauze), să târască pe jos un copil, rupându-l de familia care l-a crescut. Faptul că am asistat toți la cum acel copil e târât pe jos, ar trebui să ne trezească, indiferent din ce partid facem parte.
 
„Să fim   #progresiști”. Aud de dimineața până seara. Înseamnă asta să taci atunci când, pentru a apăra drepturile unor minorități se ajunge să fie abuzate drepturile unei majorități? (aplauze) Anul acesta, la Eurovision, a fost un moment oribil, când Laura Bretan, care a concurat pentru a ne reprezenta la Eurovision, a fost nedreptățită după ce o mână nevăzută a pus în juriu două persoane din altă țară care au descalificat-o. Acele două persoane s-au lăudat că au făcut bine pentru că Laura se exprimase pentru familia tradițională. (aplauze).

Asta înseamnă așa zisa „corectitudine politică”. Nu voi fi niciodată de acord ca majoritatea să fie discriminată în numele nediscriminării unei minorități! (aplauze).

”Să dăm 2% pentru înarmare!” Să dăm! Dar să dăm și pentru dezinfometare? Sunt 250.000 de copii care în fiecare seară se culcă flămânzi în această țară. (aplauze) 

La aproape 30 de ani de la Revoluție, ce vă rog azi este ca, indiferent de cum votați, să triumfe adevărul, nu ipocrizia, curajul, nu frica, (aplauze). Să triumfe vorba liberă a omului liber, nu tăcerea vinovată! (aplauze) Să triumfe dreptatea, nu injustiția! Să triumfe România, nu Românica. Nu votați pentru Pleșoianu, nu votați pentru Șerban Nicolae, nu votați pentru Ecaterina Andronescu, nu votați pentru Viorica Dăncilă. Nu votați nici măcar pentru PSD, votați pentru România, oameni liberi! Fie să fim!”(aplauze)



2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.