ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Un preot ortodox rus a fost arestat sub acuzația că ar fi „discreditat forțele armate rusești”, ținând o predică împotriva invadării Ucrainei, începută de armata rusă la 24 februarie, informează Life Site News. Iată cât de „ortodox” este Vladimir Putin atunci când pune să fie întemnițați preoți ortodocși pentru simpla „vină” de a fi întrebat de ce o națiune ortodoxă se duce să omoare frați ortodocși peste hotare! Multă lume prost informată l-a văzut și în timpul pandemiei pe dictatorul de la răsărit ca pe un lider luminat și patriot, spre deosebire de liderii occidentali, uitând că și el și-a chinuit poporul cu vaccinarea obligatorie, certificatele digitale și sistemul de supraveghere în masă sub pretext „sanitar”. 

„Noi, creștinii, nu putem sta cu mâinile în sân când un frate ucide un frate, când un creștin ucide un creștin. Nu putem închide ochii cu timiditate și să spunem că negrul este alb, răul este bun, să spunem că Abel a greșit probabil când și-a provocat fratele mai mare.", a scris părintele arestat pe site-ul parohiei sale.

Citiți și: Putin, pe urmele lui Stalin: Călugăr ortodox rus, condamnat la închisoare, pentru libera exprimare. Monahul se pronunța împotriva restricțiilor excesive puse pe seama pandemiei

 
Istoria se repetă, doar tema se schimbă: dacă înainte era interzis să „pui la îndoială” politica de gestionare a pandemiei, acum e interzis să critici „operațiunea militară specială”, cum numește Kremlinul războiul din Ucraina. Părintele Ioan Burdin, de la Biserica Învierii din regiunea Kostroma din vestul Rusiei, a fost arestat la scurt timp după ce a criticat trupele ruse într-o predică ținută duminica trecută pentru că „au bombardat orașele ucrainene Kiev, Odesa, Harkov și au ucis cetățeni ai Ucrainei - frați și surori în Hristos”.  


Înainte de predica părintelui Burdin, parohia sa ar fi publicat pe site-ul propriu un link către o petiție împotriva războiului și o declarație prin care condamnă conflictului militar.
 
În declarație scria că: „Noi, creștinii, nu putem sta cu mâinile în sân când un frate ucide un frate, când un creștin ucide un creștin. Nu putem închide ochii cu timiditate și să spunem că negrul este alb, răul este bun, să spunem că Abel a greșit probabil când și-a provocat fratele mai mare".

Declarația a asemuit, de asemenea, invazia rusă din Ucraina sub conducerea președintelui Vladimir Putin cu invazia germană din Polonia sub conducerea lui Adolf Hitler, care a declanșat cel de-al Doilea Război Mondial, îndemnând: „Să nu repetăm crimele celor care au salutat faptele lui Hitler la 1 septembrie 1939!”.
 
Acuzat de defăimare, deși a vorbit frumos - dar critic 

Părintele Burdin, care urmează să fie audiat în instanță la sfârșitul acestei săptămâni, a fost acuzat de comiterea unei „infracțiuni publice menite să discrediteze forțele armate ruse care desfășoară o operațiune militară specială” în Ucraina, se arată într-un raport al poliției citat de site-ul de știri Media Zona. Site-ul Media Zone este ultimul blocat din seria de site-uri blocate deja de Rusia prin „autoritatea de reglementare a mass-media”, Roskomnadzor. Pedeapsa pentru „fake news” legat de războiul care nu există pentru că e „operațiune specială” este de 15 ani de închisoare. Publicăm la finalul acestui articolul mărturia preotului Burdin către redacția Media Zona, mărturie pe care organele din Rusia se străduiesc să o reprime, pentru a nu ajunge la inima credincioșilor. 
 
Cuvintele „invazie” și „război”, interzise în statul agresor
 
Predica preotului ar fi încălcat partea 1 a noului articol 20.3.3 din Codul rus de infracțiuni administrative, care ar interzice persoanelor să se exprime împotriva acțiunilor militare ale Rusiei sau chiar să folosească cuvintele „invazie” și „război” în legătură cu atacul rusesc asupra Ucrainei.
 
Regimul Putin a continuat să caracterizeze războiul împotriva Ucrainei, care a dus la o amplă criză a refugiaților și la peste 1.000 de victime civile, drept o „operațiune militară specială”.
 
În Rusia, războiul e rău doar dacă e făcut de alții: Până la 15 ani de închisoare pentru cei care se exprimă împotriva agresiunii rusești
 
Săptămâna trecută, Putin a promulgat o nouă lege radicală de cenzură pentru a pedepsi persoanele cu până la 15 ani de închisoare pentru disidența față de narațiunea Kremlinului cu privire la război, o măsură pe care fondatorul Daily Wire și comentatorul conservator Ben Shapiro a numit-o un exemplu de „autoritarism pur și simplu”.
 
Diferite organizații de presă cu sediul în SUA au reacționat la această măsură prin retragerea reporterilor lor și blocarea temporară a acoperirii lor în Rusia, temându-se de pedepse din partea autorităților ruse pentru că au relatat știri care intră în conflict cu perspectiva regimului Putin.
 
Vestea vine în contextul în care invazia Ucrainei a declanșat proteste de amploare în Rusia. Mii de cetățeni au manifestat împotriva deciziei lui Putin de a se angaja într-un conflict militar împotriva unei națiuni suverane. Peste 13.000 de ruși au fost arestați pentru că au protestat, până acum.
 
 
 
Mărturia părintelui rus Ioan Burdin despre războiul din Ucraina și despre raportarea fiecăruia dintre noi față de adevăr
 
„Sunt un preot al Bisericii Ortodoxe Ruse, un preot de rang. Eu am devenit preot acum șapte ani, iar tatăl meu, care a fost hirotonit cam de vârsta mea, a fost preot abia în 1992. Știu că au existat preoți în familia mamei mele, inclusiv unul care a fost ucis de roșii. Au fost preoți într-o perioadă anterioară, au fost preoți din partea tatălui meu. Dar nu toți, bineînțeles, au fost și creștini obișnuiți.

Am avut dorința de a deveni preot încă din primul an de liceu - cu mult timp în urmă - dar mi-a luat mult timp să ajung acolo. În jurul vârstei de patruzeci de ani, m-am maturizat în cele din urmă, iar în 2015 am fost numit diacon. Am fost diacon timp de șapte luni și apoi am devenit preot.

Înainte de asta am fost jurnalist. Am absolvit Universitatea de Stat din Ivanovo, Facultatea de Filologie, mi-am finalizat studiile postuniversitare - am un doctorat în filologie. Apoi, datorită anumitor circumstanțe... am urmat o școală postuniversitară cu normă întreagă, m-am dus să mă angajez ca paznic și am devenit jurnalist. Am lucrat în televiziune timp de 15 ani, sau chiar mai mult: timp de un an la Compania de Stat de Radio și Televiziune și ca redactor la diferite ziare, și am fost implicat în lumea presei. Apoi am devenit preot până la urmă.

„Frații și surorile în Hristos ucid acum creștini, este imposibil să trăiești cu asta”.

La 24 februarie, când am deschis știrile, am aflat, ca toată lumea, ce s-a întâmplat. Apoi am închis Telegram, l-am șters și timp de douăzeci și patru de ore am încercat să trăiesc în afara câmpului informațional pentru a-mi aduna cumva gândurile. Apoi am scris [o postare pentru site-ul web și pentru rețelele de socializare] despre cum m-am simțit ca preot și cetățean. Nu vreau să mă concentrez asupra laturii politice a lucrurilor, pentru că politica este un subiect în care este imposibil să găsești un teren comun: unii spun că avem dreptate, alții spun că nu avem dreptate, dar războiul a început într-un fel sau altul. Este o discuție nesfârșită care nu poate fi rezolvată în acest moment, poate într-o zi, în timp.

Există pur și simplu noțiuni de bază pe care se bazează civilizația noastră umană - imposibilitatea, inacceptabilitatea vărsării de sânge uman. Despre asta am scris mai întâi și apoi am vorbit în predica de duminică [6 martie].

Ceea ce mă îngrozește, mă șochează, e că nu pot accepta sau pretinde că nu există. Este vorba de faptul că frații și surorile în Hristos ucid acum creștinii, este imposibil de trăit și de acceptat, deoarece sângele vărsat este perceput de Biserică fără echivoc. Indiferent ce încearcă unii să spună sau să interpreteze, se spune clar, direct: există sângele vărsat de Cain, care a fost un blestem pentru toți urmașii lui, există sângele lui Hristos, care a fost un blestem pentru toți oamenii care au vărsat acest sânge. Ceea ce spune tradiția Bisericii este pur și simplu o declarație de fapt: vărsarea de sânge este inacceptabilă.

Acum se întâmplă ceva și mai teribil, pentru că ucrainenii sunt creștini și sunt mult mai mulți creștini printre ei decât poate chiar printre ruși. Pentru mine este cam același lucru ca și cum aș veni în biserica noastră și aș lua o bâtă și aș da în cap, aș lua un cuțit și aș înjunghia pe cineva care stă în acea biserică și se roagă - pentru că nu-mi place ceva la el, ce spune și așa mai departe. Porunca „Să nu ucizi!” nu o putem încălca atât de ușor.

Și, din nou, este important pentru mine ceea ce nu am scris pe site, ci am spus în predică: cel mai rău lucru este ura care apare, această ură este reciprocă. Îi înțeleg rădăcinile, distruge inimile și sufletele oamenilor, ne distruge viitorul - este acel zid care stă între noi și care nu ne va permite să vorbim și să comunicăm pentru foarte mult timp.

Îmi scriu oameni din Ucraina, este un om foarte bun, îl cunosc de mult timp, este un bun creștin bun, slujește în biserică. Îmi trimitea mereu poze de la biserică, mă felicita de sărbătorile bisericești. Acum scrie despre realitatea în care trăiește, poate fi negată oricât de mult vrei, ea nu se schimbă. Scrie despre sora lui, care este doctor în științe și aleargă în pantaloni cu copiii ei. Ea nu poate fi fizic acolo, nu este în siguranță, își pune viața în pericol.

Nu am ce să-i spun acestui om, ce pot să-i spun? Prin ce trec eu în comparație cu el? El o trăiește la nivel fizic, eu o trăiesc la nivel spiritual. Cu siguranță este imposibil de comparat, dar este singurul lucru pe care i-l pot spune.

„A pretinde că nu se întâmplă nimic înseamnă a minți în fața lui Dumnezeu”.

În ceea ce privește predica, se întâmplă că am fost bolnav timp de două săptămâni și această predică [6 martie] a fost prima de după 24 februarie. Ieri a fost prima liturghie la care am slujit două săptămâni de absență din cauza bolii. Mi-am dat seama că nu puteam să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic. Mă iau prea în serios ca preot și ceea ce se întâmplă în timpul liturghiei. Cred că în acest moment noi toți, fiecare persoană din biserică, stăm în fața lui Dumnezeu și Dumnezeu îl vede așa cum este. Așadar, a minți, a înșela, a pretinde că nu se întâmplă nimic, înseamnă a minți în fața lui Dumnezeu.

Al doilea punct este că, dacă aș fi fost un enoriaș obișnuit, aș fi putut să mă rog orice aș fi vrut, fără să mă intereseze ce se roagă ceilalți enoriași. Dar, pentru că sunt preot, trebuie să le spun oamenilor despre ce mă voi ruga, despre ce nu pot să nu mă rog. De fapt, acesta a fost scopul predicii mele. Nu a fost un apel formal împotriva războiului, să mergem cu toții împreună în piață sau în altă parte.

Pentru ca ei să își păstreze umanitatea în inimile lor, indiferent de situație. Să nu simtă ură față de ucraineni, ruși și americani. Și asta se întâmplă în bisericile noastre, acest război civil este deja în desfășurare. Oamenii sunt deja divizați chiar și în interiorul unei singure parohii. Da, puteți încerca să intimidați, să striviți, să sugrumați. Dar cu ce va schimba asta situația?

De aceea le-am spus oamenilor despre asta, i-am avertizat că mă voi ruga pentru a se opri războiul din Ucraina. Și mă voi ruga ca Dumnezeu să protejeze poporul ucrainean. Nu pot să plec, să îi las aici singuri - sunt preot, fără mine nu se poate face liturghia. Dar nu pot forța o persoană să gândească într-un fel sau altul. Cred că toată lumea are dreptul de a face o alegere sau alta. Dacă îi spun „gândește în felul acesta”, el poate spune, desigur, „da, Părinte!”, dar, dacă nu este de acord în inima lui, este aceeași minciună.

„A sunat poliția și m-a invitat la secție.”

Dintre enoriașii noștri obișnuiți, niciunul nu a plecat. Două persoane care au intrat, să spunem întâmplător, au întrebat ce voiau, au plecat - nu știu dacă acesta a fost motivul pentru care au plecat sau dacă nu aveau de gând să rămână.

Și apoi s-a dovedit că, dintr-un eveniment intern obișnuit al bisericii, poliția a creat un eveniment la scară mai mare - în loc de zece persoane care au auzit predica și douăzeci de persoane care au citit-o pe site, zeci de mii au aflat despre ea. Polițiștii au inițiat proceduri administrative. Nu le înțeleg cu adevărat motivele, dar a ieșit așa cum a ieșit.

Un bărbat m-a sunat și mi-a spus: aici, poliția interoghează oameni. Apoi m-a sunat poliția și m-a invitat la secție. Era la aproximativ 40 km de casa mea, într-un alt district al regiunii. Am mers cu mașina, am discutat două ore și jumătate, mi-au luat niște explicații și m-au avertizat că sunt răspunzător din punct de vedere administrativ. Polițiștii au emis o citație la tribunal. În instanță am spus că insist să fiu judecat la domiciliul meu. Judecătorul a admis cererea mea.

Acum am timp să studiez dosarul. Se pare că există patru martori. Ei au subliniat ceea ce credeau că am spus.

Ca preot, încerc să mă adresez fiecăruia ca persoană, nu ca funcție pe care o îndeplinește. Pentru mine este important ca persoana să audă că există ceva mai mult decât ceea ce trăiește în prezent. Această viață este scurtă, nu contează dacă ai fost polițist sau preot în ea, important este să fii o ființă umană în ea.

„Patriarhul nu va răspunde în fața lui Dumnezeu pentru mine, eu voi răspunde pentru mine”.

Cât despre discursul patriarhului (Rusiei). Iată același lucru care se aplică oricărei persoane, ceea ce v-am spus inițial. Fiecare om își face acum alegerea, arată ce este pentru Dumnezeu. Patriarhul a făcut alegerea sa. Noi îl vedem în felul nostru. Nu știu cum îl va vedea Dumnezeu, dar, cu siguranță, nu coincide cu viziunea noastră, pentru că noi îl vedem pe om din exterior, Dumnezeu îl vede din interior. Este doar poziția lui, patriarhul are dreptul să o exprime la fel ca mine sau ca oricine.

În cele din urmă, să spunem următoarele: tu vei muri și vei sta în fața lui Dumnezeu, eu voi muri și voi sta în fața lui Dumnezeu. Nu patriarhul va răspunde pentru mine în fața lui Dumnezeu, ci eu voi răspunde pentru mine, pentru ceea ce am făcut și am spus. Același lucru este valabil și pentru patriarh: el va sta în fața lui Dumnezeu și nu eu voi răspunde pentru el, ci el va răspunde pentru sine.

Pe această bază, vom spera ca ceea ce face și spune să exprime convingerile sale sincere, să nu existe niciun fel de viclenie sau subtext.

Răspunsul la întrebarea de ce ar fi putut să mă reclame un enoriaș.
 
După părerea mea, există o diferență uriașă: dacă o persoană ar fi sunat (la poliție, n.r.) în anii '40, '30 ai secolului trecut, ea ar fi putut suna pentru că se temea că cineva mă va denunța înaintea sa și ar fi putut avea probleme. O persoană ar fi putut suna (la poliție) pentru a obține un fel de bonus sau pentru a prelua apartamentul persoanei care era reprimată. Cum toate acestea nu mai sunt valabile în ziua de azi, omul (turnătorul, n.r.) trebuie să își fi îndeplinit cu sinceritate „datoria civică”. Așa cum o înțelege el.

Cred că acum este momentul în care Dumnezeu pune fiecare persoană în fața nevoii de a face o alegere: Cine ești tu? Iar ceea ce face și spune o persoană este o mărturie despre ea însăși.”
 
(traducere automată din limba rusă, scuzați precaritatea acesteia - n. tr.)