Vreme de aproape trei decenii, drepturile și libertățile fundamentale, accesul cetățenilor la justiție, eforturile societății civile de a crește transparența și integritatea publică, ameliorarea constantă a situației din penitenciarele moștenire de la regimul dictatorial și din oribilele lui „orfelinate”  au avut o susținere importantă și din partea miliardarului american George Soros. În aproape toți acești ani am activat în ONG-uri care s-au ocupat de toate aceste lucruri, și prin urmare știu despre ce vorbesc – mărturie despre ele dând și sutele sau miile de rapoarte ale acestor organizații, de analizele și studiile lor; despre bună parte din el scriind sau vorbind presa din toată această perioadă.

Așadar, nimeni nu poate contesta meritele lui Soros din toate aceste puncte de vedere. Din păcate, însă, de câțiva ani buni, George Soros a găsit că poate servi în paralel, fără nicio problemă, idealurile societății deschise și politicii stângii radicale, globalismului neo-marxist. Deși e posibil să nu fi urmărit să se întâmple aceasta, organizațiile finanțate de el și membrii lor s-au simțit datoare să privească la opțiunile sale politice și la agenda rezultată din ele. Așa s-a ajuns, de exemplu, pentru mai mulți ani, la caricaturizarea APADOR-CH, o organizație prestigioasă până atunci, aproape după chipul liderului Monicăi Macovei. Sau la politizarea altui ONG, Fundația IPP, cam în siajul fostului ministru băsist al Justiției.

Soros s-a implicat direct și într-o manieră extremistă în alegerile din 2016 împotriva lui Trump. A făcut-o constant și partizan politic și în politica UE. Cel mai nou printr-un text virulent la adresa guvernelor conservatoare polonez și cel ungar (Le Nouvel Observateur, 11 decembrie 2020, „Merkel a capitulat în fața extorcării ungare și poloneze”).

În vara acestui an, un ONG european a documentat că rețeaua internațională a omnipotentului multimiliardar a penetrat în mod corupt CEDO obținând decizii scandaloase (una din ele fiind dată chiar într-un dosar al meu).

N-am confundat niciodată aceste realități cu propaganda pornită în urmă cu aproape doi ani, într-un mod cu totul bizar, din birourile PSD-ului condus pe atunci de Liviu Dragnea. Propagandă care urmărea să-l facă pe Soros vinovat pentru răul din țară – dar care, ca orice propagandă, în lipsa oricăror argumente bazate pe dovezi, făcea uz doar de lozinci și de alte poncife la fel de jenante. Deși membru în boardul Fundației CRJ (anterior cu un mandat de 5 ani de președinte), în ultimii trei ani n-am ezitat să scriu despre ceea ce am crezut că George Soros făcea greșit, cum spun. Firește că nimic nu putea fi astfel schimbat.

„Corectitudinea politică” împinsă dincolo de limite fără nicio legătură cu prezervarea drepturilor și libertăților fundamentale (naturale) – dar aducând restrângeri inacceptabile libertății de exprimare –, viziune preluată de ideologii și rețelele lui Soros de la stânga radicală neo-marxistă, precum și promovarea ideologiei de gen, a educației sexuale în școli de la vârste care n-o justifică sub nicio formă etc s-au regăsit ca atare și în gândirea și acțiunea colegilor de la CRJ. Fapt care, adăugat politizării tot mai pronunțate și nocive a acestui finanțator al CRJ, m-a făcut să mă retrag din boardul Fundației.