Preluăm cu mulțumiri materialul publicat de colegii noștri de la Săptămânalul de anchete și reportaje Indiscret de Oltenia pentru că, după părerea noastră, reflectă cel mai bine starea în care se află atât presa cât și preoțimea română la aflarea acestei știri neînchipuite. Redac'ia ActiveNews a intrat în posesia unor adrese venite de la Mitropolii, Arhiepiscopiii și Episcopii din toate colțurile țării prin care este pus, din nou, la zid, martirul Mircea Vulcănescu. De data asta de propria-i Biserica, pe care a apărat-o și slujit-o cu prețul veieții. Un articol de Marielena Popa:

Biserica Ortodoxă Română cedează presiunilor Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România și îl marginalizează pe Mircea Vulcănescu, intelectual interbelic profund creștin, ale cărui scrieri despre filozofia religiei au fost pilde pentru generații de slujitori ai acestei biserici. Recent, parohiile și mănăstirile din județul Vâlcea au primit niște adrese prin care, pe scară ierarhică, li se recomandă ca în activitatea lor „să se țină cont de obligația legală ca eventualele referiri la Mircea Vulcănescu să nu promoveze un cult al personalității acestuia, ci, atunci când se face referire la persoana sa, să se scoată în relief valoarea operei sale filozofice și literare, în mod obiectiv și echilibrat”. Deși au caracter de recomandare, adresele în cauză fac referire la eventuale măsuri de coerciție, în cazul nesupunerii: „închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi”, potrivit art.6 din Legea 217/2015 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist.

 

Citiți și: O blasfemie: lepădarea de Sfântul Mircea Vulcănescu

 

Recomandarea conducerii BOR, primită fără crâcnire se pare, de către mitropolii, arhiepiscopii, episcopii, protoerii, până la mănăstiri și biserici, invocă o adresă a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”. Prin această adresă se solicită „intervenția Patriarhiei pentru a descuraja manifestările din sânul Bisericii Ortodoxe Române care își propun reabilitarea acelor personalități care, deși au îmbrățișat ortodoxismul, au activat și s-au pus în slujba unor regimuri fasciste antisemite și xenofobe, în speță Mircea Vulcănescu (1904-1952)”, se arată în acest document. De asemenea, se face referire și la o decizie definitivă a Curții de Apel București care, în 2019 a respins ca neîntemeiată cererea fiicei lui Mircea Vulcănescu de reabilitare a acestuia.

„Ni se bagă pumnul în gură în stil comunist”

Mai mulți preoți vâlceni consideră inadmisibilă această situație: „Este o formă de cenzură inacceptabilă pentru zilele noastre. Nu numai că ni se răpește libertatea de opinie, dar mai suntem amenințați cu pușcăria. Despre Mircea Vulcănescu putem discuta, sunt opinii și opinii, dar să ni se bage pumnul în gură în acest stil comunist, este prea mult”

Procese discutabile

În perioada 2018-2019, un proces mai puțin obișnuit s-a derulat în instanțele din București. Măriuca Vulcănescu a cerut, fără succes să se constate caracterul politic al condamnării tatălui sau, Mircea Vulcănescu. Tribunalul București i-a dat câștig de cauză, însă, ulterior, Curtea de Apel București a respins definitiv solicitarea. Au fost două decizii contradictorii, fără precedent pe rolul instanțelor din România.

În timpul guvernării lui Ion Antonescu, Mircea Vulcănescu, filolog, filosof, publicist, sociolog și teolog, ocupase funcția de subsecretar de stat în cadrul Ministerului de Finanțe. Potrivit deciziei de condamnare la 8 ani de închisoare, el a fost găsit vinovat că a militat pentru hitlerism întrucât a luat parte la 68 de Consilii de Miniștri și la 58 de ședințe ale Delegației Economice, ocupându-se și de problema finanțării armatei germane venită în Romania, alături de activitatea desfășurată la Ministerul Finanțelor, unde ar fi fost unul dintre colaboratorii cheie, datorită capacităților sale.

„S-a mai stabilit că întrucât acuzatul Mircea Vulcănescu a continuat să rămână în Guvern și după data declarării războiului contra Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice și să conlucreze cu acesta până la 23 august 1944, rezultă că el s-a solidarizat cu acțiunea întreprinsă de Guvernul Ion Antonescu, pe care a înțeles să-l sprijine și astfel a achiesat la hotărârea de continuare a războiului în contra Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice și Națiunilor Unite”, se arată în motivarea condamnării, supusă rejudecării instanțelor actuale.

A murit la 48 de ani, în închisoarea Aiud

S-a stins din viață pe 28 octombrie 1952 în închisoarea din Aiud. Stătuse timp de șase ani în pușcăriile comuniste, fiind arestat în 1946 în lotul al doilea al foștilor membri din Guvernul Antonescu, pentru crime de război. „La Aiud, ținuse o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul. A fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați în frig, neavând paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după câteva ore. Conform unui martor, Vulcănescu s-ar fi așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborât, salvându-i viața. A murit bolnav de plămâni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn creștinesc: „Să nu ne răzbunați!”.

De-a lungul timpului, BOR l-a cinstit și l-a omagiat pe Mircea Vulcănescu, l-a considerat un martir mărturisitor și prea puțin l-a contestat. Cum va aborda de acum această relație, în „lumina” noilor recomandări, rămâne un mare semn de întrebare.