Continuăm să publicăm puncte de vedere argumentate științific cu privire la necesitatea înființării Mitropoliei Tomisului, în contextul în care Biserica Ortodoxă Bulgară beneficiază deja de o MItropolie cu pretenții asupra întregii Dobroge. Autorii articolului științific de mai jos fac parte dintr-un grup academic de reflecție al credincioșilor din actuala Arhiepiscopiei a Tomisului care ne-au mai transmis materiale publicistice și cu alte ocazii (Mitropolia, Apel, Memoriu, Strigăt) dar care se smeresc și consideră că nu numele lor are importanță ci ideile din cuprinsul analizei lor, care atinge și chestiuni de securitate ale Bisericii Ortodoxe Române și spațiului de credință românesc.

1. INTRODUCERE

Un mozaic etnic- așa a fost descrisă Dobrogea la începutul secolului al XX-lea. Alături de poporul român, în România trăiesc și alte grupuri etnice, fiecare cu tradiția, cultura și religia sa specifică. În această secțiune, intenționăm să evidențiem unicitatea fenomenului multicultural, demonstrând posibilitatea unei coabitări interculturale armonioase ca model care poate oferi un algoritm de interpretare a comunicării și cooperării interculturale.

Interpretarea psihologică, sociologică și istorică oferă o imagine de ansamblu a fenomenului abordat. La nivel european se caută soluții pentru îmbunătățirea mediului multicultural. Este necesar ca soluțiile să fie găsite chiar în interiorul spațiului multicultural european și adaptate la fiecare scenariu în parte.

Există multe preocupări legate de problematica multietnicității și a relațiilor dintre diferite grupuri etnice în analize de specialitate¹sau a rețelelor de comunicare create în perioada modernă².Majoritatea autorilor raportează problema din perspectiva multiculturalismului în spațiul european și consideră că politicile și abordările actuale sunt necesare pentru a constata în mod specific lipsa de coeziune datorată mozaicului etnic existent. Sunt avansate posibile soluții, cum ar fi educația interculturală, măsuri care vor fi abordate în această lucrare.

2. MULTICULTURALISMUL ȘI GESTIONAREA CONFLICTELOR INTERETNICE ÎN DOBROGEA

Lumea contemporană este traversată de conflicte etnice și crize identitare, iar acest lucru este atât de evident încât nu mai este nevoie să fie demonstrat. Evenimentele tragice de la 11 septembrie 2001 și atentatele teroriste din Londra, Madrid, Paris etc se încadrează în aceeași fenomenologie.³

Ambele Europe (de Est și de Vest) își au sursele culturale comune în literatura greacă, spectrul religios iudeo-creștin și dreptul roman. Râuri care izvorăsc dintr-o singură despărțire, dar care pentru a iriga pământuri cu istorii spirituale și diferite, aducând la curgere în două vieți distincte însemnând două modele.

Chiar dacă criticii multiculturalismului⁴pot argumenta împotriva integrării culturale a diferitelor grupuri etnice și culturale la legile și valorile existente ale țării, această idee nu poate fi un model de judecată a întregului fenomen.

În mod alternativ, criticii pot argumenta pentru asimilarea diferitelor grupuri etnice și culturale la o singură identitate națională, dar aceasta nu este situația de a impune o altă identitate, ci este o chestiune de alegere.⁵

Dobrogea, ca spațiu de conviețuire interetnică, intră în centrul atenției printr-un model deschis de conviețuire interculturală, a cărui reprezentare este decodificată atât la nivelul culturii materiale, cât și la nivelul culturii imateriale, al civilizației tradiționale a acestei zone. Modelul de conviețuire a generat, la rândul său, exprimarea liberă, bazată pe acceptarea și înțelegerea celuilalt, a multiculturalismului. Lucian Boia, referindu-se la realitățile etno-demografice și confesionale ale Dobrogei, spunea „Dobrogea a fost[...] un mozaic etnic și cultural ieșit din comun. Nicăieri, într-un spațiu atât de mic, în Europa nu se putea întâlni un asemenea amestec de limbi, religii și moduri de viață[...] Într-un număr mai mare sau mai mic erau reprezentate toate naționalitățile din Europa și Orientul Mijlociu”⁶. Dobrogea se distinge tocmai printr-o cultură străveche a dialogului interreligios care a determinat crearea unei civilizații a „pluralității deoființă” ce se poate cunoaște din contribuția spirituală comună a grupurilor etnice din cuprinsul ei dar și din strălucirea specifică a fiecărei etnicități ca atare.

Toate neamurile participante la cultura și spiritualitatea specifice Dobrogei dau dovadă de o înaltă conștiință morală respectând elementele de cult, datinile și credința celorlalți. „Turcii, tătarii, armenii, albanezii, evreii, lipovenii, francezii, englezii, germanii, bulgarii, spaniolii și italienii și-au pus amprenta...prin bijuterii arhitecturale de certă valoare, o parte cu rol religios, altele fiind imobile particulare, care se pot vedea și azi....toate acestea fiind rezultatul unei istorii și al complexității fenomenelor de cultură și civilizație ce le-au adus laolaltă în acest spațiu”⁷. Cele mai importante sărbători ale comunităților creștine (români, greci, ruși lipoveni, bulgari, armeni, romi, etc.), respectiv Nașterea Domnului, Boboteaza și Paștele, sunt, pentru acestea, prilejuri de vehiculare a bucuriei de a oferi daruri, la care sunt invitați, fără deosebire, toți apropiații, indiferent de religie sau de confesiune.

Pentru adepții religiei islamice, cei mai numeroși după români, fie că e vorba de turci sau de tătari, cărora li se adaugă, distinct, un număr de romi „turci”, cea mai importantă sărbătoare, Kurban Bayram este prilejul pelerinajelor la locurile sfinte musulmane, dar și al bogatelor mese de pomană, cu sacrificiul și gătirea, după tehnici culinare tradiționale de cea mai înaltă măiestrie, a unei oi, a unui batal sau a unei vite, la care sunt invitați atât musulmani cât și nemusulmani.

3. NECESITATEA UNUI INSTITUT DE ISTORIE, CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE DOBROGEANĂ

Toate grupurile etnico-religioase din Dobrogea cunosc, la modul general, sărbătorile religioase ale celorlalte minorități conlocuitoare, adeseori participând cu entuziasm la celebrările din comunitățile și familiile acestora, ba chiar învățând limba sau elemente substanțiale din limba multora dintre acestea. Dialogul între religii poate fi rodnic cu condiția sine qua non a dezvoltării și promovării valorilor etice comune și a principiilor generale ale omenirii. Aproape toate religiile au tezaure de principii antropologice similare și ele concep viața umană ca fiind intrinsec valoroasă.

Creuzet al națiunilor, Dobrogea adună frumuseți culturale și spirituale de la toate etniile care intră în componența sa, fapt ce determină o conviețuire frumoasă, bine conturată sub aspect identitar, originală însă nu abuzivă, pluralistă însă nu segregată pe clanuri, deschisă dialogului și comunicării de simboluri, împrumutului de valori spirituale fără teama de dizolvare specifică, din nefericire, altor zone din România și din Europa.

Dobrogea este dovada autentică a faptului că dialogul, dincolo de inerentele sale suișuri și coborâșuri, reprezintă cea mai bună oportunitate pentru variatele culturi și religii de a-și depăși și de a-și vindeca traumele istorice dobândite prin violență și de a promova pacea în lume.

Deși toate provinciile istorice ale României sunt înzestrate cu un Institut de istorie și civilizație dedicat cercetării necontenite a zonei respective, până în ziua de azi, Dobrogea este singura parte a țării complet văduvită de acest organism academic de uriaș folos național.

Nici statul român nu a reușit, din păcate, să identifice „necesitățile pastorale” pentru întemeierea acestui centru care ar fi produs, în limbile de mare circulație, o argumentație extrem de solidă în favoarea intereselor Bisericii naționale și a națiunii române.

Statul bulgar produce în toate limbile de circulație internațională, prin cercetătorii săi de azi (nu de ieri), precum istoricul Radostin Mirkov (care este la a zecea ediție a cărții sale best-seller absolut în Bulgaria: „Brazda sângeroasă a Dobrogei. Atrocitățile românești asupra populației civile din Dobrogea în 1916-1918”, 2019)⁸, tot felul de „argumente” în favoarea ideologiei „Dobrogei Mari” bulgărești.

În lipsa interesului de până acum pentru această inițiativă, Arhiepiscopia Tomisului, devotată țării și credinței, a înființat și patronat instituția științifică Academia Tomitană, singura din Dobrogea (și chiar din România) care a editat până acum colecții de documente din cele mai vechi timpuri care să ateste continuitatea neîntreruptă a românilor pe aceste meleaguri atât de râvnite.

CONCLUZII

Vă rugăm să vă alăturați interesului național, just și patriotic, de consolidare a identității românești în Dobrogea, prin ridicarea Arhiepiscopiei Tomisului la străvechiul său titlu de Mitropolie (pentru a se creea o situație juridică și de statut cel puțin egală cu mitropoliile bulgare din Dobrogea de Sud) și cu redobândirea jurisdicției sale originale asupra județelor Ialomița, Tulcea și Constanța.

Totodată, cu aleasă prețuire Vă rugăm să sprijiniți inițiativa unică a Arhiepiscopiei Tomisului reprezentând primul institut de rang academic destinat studierii și valorificării imensei și incomensurabilei moșteniri a spațiului de cultură și de civilizație dobrogeană, în folosul imediat al țării și al Bisericii naționale, intitulat „Academia Tomitană”.

Citiți și MITROPOLIA TOMISULUI, O GARANȚIE A UNITĂȚII NAȚIONALE ÎN DOBROGEA. Introducere la o chestiune plină de spini și mazarini