ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Moartea filosofului Mihai Șora - despre care s-a scris deja un poem - a generat multe comentarii în spațiul online, ornate cu ode deșănțate ale rețelei #resist. Poate cea mai ciudată reacție a fost cea a nașterii Cultului Girafei, cu membri ai populației #rezist, anticreștină prin construcție și misiune, transformați în pioși pelerini la poalele... Girafei de la Muzeul Antipa. E de înțeles - din Piața Victoriei, Monumentul Ostașului Sovietic a fost mutat într-un cimitir militar din cartierul Aviatorilor așa că adulatorii bătrânului agent bolșevic n-au avut ce face și s-au mulțumit să schimbe plecăciunea la picioarele soldatului eliberator, al cărui odor a fost imortalizat de Păstorel Teodoreanu, cu omagierea unor... copite. Cu flăcări la copite se pare că #rezistenții au nimerit la fix. Mai rămâne să facă și o petiție pentru instalarea copârșeului lui Șora ca exponat la Muzeul Antipa. Într-o memă apărută ca replică la cultul încopitaților girafologi, un vașnic userist și-a ghidat cultural adepții călare pe girafă. Slavă!

Pentru ca ridicolul să fie maxim, traseistul Cristian Preda, fost activist PCR, propune ca trotuarul sau iarba de la girafă - nu este prea clar - să ia denumirea lui Șora.

Bogdan Paul comentează: „Am văzut o postare pe fb și nu mă pot abține...
Domnul Cristian Preda propune ca scuarul din fața muzeului Antipa să se numească M. Șora, după numele marelui ilegalist-filosof care tocmai a trecut înspre neființă.
Propunerea domnului Preda este cum nu se poate mai potrivită având în vedere că, filosoful a fost unul dintre ultimii dinozauri marxiști care au mărșăluit progresist pe străzile capitalei.
O singură obiecțiune aș avea. Acel scuar este deja consacrat printre neo-marxiști cu numele de La Girafă, prin urmare, am un amendament: scuarul să se numească La Girafa-Șora pentru ca, în cazul unei convocări, tinerii tovarăși să nu bântuie aiurea, rătăciți, prin capitală.
Luând în considerare că filosoful marxist s-a declarat a avea credință în Dumnezeu, acum, la trecerea domniei sale întru cele în care a crezut, rostesc cu pioșenie: Dumnezeu să-i odihnească sufletul în Raiul Marxist!”