Lupta între găștile mafiote și securiste a luat prizonieră o țară întreagă,  iar România ratează șanse imense, într-o perioadă de creștere economică și de redefinire a echilibrelor mondiale, scrie Adrian Papahagi, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, comentând evoluțiile de pe scena politică și implicarea serviciilor în această eternă încleștare. „Câte miliarde de dolari s-au pierdut doar ieri fiindcă Partidul și Securitatea nu-și pot regla afacerile decât luând ostatică toată România?”, se întreabă Papahagi, referindu-se la momentul de marți, când  premierul nipon, aflat în vizită în România, și-a anulat vizita la Palatul Victoria, în urma demisiei lui Mihai Tudose cu câteva ore înainte.

Publicăm mai jos textul integral:

„Nu am nicio miză în farsa sordidă a politicii naționale. Întreb deci, cu riscul să-mi sară în cap unii și alții: nu era mai simplu dacă "sistemul" îl lăsa pe Dragnea să fie prim-ministru și negocia cu el? Avea cu ce să-l șantajeze (TelDrum), iar Dragnea nu și-ar fi riscat pielea ca să apere borfași minori din PSD.

Dacă Dragnea se vedea prim-ministru, probabil că ar fi lăsat DNA în pace câtă vreme i se garanta imunitatea. De asemenea, nu ar fi schimbat de trei ori premierul, punând în fruntea guvernului slugi din ce în ce mai inepte și generând o instabilitate politică fără precedent. În fine, poate că nu ar fi creat un deficit atât de iresponsabil, a cărui menire este să își câștige populația (bugetari + ofițerime + asistați) până trec legile justiției. În plus de toate, ar fi răspuns personal, nu prin proxy, de situația țării: priviți-l cum se derobează azi.

Dragnea e mai periculos acum, când e cu spatele la zid și operează prin interpuși decât dacă ar fi trebuit să răspundă ca prim-ministru în fața națiunii și a partenerilor UE/SUA/NATO. Așa, e simplu: în Parlament, legile justiției le fac Iordache și Nicolae, iar Dragnea se face că plouă; când lumea iese în stradă, cad oportun Grindeanu și Tudose (pionii PSD/SRI), iar Dragnea rămâne la fel de puternic; de situația economică nu răspunde, etc. Are avantajele puterii reale, dar este scutit de responsabilitatea directă în fața poporului și a instituțiilor democratice.

A, și încă ceva. Oare „sistemul” abia acum a descoperit hoția lui Dragnea? De ce nu l-a oprit pe când era un simplu baron local de Teleorman și nu putea arunca în aer o țară întreagă? Câți generali (din ăia cu doctorate la Academia lui Oprea) și-au construit oare vile (și) din banii de la TelDrum?

În situația dată, lupta între găștile mafiote și securiste a luat prizonieră o țară întreagă. România ratează șanse imense, într-o perioadă de creștere economică și de redefinire a echilibrelor mondiale. Ultimul episod – rușinea rușinilor, pentru care însă nimeni nu-și va face seppuku: premierul Japoniei, însoțit de patroni care ar fi putut deschide fabrici Mitsubishi sau Sony în România, s-a întâlnit cu meșteșugari ai unor tehnici neolitice, în loc să discute afaceri cu șeful guvernului. Câte miliarde de dolari s-au pierdut doar ieri fiindcă Partidul și Securitatea nu-și pot regla afacerile decât luând ostatică toată România?

PS: Firește, ideal ar fi ca oameni de factura lui Dragnea să nu ajungă niciodată să controleze destinele unei țări, iar democrația și statul de drept să fie suficient de puternice pentru a împiedica ascensiunea unor asemenea personaje.”