După 20 de ani, aflând că împăratul Dioclețian a început prigoana împotriva creștinilor, Sf. Lucia i-a cerut lui Rix să o lase să meargă înapoi în Italia. Ea își dorea să-L slăvească pe Dumnezeu împreună cu compatrioții săi. La acea vreme, Sf. Lucia reușise să-l convingă pe Rix să treacă la creștinism, acesta ajungâng chiar să-și dorească mucenicia pentru Hristos. Lăsând în urmă proprietățile și familia, a plecat la Roma cu Sf. Lucia. Prefectul roman de pe-atunci, Aelius, i-a condamnat la moarte prin tăierea capului cu sabia. După ei au mai fost decapitați sfinții mucenici Antoninus, Lucian, Isidore, Dion, Diodorus, Cutonis, Arnosus, Capicus and Satyrus, în total 24 de mucenici au suferit împreună cu Sf. Lucia și Rix. 

Aceasta sfânta Lucia nu trebuie confundată cu Fecioara Lucia, mucenița din Siracuza, prăznuită în 13 decembrie.

Viața Sfinților Mucenici Marius și Marta, soția sa, și a fiilor lor Audifaciu și Avacum: Se trăgeau din părțile Răsăritului, fiind de neam persan. Sinaxarul Bisericii Ortodoxe amintește mulți sfinți, îndeosebi mucenici, care au fost de neam persan și care au pătimit pentru Hristos între secolele al III-lea și al IX-lea.

Sfinții Mucenici Marius, Marta, Audifaciu și Avacum sunt printre cei mai vechi mucenici din Persia, dar care au pătimit în afara ei, fiind amintiți în Martirologiul roman, astfel: „Pe Via Cornelia, în cea de-a treisprezecea milă înainte de Roma, în cimitirul de lângă Nympaheum, Sfinții Marius, Marta, Audifaciu și Abacom, martiri”.

Sfântul Marius și viitoarea sa soție, Marta, s-au născut în Persia, la începutul veacului al III-lea, din familii nobile și bogate. Primind Taina Sfântului Botez și crescând în viața duhovnicească, au ajuns la vârsta potrivită căsătoriei și, prin mila Domnului, s-au unit cu sfânta însoțire a Nunții.

Au fost binecuvântați de Mântuitorul Hristos cu doi prunci de parte bărbătească, pe care i-au botezat Audifaciu și Avacum și i-au crescut creștinește, încât cei doi copii erau foarte credincioși, deosebit de evlavioși și de ascultători de părinți, iubitori de Dumnezeu și de semeni, de sfintele slujbe și de cuvântul Scripturilor dumnezeiești.

Le fusese hărăzit să trăiască în acele vremuri în care mulți creștini își jertfeau viața pentru Hristos.

Această sfântă și tânără familie îi iubea pe mucenici și cinstea cu multă dragoste și evlavie sfintele lor moaște. Anume această dragoste și această evlavie i-au însuflețit și i-au îndemnat să părăsească patria cea pământească – locul Raiului pierdut – și să pornească în căutarea Împărăției cerurilor – Raiul cel înălțat la ceruri.

Au venit din Persia la Roma, în capitala Imperiului Roman, pentru a cinsti mormintele Sfinților slăviților Apostoli Petru și Pavel și ale altor mucenici creștini, după cum învățaseră această evlavioasă și binecuvântată predanie și acest sfințit obicei de la Sfinții Apostoli și de la ucenicii lor, Sfinții Părinți Apostolici.

Plini de râvnă și evlavie, iubitorii de mucenici au sosit la Roma într-un scurt răstimp lipsit de prigoane împotriva creștinilor și au hotărât să rămână în Roma, în preajma Locurilor Sfinte ale străvechii cetăți împărătești. Curând, însă, comunitatea creștină a Romei a trecut printr-o nouă prigoană.

Sfântul Marius împreună cu soția sa și cei doi fii au purtat grijă de Sfântul Cvirin, care se afla rănit în temniță, dar și de trupurile altor creștini martirizați în acele vremuri. Apoi, deși erau căutați de ostași, au mers noaptea și au găsit trupul Sfântului Cvirin, ucis și aruncat în fluviu, pe care l-au îngropat cu cinste în catacomba lui Ponțian. Vreme de mai multe luni, Sfântul Marius și familia sa au stat ascunși, pentru a nu fi prinși de păgâni. După un timp, au fost prinși și întemnițați odată cu alți creștini, la porunca împăratului. 

Sfinții Marius, Marta, Audifaciu și Avacum au fost judecați de către prefectul Romei, Flavius și de către guvernatorul Muscian. Guvernatorul căuta cu lingușiri și amenințări să-i înduplece să jertfească idolilor. Deoarece au refuzat să aducă jertfe idolilor, au fost bătuți, sfârtecați cu gheare de fier și li s-au tăiat mâinile, iar ei nu ziceau altceva decât: „Slavă Ție, Doamne Iisuse Hristoase!”.

În cele din urmă, au fost condamnați la moarte. Pentru cei trei bărbați, tăierea capului a avut loc pe calea numită Via Cornelia, iar Sfânta Marta, care îi îndemnase necontenit să rabde chinurile, a fost înecată într-un iaz de lângă Nympaheum. Trupurile noilor mucenici au fost luate de credincioasa Felicitas și au fost îngropate în țarina sa numită „Buxus” (astăzi Boccea). Acolo s-a construit mai târziu o biserică, unde s-au făcut multe minuni și vindecări creștinilor de aproape și de departe, care veneau în pelerinaj.

Astăzi, moaștele Sfinților Marius și Marta și ale fiilor acestora Audifaciu și Avacum sunt păstrate în mai multe biserici din Roma și Germania, iar unele fragmente sunt cinstite și la sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord din Stockholm.

*textul Sinaxarului a fost alcătuit de Preasfințitul Macarie, Episcop al românilor ortodocși din Europa de Nord

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor douazeci si patru de Mucenici care împreuna cu Lucia si cu Rix au marturisit, si de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintitului Mucenic Astie, episcopul Dirahiei.

Sfântul Astie - martir creștin din secolul al II-lea. A fost episcop al Dirahiei, (orașul Durres în Albania de astăzi). A fost arestat de Agricola, guvernatorul roman al Dirahiei și torturat până la moarte în jurul anului 98, pentru că a refuzat să se închine zeului Dionisius. A fost martirizat în timpul persecuției creștinilor sub împăratul roman Traian.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Arhip si Filimon si Sfintii Mucenici Apolonie, Alexandrion, Epimah si Onisim, care în felurite chipuri au patimit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Asterius, Marta, Marin, Audifax, Habakkuk, Cyrenus, Valentin Preotul și mulți alții împreună cu ei din Roma.

În timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270), Sf. Marin împreună cu soția lui Marta și fiii Audifax și Habakkuk au călătorit din Persia la Roma pentru a se închina la mormintele Sf. Apostoli Petru și Pavel. Chiar în acea perioadă Biserica Romană suferea persecuții și execuții dure. Sf. Marin împreună cu familia i-au ajutat pe creștinii din închisori și au recuperat trupurile mucenicilor uciși. Unul dintre prizonierii închiși și munciți pentru credința sa a fost Cyrenus, pe care l-au ajutat mult. 

Persecuțiile au luat repede amploare și la un moment dat erau 260 de creștini întemnițați, printre care și tribunul Vlastus, care au fost condamnați de tribunal să sape șanțuri de-a lungul Văii Salerian, unde au fost executați de arcași. Auzind de aceste crime odioase, Marin cu familia și preotul Ioan au mers noaptea să ridice trupurile martirilor spre a le îngropa în catacombe. Mai târziu s-au întors după Sf. Cyrenus dar nu l-au mai găsit pentru că acesta a fost executat cu o zi înainte iar corpul i-a fost aruncat în râul Tibru. Făcându-și datoria de creștini, Sfinții Marin și Marta i-au recuperat trupul din apă și l-au îngropat creștinește. Cu ajutorul Sf. Episcop Calist creștinii slujeau pe ascuns sfintele slujbe și se ascundeau de asupritori.

Pentru faptele lor creștinești familia sfântă a fost vrednică de a primi mucenicia pentru slava lui Dumnezeu. Păgânii i-au decapitat pe curajoșii mărturisitori Valentin Preotul și pe grădinarul său Asterie pe care el însuși l-a convertit, împreună cu sfinții din Persia. Din ordinul împăratului, Sfinții Marin, Audifax și Habakkuk au fost decapitați în anul 269 și Sf. Marta  a fost înecată într-un râu.

Moaștele sfinților sunt în Roma în Biserica Sf. Ioan Pustnicul iar moaștele Sf. Valentin se află în Biserica Sf. Mucenițe Paraskeva. (Calendar-Ortodox.ro)

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.