Dr. Grégor Puppinck, directorul Centrului European pentru Lege și Justiție (ECLJ), informează pe pagina web a ECLJ despre cazul unui pacient polonez aflat în comă într-un spital din Marea Britanie din luna noiembrie a anului trecut, care a fost deconectat de la aparatele ce îl țineau în viață în urma deciziei unui fost angajat al lui George Soroș, devenit ulterior judecător la CEDO.
 
Între timp, LifeSiteNews a transmis o actualizare a situației: Guvernul polonez a emis un pașaport diplomatic pentru bărbatul lăsat să moară de foame și sete într-un spital din Marea Britanie. Deși încă nu este clar dacă britanicii îl vor lăsa pe pacient să fie luat sub protecție diplomatică, această intervenție reînnoiește speranța că i se va oferi o șansă la viață. Potrivit presei poloneze centrale, un elicopter așteaptă să îl transporte pe R.S. (inițialele numelui pacientului - n. red.) în țara lui natală, unde comunitatea medicilor este dornică să-i ofere o șansă de a-și reveni. Cu toate acestea, deocamdată, toate eforturile juridice și diplomatice de a-i salva viața lui R.S. se află încă în curs de derulare în Marea Britanie și mii de oameni se roagă pentru o minune. 
 
Redăm mai jos versiunea în limba română a mesajului dr. Puppinck de la ECLJ, redactat și sub forma unui apel la solidaritate, prin îndemnul către cititori și cunoscuții lor de a semna o petiție pentru salvarea pacientului.
 
„Yonko Grozev, unul din foștii angajați ai lui George Soroș, devenit ulterior judecător la CEDO, tocmai a sortit morții, fără prea multe formalități, un pacient polonez aflat în comă din noiembrie anul trecut. Curtea i-a informat pe avocații pacientului privind decizia luată printr-o simplă scrisoare, considerând recursul complet nefondat.

Acest om moare de sete și foame, alăturându-li-se lui Vincent Lambert, Alfie Evans și câtorva altora pe care Curtea i-a abandonat înaintea lui.

Acest pacient polonez - ale cărui nume și fotografie nu pot fi dezvăluite, printr-o hotărâre a tribunalelor britanice - este spitalizat în Marea Britanie, într-o secție care a decis să îl lase să moară și, potrivit familiei, să îi preleveze niște organe, pentru că el se declarase un potențial donator. Familia lui și guvernul polonez au solicitat să fie repatriat în țara lui natală, unde poate fi tratat cu demnitate. Episcopii polonezi au declarat că ar acoperi ei toate costurile. Tribunalele britanice au decis însă că el ar trebui să moară în Marea Britanie, iar d-l Grozev tocmai le-a dat dreptate.

El nu va avea șansa micuței Tafida Raqeeb, „condamnată” și ea la moarte în Marea Britanie, dar ai cărei părinți au reușit să o ducă în Italia în 2019, unde starea ei de sănătate s-a îmbunătățit considerabil de atunci.

Deși CEDO începuse cu o apreciere a meritelor în cazul lui Vincent Lambert, s-a decis că acest caz nu merita o astfel de onoare. Yonko Grozev, președintele secției, a judecat cazul de unul singur, respingându-l pe loc, fără a oferi vreo motivare. Decizia lui este definitivă și nu este publicată pe pagina web a Curții. Dosarul cu  nr. 55987/20 va fi distrus în curând.

Aflând că decizia a fost luată de un fost angajat al fostei Fundații pentru o Societate Deschisă, create de George Soroș, familia solicitantului, în disperare de cauză, i-a scris președintelui Curții, d-l Robert Spano, pentru a-i solicita o revizuire a cazului. Familia a argumentat că Fundația pentru o Societate Deschisă are un istoric îndelungat de susținere activă a sinuciderii asistate și a eutanasiei, inclusiv donații de milioane de dolari către organizații activiste precum Compassion & Choices (Compasiune și Alegeri) și the Death with Dignity National Center (Centrul Național pentru o Moarte cu Demnitate). Totuși, d-l Grozev a fost director executiv al fundației lui Soroș, până când s-a alăturat Curții în 2015, ca judecător. Pe cale de consecință, familia pacientului se poate teme în mod legitim de faptul că acest judecător ar putea să împărtășească acest angajament activist față de eutanasie, ceea ce i-ar putea afecta imparțialitatea.   

Regulile Curții prevăd că nici un judecător nu poate lua parte la judecarea unui caz dacă, printre alte motive, „independența sau imparțialitatea sa pot fi puse la îndoială în mod legitim”. Curtea a statuat că imparțialitatea se definește ca absența unei părtiniri sau prejudecăți din partea judecătorilor și că în această privință „chiar și aparențele pot fi importante.

În ciuda acestei reguli, președintele Curții tocmai a respins pe 19 ianuarie 2021 cererea de revizuire, declarând pur și simplu că „alegațiile” care pun la îndoială imparțialitatea d-lui Grozev sunt nefondate, pecetluind, astfel, soarta pacientului polonez.

Și mai rău este că există posibilitatea ca d-l Grozev să fi luat această decizie fără ca măcar să se deranjeze să deschidă dosarul pacientului polonez, urmând soarta a 95% din solicitările depuse la Curte, care sunt respinse imediat, după cum a dezvăluit fostul judecător Boštjan Zupančič. De asemenea, există posibilitatea ca cineva să fi pus această cerere peste teancul de recursuri inadmisibile, ca să fie respinsă mai rapid; dar nici nu îndrăznim să ne gândim la acest lucru. 

Semnați petiția noastră pentru a pune capăt conflictelor de interese de la CEDO! Din acest caz se pot învăța multe lecții. 

Întâi de toate, acesta dovedește că persoanele aflate în comă nu au ce aștepta de la Curte și că începem să ne obișnuim ca ele să fie eutanasiate. Mai arată și cât de dăunătoare este practica de a recruta activiști, și nu judecători profesioniști, să lucreze la Curte, pentru că aceștia vor fi mereu - și pe drept cuvânt - suspectați de părtinire, ei netrecând niciodată în rezervă. În plus, arată cum cazuri importante pot fi judecate într-o manieră expeditivă, înecate în marea de cereri care sunt respinse pe loc.

În plus, acest caz ilustrează, încă o dată, refuzul Curții de a rezolva problema structurală a părtinirii de care dau dovadă judecătorii săi „ONG-iști”. În februarie 2020, Centrul European pentru Lege și Justiție a publicat un raport care arăta că 22 dintre cei 100 de judecători permanenți ai Curții activi, în funcție între anii 2009-2019, au fost colaboratori ai șapte ONG-uri înainte de a se angaja la Curte, iar 18 dintre ei chiar au judecat 88 de procese intentate sau susținute de propriile „lor” ONG-uri, poziționându-se astfel într-o situație de conflict de interese. Dintre acești 18 judecători, judecătorul Grozev s-a aflat într-o situație de conflict de interese de 8 ori. Nu mai târziu de noiembrie anul trecut, a fost judecător într-un proces intentat de ONG-ul pe care chiar el l-a înființat și condus până în 2013: secția pe care o prezidează el în cadrul Curții a respins cererea de recuzare formulată împotriva lui de guvernul bulgar la câteva zile după publicarea raportului Centrului European pentru Lege și Justiție (D.K. v. Bulgaria, nr. 76336/16).

Întrebați în repetate rânduri în legătură cu această problemă de jurnaliști, membri ai Parlamentului și ambasadori la Consiliul Europei, d-l Spano și predecesorul său, d-l Sicilianos, au refuzat de fiecare dată să răspundă lămurit pe tema conflictelor de interese. Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei se ocupă de problemă din aprilie 2020, însă nu au reușit până acum să adopte un răspuns comun”, se arată pe portalul Centrului European pentru Lege și Justiție.
 
Motivul pentru care comunitatea pro-viață din Polonia se încăpățânează să îl ajute pe pacientul aflat în stare de inconștiență prelungită în Marea Britanie din luna noiembrie a anului trecut este că, în unele cazuri, pacienții aflați în comă în urma unor accidente și-au revenit chiar și după ani de zile, singura condiție fiind să li se asigure alimentația și asistența medicală. Este și cazul unei femei din Emiratele Arabe Unite, care și-a revenit după ce a stat 27 de ani în comă de pe urma traumatismului cranian suferit într-un accident rutier, după cum relata ActiveNews în aprilie 2019. Prin comparație cu Munira Abdulla, pacientul polonez ținut în viață de aparate în Marea Britanie abia împlinește 3 luni de când este supus acestui tratament și o deconectare prematură nu ar aduce nici un plus de demnitate, în afară de condamnarea la o moarte lentă și degradantă prin înfometare/însetare, precum și irosirea eforturilor investite în scurtul timp cât i-a fost oferită asistența medicală.