Lucian Avramescu pare că a avut o premoniție că va pleca din lumea noastră, scrie jurnalista Simona Ionescu. Publicistul - scriitor, poet și gazetar - a murit, duminică dimineață, 12 decembrie 2021, la locuința sa din localitatea prahoveană Sângeru, în urma unui stop cardio-respirator, după cum a scris și ActiveNews. Echipajul medical care a intervenit nu a putut să-l resusciteze, deși a făcut timp de jumătate de oră manevrele necesare, a informat news.ro. Premoniția, însă, pare să nu fie numai a lui, după cum veți afla din rândurile care urmează.

Miercuri, 15 decembrie 2021, poetul și gazetarul Lucian Avramescu va fi condus pe cel din urmă drum în satul său natal, Sângeru, locul de care a fost atât de legat încât și-a mărturisit nu o dată ultima dorință de a-i rămâne aproape toată eternitatea, transmite agenția AM Press. „Respectându-i-se marea dorință-  pentru care a primit, ca răspuns la cerera sa publică, dezlegarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Daniel - adormirea sa întru veșnicie se va statornici, de-a pururi, în cripta de lângă biserica pe care a ctitorit-o în livada cu meri a Muzeului Pietrei - zidirea sa de suflet și de conștiință pe care nu a precupețit pînă în ultima clipă a vieții nici-o strădanie, făcându-l o dată în plus vrednic de admirație.”, transmite Luiza Rădulescu Pintilie pe site-ul agenției.

Publicistul scria pe site-ul agenției fondate chiar de el - AM PRESS - că s-a vaccinat cu a treia doză pe 8 noiembrie 2021, chiar de Sfinții Arhangheli, la Urlați. Pe 2 decembrie, jurnalistul a publicat ceea ce îi transmisese cu îngrijorare, în seara de 1 decembrie, prietenul său, filosoful Dumitru Velea, și anume că îl visează de câteva nopți iar cu o zi în urmă visase că se îndrepta spre Lucian Avramescu „o săgeată însângerată”. „Era o săgeată groasă și plină de sânge”, a adăugat Velea.

Citiți și ATAC DE CORD. De ce se poate muri de vaccin. Posibile cauze: MICROTROMBII - leziuni microvasculare la creier, inimă, ficat și rinichi. STUDIU remis autorităților SUA, valabil și pentru cele din România

Iată visul:

SĂGEATA ÎNSÂNGERATĂ

„Aseară m-a sunat poetul și filosoful Dumitru Velea, prieten al studențiilor noastre întortocheate literar. Telefonul meu arheologic e preferat de realizatorul „Banchetului”. Soția îl dă „pe tare”, iar Velea e sigur că-l ascult și eu.

Are o voce îngrijorată prin care trec nori. Nu-i vocea lui.

– S-a întâmplat ceva la voi?

– Nu, în afară de ce știți, răspunde Giorgiana.

– De câteva zile îl visez pe Lucian. Astă noapte am avut un vis ciudat.
Eram amândoi într-o pajiște, un peisaj nedefinit mai degrabă. Venea o săgeată, iar eu am prins acea săgeată însângerată.

– Poate ai prins-o prea târziu, după ce și-a făcut treaba, am vrut să spun de la capătul muțeniei mele care mi-a lăsat relativ vorbitoare două degete și un pix.

– Era o săgeată groasă și plină de sânge, adaugă Velea, retrăindu-și înfiorat visul.

O tăcere stă ca o mobilă veche în jurul telefonului brichetă. Stă pe sufletul meu.

Giorgiana spune: în satul meu, sângele în vis e veste.

– Sunteți siguri că totul e bine la voi? – mai întreabă Velea.

Eu de zece zile n-am ieșit din cameră. Să ne vedem sănătoși prieteni, într-o parte sau alta a însângeratei săgeți.

P.S. Buni zori, prieteni! La Sângeru aud că a venit iarna. A mea a venit mai înainte!”

Citiți și Varujan Vosganian: Cine dansează hora în jurul lui „O, Dozenbaum!”. Octombrie 2021 e luna cu cele mai multe vaccinări Covid, dar și luna cu cele mai multe decese din disfuncții ale aparatului cardiovascular. Bizară coincidență!

Patriarhul Daniel a aprobat înmormântarea între pietrele țăranilor români

Patriarhia a dat un răspuns binevoitor cererii poetului de a fi lăsat spre hodină între lucrările cioplite de țărani, care compun Muzeul Pietrei, informează AM Press.

Universul acesta de spiritualitate și omenesc deopotrivă l-a așezat la temelia unei biserici închinate Maicii Domnului, lângă care și-a construit propria criptă cerând  dezlegare să fie înmormântat între pietrele pe care le-a adunat cu atâta iubire încât, după cum a mărturisit nu o dată,  „Vorbesc nu cu vocale și consoane, ci cu pietre, cuvintele mele sunt pietre”.

„Voi fi o piatră între cele trei mii de pietre din cerul de iarbă, oglindă a cerului înstelat de sus, i-a scris poetul Lucian Avramescu Întâiului Stătător al Bisericii Ortodoxe Române și, la 73 de ani, fiind născut la 14 august 1948, a fost rânduit, la ceasuri de sfântă duminică și utrenie,  ca  ultima sa respirație să-i împietrească pe chip.

Poetul mai scria recent, potrivit AM Press: „De vorbă stau cu cei ce nu mai sunt/ E noapte, noapte cum n-a fost vreodată/ Mult prea strălucitor întunecată/ De vorbă stau cu cei ce nu mai sunt/ Iar eu orbecăi pe sub alt pământ”.

”Dă-mi, Doamne, știu că poți, ceva și mie/ Din mult prea roditoarea-ți veșnicie/ Mi-ai pus, mulțam, pe umeri scăfârlie/ Cu care-am inventat chiar zei o mie/ Că-s după chipul și asemănarea Ta/ Eu nu prea cred să fie chiar așa/ Cu dălțile de ape și sulfine/ Mult prea fragil m-ai nimerit pe mine/ Care-s din iarbă, fluturi și albine (…) Mă pedepsești, fără să-mi spui, de ce,/ Mă scoți, abia născut, din scutece/ Și nici n-apuc prea bine să spun papă/ Că vin groparii să îmi sape groapă/ Dacă suntem asemeni, ca-n oglindă,/ Pune îngrijorării mele-o grindă /Să nu mă prăvălesc așa ușor/ În lacrimă, ca ploaia dintr-un nor”

(29 octombrie 2021, Sângeru, Scrisă la trei, azi noapte)

Dumnezeu să îl odihnească în pace!